ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6593/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6593/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin Sentința civilă nr. 8380 din 27
octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 a fost declinată
competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M.M. în
contradictoriu cu pârâta Serviciul Român de Informații, în ceea ce privește
solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei să-i acorde gradul de general
de brigadă.
Prin întâmpinarea
depusă la 9 martie 2012, Serviciul Român de Informații a invocat excepția
netimbrării acțiunii, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția
prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale
pasive a Serviciului Român de Informații.
În ședința publică
din 6 aprilie 2012 curtea a respins excepția nulității cererii de chemare în
judecată pentru neplata taxei de timbru și a timbrului judiciar, reținând că
prezenta cauză este asimilată unui litigiu de muncă, în privința cărora
operează scutirea de la plata taxelor de timbru.
Hotărârea
instanței de fond
A. Prin Sentința nr.
2505 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Român de Informații
și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M.M., în
contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații și Casa de Pensii a
S.R.I. (UM X), ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate
procesuală pasivă.
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 45
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, gradele de general și amiral în
activitate și în rezervă, în timp de pace și în timp de război, se acordă prin
decret al Președintelui României, la propunerea ministrului apărării naționale,
după consultarea colegiului ministerului.
Instanța a reținut că
rezultă din cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 80/1995 faptul că Președintele
României este unica autoritate competentă să acorde gradul de general cadrelor
militare active sau în rezervă, astfel încât a concluzionat că acțiunea prin
care reclamantul a solicitat obligarea Serviciului Român de Informații la
acordarea gradului de general este formulată în contradictoriu cu o persoană
fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că instituția pârâtă nu are
competența de a rezolva pretenția reclamantului.
Totodată, instanța de
primă jurisdicție a reținut că în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea
nr. 14/1992, selecționarea, încadrarea, acordarea gradelor și înaintarea în
grad și în funcții, transferarea, trecerea în rezervă, încetarea sau desfacerea
contractului de muncă se fac potrivit legii, Regulamentului de funcționare a
Serviciului Român de Informații, statutelor corpurilor ofițerilor, maiștrilor
militari și subofițerilor și altor dispoziții legale.
Or, a reținut
instanța că reclamantul nu a avut niciodată calitatea de cadru militar al
Serviciului Român de Informații, fiind trecut în rezervă din cadrul
Ministerului Apărării Naționale, astfel că și pretenția sa, în sensul obligării
pârâtei la întocmirea operațiunilor administrative în vederea înaintării către
Președintele României a propunerii de avansare în gradul de general este
formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recursul declarat
de M.M.
Prin cererea de
recurs formulată, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca
netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului în modalitatea în care
este formulat și motivat, desființarea hotărârii atacate și, pe cale de
consecință, admiterea pretenției formulate de reclamant, în sensul obligării
pârâtei la întocmirea documentației în vederea înaintării către Președintele
României a propunerii de avansare în grad de general în rezervă.
Recurentul a
solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, arătând că a fost formulată
acțiunea introductivă împotriva unei instituții și nu împotriva unei persoane,
că hotărârea atacată se referă la faptul că nu există trecut în instituțiile
actuale, precum și faptul că instanța de fond a negat cu rea-voință și
rea-credință existența unui raport juridic între reclamant și pârât, deși
această instituție a emis decizia de revizuire a pensiei sale, astfel încât
este dovedită calitatea procesuală a acesteia.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat
pentru considerentele ce urmează:
Examinând criticile
formulate de recurent, Înalta Curte a constatat că acestea nu pot fi primite de
instanța de control judiciar, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre
legală, în raport de actele și lucrările dosarului, iar excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului a fost corect soluționată.
Determinarea
calității procesuale a părților este o problemă cu multiple implicații pe plan
procesual, întrucât numai acea persoană care are calitate procesuală va putea
fi parte în proces. A determina calitatea procesuală a părților înseamnă a
identifica atât persoana căreia legea îi acordă dreptul la acțiune în sens
activ (legitimare activă), cât și persoana împotriva căreia acțiunea se
îndreaptă (legitimare pasivă).
Pentru definirea
noțiunii de calitate procesuală se face întotdeauna legătura între persoana
reclamantului și titularul dreptului subiectiv dedus judecății, precum și între
persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic de drept substanțial,
întotdeauna fiind necesar a se identifica aceste categorii de persoane.
În cauza dedusă
judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Serviciul Român de
Informații și Casa de Pensii a S.R.I. (UM X) la acordarea gradului de general
de brigadă.
Înalta Curte a
reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 80/1995, gradele de general și amiral în activitate și în rezervă, în timp
de pace și în timp de război, se acordă prin decret al Președintelui României,
la propunerea ministrului apărării naționale, după consultarea colegiului
ministerului.
Or, solicitarea de
acordare a gradului de general nu trebuie să vină de la partea interesată în
obținerea gradului, ci de la autoritatea în măsură să propună acordarea
gradului de general.
Constatând că nu
există motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menține hotărârea
instanței de primă jurisdicție ca legală și temeinică și, pe cale de
consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de M.M. împotriva Sentinței nr. 2505 din 6 aprilie 2012 a Curții de
Apel București, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM