ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6593/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Sentința civilă nr. 8380 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul M.M. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Român de Informații, în ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei să-i acorde gradul de general de brigadă. Prin întâmpinarea depusă la 9 martie 2012, Serviciul Român de Informații a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Român de Informații.

În ședința publică din 6 aprilie 2012 curtea a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru neplata taxei de timbru și a timbrului judiciar, reținând că prezenta cauză este asimilată unui litigiu de muncă, în privința cărora operează scutirea de la plata taxelor de timbru. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 2505 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Român de Informații și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații și Casa de Pensii a S.R.I. (UM X), ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, gradele de general și amiral în activitate și în rezervă, în timp de pace și în timp de război, se acordă prin decret al Președintelui României, la propunerea ministrului apărării naționale, după consultarea colegiului ministerului.

Instanța a reținut că rezultă din cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 80/1995 faptul că Președintele României este unica autoritate competentă să acorde gradul de general cadrelor militare active sau în rezervă, astfel încât a concluzionat că acțiunea prin care reclamantul a solicitat obligarea Serviciului Român de Informații la acordarea gradului de general este formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că instituția pârâtă nu are competența de a rezolva pretenția reclamantului.

Totodată, instanța de primă jurisdicție a reținut că în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 14/1992, selecționarea, încadrarea, acordarea gradelor și înaintarea în grad și în funcții, transferarea, trecerea în rezervă, încetarea sau desfacerea contractului de muncă se fac potrivit legii, Regulamentului de funcționare a Serviciului Român de Informații, statutelor corpurilor ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor și altor dispoziții legale. Or, a reținut instanța că reclamantul nu a avut niciodată calitatea de cadru militar al Serviciului Român de Informații, fiind trecut în rezervă din cadrul Ministerului Apărării Naționale, astfel că și pretenția sa, în sensul obligării pârâtei la întocmirea operațiunilor administrative în vederea înaintării către Președintele României a propunerii de avansare în gradul de general este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Recursul declarat de M.M. Prin cererea de recurs formulată, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului în modalitatea în care este formulat și motivat, desființarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea pretenției formulate de reclamant, în sensul obligării pârâtei la întocmirea documentației în vederea înaintării către Președintele României a propunerii de avansare în grad de general în rezervă.

Recurentul a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, arătând că a fost formulată acțiunea introductivă împotriva unei instituții și nu împotriva unei persoane, că hotărârea atacată se referă la faptul că nu există trecut în instituțiile actuale, precum și faptul că instanța de fond a negat cu rea-voință și rea-credință existența unui raport juridic între reclamant și pârât, deși această instituție a emis decizia de revizuire a pensiei sale, astfel încât este dovedită calitatea procesuală a acesteia. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Examinând criticile formulate de recurent, Înalta Curte a constatat că acestea nu pot fi primite de instanța de control judiciar, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, în raport de actele și lucrările dosarului, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului a fost corect soluționată. Determinarea calității procesuale a părților este o problemă cu multiple implicații pe plan procesual, întrucât numai acea persoană care are calitate procesuală va putea fi parte în proces.

A determina calitatea procesuală a părților înseamnă a identifica atât persoana căreia legea îi acordă dreptul la acțiune în sens activ (legitimare activă), cât și persoana împotriva căreia acțiunea se îndreaptă (legitimare pasivă). Pentru definirea noțiunii de calitate procesuală se face întotdeauna legătura între persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv dedus judecății, precum și între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic de drept substanțial, întotdeauna fiind necesar a se identifica aceste categorii de persoane. În cauza dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Serviciul Român de Informații și Casa de Pensii a S.R.I. (UM X) la acordarea gradului de general de brigadă.

Înalta Curte a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, gradele de general și amiral în activitate și în rezervă, în timp de pace și în timp de război, se acordă prin decret al Președintelui României, la propunerea ministrului apărării naționale, după consultarea colegiului ministerului. Or, solicitarea de acordare a gradului de general nu trebuie să vină de la partea interesată în obținerea gradului, ci de la autoritatea în măsură să propună acordarea gradului de general. Constatând că nu există motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va menține hotărârea instanței de primă jurisdicție ca legală și temeinică și, pe cale de consecință, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.M. împotriva Sentinței nr. 2505 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM