ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1009/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1009/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 1871 de 3
septembrie 2003, primarul municipiului Timișoara a respins notificarea
formulată de A.O.P.S.D. Reșița, Oravița, la 8 noiembrie 2001, cu privire la
restituirea în natură a unor imobile situate în Timișoara cu motivarea că
solicitanta nu face dovada calității de persoană îndreptățită, în înțelesul
art. 3 din Legea nr. 10/2001.
La 5 octombrie 2003, A.O.P.S.D.
Reșița, Oravița, a contestat această dispoziție solicitând instanței
restituirea în natură a tuturor clădirilor și a terenurilor aferente deținute
în Timișoara de către fosta fundație C.C.U.D.R. Reșița, preluate abuziv de stat
urmare naționalizării prin Legea nr. 119/1948.
Investit cu soluționarea acestui
litigiu, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 502/P.I din 26
aprilie 2004, a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada
că este una și aceeași persoană juridică cu cea de la care se pretinde că s-au
preluat bunurile în legătură cu care s-a formulat notificarea. Or, îndreptățirea
la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, este condiționată de
continuarea activității ca persoană juridică.
Cu aceeași motivare, Curtea de Apel
Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1736 din 7 septembrie 2004, a
respins ca nefondat apelul reclamantei.
În cauză, a declarat recurs în
termenul prevăzut de art. 301 din codul de procedură civilă, reclamanta
A.O.P.S.D. Reșița, Oravița, care, susține în esență că a făcut dovada calității
de persoană îndreptățită, în accepțiunea art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
10/2001 situație în care, în mod greșit, instanțele au respins cererea de
anulare a dispoziției atacate.
Recursul se privește ca nefondat
urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, ca măsuri
reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent,
persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat,
organizații cooperatiste sau orice alte persoane juridice după data de 6 martie
19454 … … dacă, prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeași
persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.
Ca atare, existența unei asemenea
hotărâri judecătorești care să ateste continuitatea cu persoana juridică
desființată sau interzisă condiționează însăși vocația la restituire a
persoanei juridice ce se pretinde îndreptățite la măsurile reparatorii
prevăzute de acest act normativ.
În speță, așa cum corect au reținut
instanțele, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor imperative ale
legii, în sensul că ar fi continuatoarea fundației C.C.U.D.R. Reșița-București,
prin reprezentanta UDR Timișoara. De altfel, pe parcursul soluționării
litigiului în fond și apel, reclamanta nu a făcut nici dovada dobândirii
calității de persoană juridică din conținutul sentinței civile nr. 230 din 25
ianuarie 2001 a Judecătoriei Reșița rezultând că se constată doar, ca fiind
constituit, Comitetul Ad-hoc de promovare a acțiunilor privind autorizarea
formei asociative de administrare și exploatare a terenurilor forestiere.
Ulterior, prin încheierea nr. 2 din
13 decembrie 2005, dată de Judecătoria Reșița, reclamantei i s-a recunoscut
această calitate și s-a dispus înscrierea în Registrul special al Asociațiilor,
al Judecătoriei Reșița. Această hotărâre judecătorească depusă în recurs, la 27
ianuarie 2006, nu face însă dovada îndeplinirii cerințelor legii sub aspectul
continuității cu persoana juridică desființată, pentru ca reclamantei să i se
poată recunoaște calitatea de persoană îndreptățită, în acord cu dispozițiile
art. 3 alin. (1) lit. c) din lege.
Așa fiind, recursul se va respinge,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat
de reclamanta A.P.S. D. Reșița, Oravița, împotriva deciziei 1736 din 7
septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.