ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1466/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11 august

2003, la Tribunalul Timiș, reclamanta H.A.A. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001,

dispoziția nr. 737 din 14 aprilie 2003 a Primarului Municipiului Timișoara,

solicitând anularea acestei dispoziții și obligarea pârâtului să înainteze

dosarul, spre competentă soluționare, D.T.D.E.F.

În cuprinsul acțiunii, reclamanta a

arătat că a depus notificare, în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul

care a fost proprietatea mamei sale, P.E., solicitând în principal restituirea

în natură, iar, în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent.

Cu toate că imobilul a avut destinația de

cinematograf și este deținut de D.T.D.E.F., se arată în continuarea acțiunii,

primarul, în loc să trimită cererea, spre soluționare, unității care deține

imobilul, a emis dispoziție prin care a respins cererea de restituire în

natură.

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin

sentința nr. 1086 din 28 octombrie 2003, a admis în parte contestația, a dispus

anularea dispoziției nr. 737/2003 emisă de Primarul Municipiului Timișoara doar

în partea privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin decizia nr. 356 din 11 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat

de Primarul Municipiului Timișoara.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara susținând că decizia administrativă din 14 aprilie 2003

a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 așa

încât acțiunea reclamantei trebuia respinsă.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Reclamanta H.A.A. a trimis Primăriei

Municipiului Timișoara, prin intermediul executorului judecătoresc, o

notificare prin care a solicitat în principal, restituirea în natură a

imobilului situat în Timișoara, iar, dacă nu este posibilă restituirea în

natură, măsuri reparatorii în echivalent.

Cu motivarea că imobilul menționat în

notificarea reclamantei se află în proprietatea D.T.D.E.F., prin dispoziția nr.

737 din 14 aprilie 2003 primarul municipiului Timișoara a respins cererea de

restituire în natură.

Prin aceeași dispoziție s-a înaintat

notificarea privind cererea de restituire în natură, spre competentă

soluționare, către D.T.D.E.F.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități,

persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de lege, chiar

dacă a fost adresată altei unități decât, cea care deține imobilul. Ca atare,

chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul,

notificarea reclamantei H.A.A. își produce efectele prevăzute de lege.

În temeiul art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, imobilele, teren și construcții, preluate în mod abuziv,

indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a

legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate

comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale

sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă

sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite,

în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de

conducere ale unității deținătoare.

În măsura în care a constatat că imobilul

în litigiu este deținut de o altă persoană juridică, din categoria celor

enumerate în art. 20 din Legea nr. 10/2001, Primăria Municipiului Timișoara era

datoare să trimită notificarea unității deținătoare, așa cum, de altfel, a

dispus, prin art. 2 al dispoziției nr. 737/2003.

Numai unitatea deținătoare este

competentă să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată, asupra cererii de restituire în natură, ori, atunci când legea o prevede,

asupra ofertei de restituire prin echivalent.

Se constată că, fără nici un temei legal,

prin art. 1 din dispoziția contestată s-a soluționat în fond cererea de

restituire în natură a imobilului, prin respingerea acestei cereri.

Decizia curții de apel fiind pronunțată

cu aplicarea corectă a legii, pe baza examinării tuturor actelor dosarului, va

fi respins ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și

Consiliul local al municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 356 din 11

martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie

2005.