ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1372/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8635 din 11 august 2003 contestatoarea H.A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara, să se dispună anularea dispoziției emise de acesta sub nr. 736 din 14 aprilie 2003, prin care s-a soluționat notificarea adresată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii cu privire la imobilul din Timișoara, precum și să fie obligat intimatul să înainteze cererea menționată, spre soluționare, la Î.I.S.C. din Timișoara, persoană deținătoare a imobilului. În motivare contestatoarea a arătat că imobilul a fost proprietatea mamei sale P.E., fiind preluat în patrimoniul Statului Român, iar în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, în principal prin restituire în natură, iar în subsidiar, prin echivalent.

Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 212 din 24 februarie 2004, a admis în parte contestația formulată și precizată de contestatoare, a dispus anularea dispoziției emise de Primarul Municipiului Timișoara doar în partea privind respingerea cererii formulate de petentă pentru restituirea în natură a imobilului și a respins cererea în ce privește anularea dispoziției menționate în partea privind înaintarea cererii de restituire în natură a imobilului spre competentă soluționare, către A.P.A.P.S. Prima instanță a constatat întemeiate susținerile contestatoarei conform cărora pârâtul era îndatorat să facă aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (2), (3) și (5) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a comunica solicitantei care este persoana juridică deținătoare, datele de identificare ale acesteia, copii ale actelor de transfer al dreptului de proprietate sau de administrare și nicidecum prin dispoziție adoptată în temeiul art. 20 alin. (3) din lege.

Pentru aceste considerente a fost admisă în parte contestația în sensul că s-a dispus anularea dispoziției primarului în partea privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, instanța de fond menținând în schimb, dispoziția atacată în partea privind înaintarea notificării spre soluționare către A.P.A.P.S. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul local al Municipiului Timișoara. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 955 din 11 mai 2004, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis contestația reclamantei, a anulat și art. 2 din dispoziția emisă de primar privitor la înaintarea cererii la A.P.A.P.S.

și a dispus înaintarea notificării la unitatea deținătoare SC F. SA Timișoara, menținând restul dispozițiilor sentinței și a respins apelul pârâților. Împotriva acestei decizii pârâții au formulat recurs, susținând, în esență, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației formulate. Se susține că în mod corect s-a emis dispoziția atacată în sensul respingerii cererii de restituire în natură și transmiterii dosarului A.P.A.P.S., întrucât imobilul se află în folosința Î.I.S.C. Timișoara. În același sens se invocă și art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și se arată că notificarea se adresează instituției publice ce a efectuat privatizarea. Recursul este nefondat. Criticile formulate sunt neîntemeiate.

Așa cum corect a reținut instanța de apel, dispoziția emisă de Primarul Municipiului Timișoara este în contradicție cu prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, aplicându-se greșit dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din aceeași lege. Trebuie reținut și faptul că Primarul Municipiului Timișoara nu a făcut demersurile necesare pentru a identifica unitatea deținătoare, care, după cum s-a demonstrat pe parcursul procesului, este desființată de zeci de ani, deși apare menționată în dispoziție și s-a statuat că persoana în patrimoniul căreia se află imobilul este SC F. SA Timișoara. De altfel, recursul declarat este pur formal, fiind identic cu apelul formulat de pârâți, menținându-se și eroarea privind unitatea deținătoare, indicându-se tot Î.I.S.C.

Timișoara. Pentru motivele de mai sus, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 955 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.