ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1372/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 8635

din 11 august 2003 contestatoarea H.A.A. a solicitat, în contradictoriu cu

Primarul Municipiului Timișoara, să se dispună anularea dispoziției emise de

acesta sub nr. 736 din 14 aprilie 2003, prin care s-a soluționat notificarea

adresată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru acordarea măsurilor reparatorii

cu privire la imobilul din Timișoara, precum și să fie obligat intimatul să

înainteze cererea menționată, spre soluționare, la Î.I.S.C. din Timișoara,

persoană deținătoare a imobilului.

În motivare contestatoarea a arătat că

imobilul a fost proprietatea mamei sale P.E., fiind preluat în patrimoniul

Statului Român, iar în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii, în principal prin restituire în natură, iar în subsidiar,

prin echivalent.

Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 212

din 24 februarie 2004, a admis în parte contestația formulată și precizată de

contestatoare, a dispus anularea dispoziției emise de Primarul Municipiului

Timișoara doar în partea privind respingerea cererii formulate de petentă

pentru restituirea în natură a imobilului și a respins cererea în ce privește

anularea dispoziției menționate în partea privind înaintarea cererii de

restituire în natură a imobilului spre competentă soluționare, către A.P.A.P.S.

Prima instanță a constatat

întemeiate susținerile contestatoarei conform cărora pârâtul era îndatorat să

facă aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (2), (3) și (5) din Legea nr. 10/2001,

în sensul de a comunica solicitantei care este persoana juridică deținătoare,

datele de identificare ale acesteia, copii ale actelor de transfer al dreptului

de proprietate sau de administrare și nicidecum prin dispoziție adoptată în

temeiul art. 20 alin. (3) din lege.

Pentru aceste considerente a fost

admisă în parte contestația în sensul că s-a dispus anularea dispoziției

primarului în partea privind respingerea cererii de restituire în natură a

imobilului, instanța de fond menținând în schimb, dispoziția atacată în partea

privind înaintarea notificării spre soluționare către A.P.A.P.S.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanta și pârâții Primarul Municipiului Timișoara și

Consiliul local al Municipiului Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia nr. 955 din 11 mai 2004, a admis apelul declarat de reclamantă și a

schimbat în parte sentința, în sensul că a admis contestația reclamantei, a

anulat și art. 2 din dispoziția emisă de primar privitor la înaintarea cererii

la A.P.A.P.S. și a dispus înaintarea notificării la unitatea deținătoare SC F.

SA Timișoara, menținând restul dispozițiilor sentinței și a respins apelul

pârâților.

Împotriva acestei decizii pârâții au

formulat recurs, susținând, în esență, modificarea hotărârii în sensul

respingerii contestației formulate.

Se susține că în mod corect s-a emis

dispoziția atacată în sensul respingerii cererii de restituire în natură și

transmiterii dosarului A.P.A.P.S., întrucât imobilul se află în folosința Î.I.S.C.

Timișoara.

În același sens se invocă și art. 27

alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și se arată că notificarea se adresează

instituției publice ce a efectuat privatizarea.

Recursul este nefondat.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Așa cum corect a reținut instanța de

apel, dispoziția emisă de Primarul Municipiului Timișoara este în contradicție

cu prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, aplicându-se greșit dispozițiile

art. 27 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Trebuie reținut și faptul că

Primarul Municipiului Timișoara nu a făcut demersurile necesare pentru a

identifica unitatea deținătoare, care, după cum s-a demonstrat pe parcursul

procesului, este desființată de zeci de ani, deși apare menționată în

dispoziție și s-a statuat că persoana în patrimoniul căreia se află imobilul

este SC F. SA Timișoara.

De altfel, recursul declarat este

pur formal, fiind identic cu apelul formulat de pârâți, menținându-se și

eroarea privind unitatea deținătoare, indicându-se tot Î.I.S.C. Timișoara.

Pentru motivele de mai sus, recursul

se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții Consiliul local al Municipiului Timișoara și Primarul

Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 955 din 11 mai 2004 a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.