ÎCCJ, decizie (scj.ro #82219)

Cerere de restituire a unui imobil . Notificarea

primăriei care nu deținea imobilul.

Cuprins pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de

stat. Cerere de restituire în natură. Notificarea primăriei

localității,

nedeținătoare

a

imobilului.

Index alfabetic

.

Drept civil.

-

Cerere de restituire (prin notificare).

-

Notificare adresată primăriei (

Nedeținătoare

a imobilului).

-

Imobil preluat de stat.

Legea

nr

.

10/2001:

art

. 20 și

următ

.

În aplicarea

art

. 20 și

următ

.

din Legea

nr

. 10/2001, primăria

localității, reținând că imobilul nu este în posesia sa, va

trimite deținătorului bunului notificarea ce i s-a adresat, de

persoana îndreptățită a solicita măsuri reparatorii,

fără însă a „respinge” cererea de restituire în natură a

imobilului, cu privire la care urmează a dispune deținătorul.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 1466 din 24 februarie

2005

Tribunalul

Timiș

, Secția civilă, prin

sentința nr.1086 din 28 octombrie 2003, a admis în parte contestația

formulată de H.A.A., și a dispus anularea dispoziției

nr

. 737/2003 emisă de primarul Municipiului

Timișoara doar în partea privind respingerea cererii de restituire în

natură a imobilului.

Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, prin decizia

nr

. 356 din 11 martie 2004, a respins ca

nefondat

apelul declarat de primarul Municipiului

Timișoara.

Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului

Timișoara au declarat recurs susținând că decizia

administrativă din 14 aprilie 2003 a fost emisă cu respectarea

dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001 așa încât acțiunea

relamantei

trebuia respinsă.

Recursul  nu este întemeiat.

Reclamanta H.A.A. a trimis Primăriei Municipiului Timișoara, prin

intermediul executorului judecătoresc, o notificare prin care a solicitat,

în principal, restituirea în natură a unui imobil situat în

Timișoara, iar, dacă nu este posibilă restituirea în

natură, măsuri reparatorii în echivalent.

Cu motivarea că imobilul menționat în notificarea reclamantei se

află în proprietatea Direcției Teritoriale de Difuzare și

Exploatare a Filmului, primarul municipiului Timișoara, prin

dispoziția

nr

. 737 din 14 aprilie 2003, a

respins cererea de restituire în natură.

Prin aceeași dispoziție, s-a înaintat însă notificarea la

Direcția Teritorială de Difuzare și Exploatare a Filmului.

Potrivit

art

. 21 alin. (4) din Legea

nr

. 10/2001, notificarea înregistrată face dovada

deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice

sau juridice, a respectării termenului prevăzut de lege, chiar

dacă a fost adresată altei unități decât, cea care

deține imobilul. Ca atare, chiar dacă a fost adresată altei

unități decât cea care deține imobilul, notificarea își

produce efectele prevăzute de lege.

In temeiul art.20 alineatul (1) din Legea nr.10/2001, imobilele- teren și

construcții- preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care

sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie

autonomă, o societate sau companie națională, o societate

comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice

centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o

organizație cooperatistă sau de orice altă persoană

juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în

natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată a organelor de conducere ale unității

deținătoare.

In măsura în care a constatat că imobilul în litigiu este

deținut de o altă persoană juridică, din categoria celor

enumerate în art.20 din Legea nr.10/2001, Primăria Municipiului

Timișoara era datoare să trimită notificarea unității

deținătoare, așa cum, de altfel, a dispus, prin art.2 al

dispoziției nr.737/2003.

Numai unitatea deținătoare este competentă să se

pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată, asupra cererii de restituire în natură, ori, atunci când

legea o prevede, asupra ofertei de restituire prin echivalent.

Se constată că, fără nici un temei legal, prin art.1 din dispoziția

contestată s-a soluționat în fond cererea de restituire în

natură a imobilului, prin respingerea acestei cereri.

Decizia curții de apel fiind pronunțată cu aplicarea

corectă a legii, s-a respins ca

nefondat

recursul.