ÎCCJ, decizie (scj.ro #81954)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81954) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat în mod abuziv de stat.
Masa succesorală. Repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Cuprins pe materii
: Drept civil. Imobil preluat în mod abuziv de stat.
Masa succesorală. Repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Indice alfabetic
: Imobil preluat în mod abuziv de stat.
Repunerea de drept în termenul de acceptare
a succesiunii.
Legea 10/2001,
art
. 2 (1),
lit
h ;
art
. 4 al. (2) și (3)
Potrivit articolului 4 alin. 2 și 3
din Legea 10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii
legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Succesibilii care, după data de 6
martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de
acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi,
cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii.
Atunci când legiuitorul a conturat
aria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii a ținut seama de
împrejurarea că, de cele mai multe ori victimele preluărilor abuzive, nu mai
supraviețuiesc la data reparației, stabilindu-se ca atare, prin textele mai sus
indicate, vocația de a succede în drepturile și obligațiile acestora.
Repunerea succesibililor în termenul
de acceptare a succesiunii, a vizat tocmai situația lipsei – la data
deschiderii succesiunii – din patrimoniul defunctului a unor bunuri
imobile, de o valoare importantă, aspect care nu i-a motivat pe aceștia să
declanșeze dezbaterea succesorală.
Î.C.C.J. Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 2479 din 20 martie 2007.
Prin dispoziția nr.2569 din 22 decembrie
2003, Primarul Municipiului Timișoara a respins notificarea formulată, în baza
dispozițiilor Legii nr.10/2001 de G.F.I.I și de O.V.C., vizând restituirea în
natură a imobilului situat în Timișoara, cu motivarea că notificatoarele nu au
făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de
proprietate invocat, în sensul că nu au probat calitatea lor de moștenitoare
după H. I., fostul proprietar tabular al imobilului.
La 30 ianuarie 2004, persoanele
îndreptățite au contestat această dispoziție, solicitând instanței ,în
contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara, să constate că notificarea a
fost greșit respinsă în condițiile în care, din actele de stare civilă depuse,
rezultă că sunt aceleași persoane cu cele menționate în certificatul de
moștenitor eliberat de notarul de stat.
În cauză, au formulat cereri de intervenție
în interesul intimatului, S.C. M. D. SRL, S.C. D. SNC Timișoara și S.C. X. R.
SRL Timișoara, prin care s-a solicitat respingerea contestației, ca
nefondată
, invocându-se că autoarele notificării nu au
depus declarație notarială din care să rezulte că sunt unicele moștenitoare ale
fostului proprietar tabular al imobilului, față de care nu s-au aflat în nici
un raport de rudenie.
Tribunalul
Timiș
– Secția Civilă, prin sentința nr.554 din 6 mai 2004 a admis contestația și
anulând dispoziția atacată a dispus reluarea de către intimat a procedurii
administrative, în condițiile Legii nr.10/2001, în sensul soluționării
notificării prin emiterea unei noi dispoziții motivate, asupra cererii de
restituire în natură, având în vedere că
petentele-contestatoare
au legitimare procesuală activă, fiind astfel îndreptățite a formula
notificare. A respins cererile de intervenție accesorii în interesul
intimatului, formulate de S.C. M. D. SRL, S.C. D. SNC și S.C. X. R. SRL.
Prima instanță a reținut în esență că
fostul proprietar tabular al imobilului, a fost căsătorit cu mama
contestatoarelor, H. F., decedată la 11 decembrie 1977, care moștenise în
calitate de soție supraviețuitoare – întreaga avere rămasă după soțul său, H.
I., astfel cum o atestă certificatul de moștenitor emis la 24 mai 1974.
Tot astfel, se mai arată, contestatoarele
au venit, în calitate de fiice, la moștenirea mamei lor H. F., împrejurare
atestată de certificatul de moștenitor nr.321 din 27 aprilie 1978 care, chiar
dacă prezintă anumite greșeli de ortografie, se completează, din punct de
vedere probator, cu declarațiile autentificate date de persoanele îndreptățite,
în sensul că sunt una și aceeași persoană cu O. V. C. și respectiv G. F. I.,
din mai sus menționatul certificat de moștenitor.
Prin decizia nr.1950 din 22 septembrie
2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de pârât și
intervenienți
și schimbând în tot sentința, a respins
contestația ca
nefondată
, reținând că nu s-a dovedit
împrejurarea că reclamantele sunt beneficiarele unui testament sau ale unui
contract de donație de bunuri viitoare întocmit de defunctul H. I., după cum nu
au reușit să facă dovada că ar fi moștenitoarele acestuia, în virtutea
beneficiului legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție –
Secția Civilă și de proprietate Intelectuală, prin decizia nr.9569 din 21
noiembrie 2005 a admis recursul contestatoarelor și casând decizia nr.1950 din
22 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara – Secția Civilă, a trimis cauza
aceleiași instanțe, în vederea
rejudecării
apelurilor.
Pentru a decide astfel, instanța supremă a
reținut în esență că manifestând lipsă de rol activ, instanța de apel nu a făcut
o judicioasă aplicare a dispozițiilor art.1, 3 și 4(2) din Legea nr.10/2001.
În
rejudecare
,
Curtea de Apel Timișoara – Secția Civilă, prin decizia nr.145 din 20 aprilie
2006 a respins apelurile declarate în cauză de pârât și
intervenienți
,
împotriva sentinței civile nr.554 din 6 mai 2004 pronunțată de Tribunalul
Timiș
, pe care a menținut-o, reținând că reclamantele sunt
beneficiarele dispozițiilor art.4 alin.2 din lege, erorile de înscriere a
prenumelor
nefiind
de natură a înlătura calitatea
acestora de persoane îndreptățite, în condițiile în care autoarea lor a
dobândit și apoi a retransmis dreptul fostului proprietar al imobilului de a
solicita măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr.10/2001.
În cauză, au declarat recurs în termen
legal, pârâtul Primarul Municipiului Timișoara și
intervenienții
S.C. X. R. SRL și S.C. M. D. SRL, care invocând temeiurile prevăzute de art.304
pct.7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă, critică hotărârea dată în apel,
după cum urmează:
- contestatoarelor nu le poate fi recunoscută
calitatea de persoane îndreptățite, în accepțiunea Legii nr.10/2001, în
condițiile în care imobilul a fost preluat cu titlu de către stat, iar
nemișcătorul nu a figurat niciodată în patrimoniul F. H. și nici în cel preluat
de contestatoare, urmare devoluțiunii succesorale;
- indicațiile instanței supreme au fost
interpretate extensiv, atunci când s-a considerat că reclamantele beneficiază
de măsurile reparatorii prevăzute de lege, pentru imobilul în litigiu și că în
speță, ar fi aplicabile dispozițiile art.4(2) din Legea nr.10/2001;
- cum imobilul a fost preluat cu titlu
valabil, în cauză nu este aplicabilă „ficțiunea” juridică prevăzută în art.2(2)
din lege, întrucât autorul contestatoarelor nu și-a păstrat calitatea de
proprietar avută la data preluării;
- reclamantele nu fac dovada dreptului de
proprietate întrucât bunul nu s-a aflat în patrimoniul defunctului H. I. în
anul 1972, când acesta a gratificat-o pe soția sa H. F., prin testamentul
nr.1974 din 1 februarie 1972 și nici la momentul decesului, 22 martie 1974.
Recursurile sunt
nefondate
.
Potrivit dispozițiilor art.2(1)
lit
. h din Legea nr.10/2001, în categoria imobilelor
preluate abuziv, în sensul acestui act normativ, sunt incluse și imobilele
preluate de stat
cu titlu valabil
, astfel cum acesta este definit prin
art.6 alineat 1 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul
juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Tot astfel, potrivit articolului 4 alin.2
și 3 din același act normativ, de prevederile acestei legi beneficiază și
moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Chiar și succesibilii care, după data de 6
martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de
acceptare a succesiunii, pentru bunurile care fac obiectul acestei legi,
cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii.
Atunci când legiuitorul a conturat aria
persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul acestui act
normativ, a ținut seama de împrejurarea că, de cele mai multe ori victimele
preluărilor abuzive, nu mai supraviețuiesc la data reparației, stabilindu-se ca
atare, prin textele mai sus indicate, vocația de a succede în drepturile și
obligațiile acestora.
Or, repunerea succesibililor în termenul de
acceptare a succesiunii, a vizat tocmai situația lipsei – la data deschiderii
succesiunii – din patrimoniul defunctului a unor bunuri imobile, de o
valoare importantă, aspect care nu i-a motivat pe aceștia să declanșeze
dezbaterea succesorală.
Criticile recurenților vizând lipsa
imobilelor din patrimoniul autoarei contestatoarelor, este în dezacord cu toate
textele legii, într-o interpretare coroborată și cu însăși scopul legiuitorului
postdecembrist
care dă dreptul moștenitorilor
să
succeadă
în drepturile celor deposedați
abuziv.
Astfel, în speță, este de necontestat că
proprietar tabular al imobilului a fost H. I., de la care imobilul a fost
preluat abuziv, ca efect al naționalizării, prin Decretul nr.92/1950.
Urmare devoluțiunii legale, soției acestuia
H. F. – mama contestatoarelor – i-a revenit la data decesului fostului
proprietar, respectiv la 22 martie 1974, întreaga succesiune, conform art.887
Cod civil.
Cât privește imobilul în litigiu, este
firesc că acesta lipsea din masa succesorală, de vreme ce fusese preluat
abuziv.
F.H. i-au succedat în drepturi, fiicele
sale din prima căsătorie, G.F.I.I. și O. V. C., conform certificatului de
moștenitor nr.321 din 27 aprilie 1978, acestea preluând întreaga moștenire.
Ca atare, în mod corect a reținut instanța
de control judiciar și în limitele îndrumărilor date prin decizia instanței
supreme, că antecesoarea celor în cauză, a dobândit prin moștenire și apoi a
retransmis fiicelor sale, dreptul fostului proprietar tabular al imobilului de
a solicita măsuri reparatorii, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Așa fiind, recursurile au fost respinse,
fiind
nefondate
.