ÎCCJ, decizie (scj.ro #86768)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86768) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune în
revendicare a unui bun preluat abuziv de stat introdusă după apariția Legii nr.
10/2001. Aplicarea prioritară a dispozițiilor legii speciale față de dreptul
comun.
Cuprins pe materii
:
Drept civil. Drepturi Reale. Drept de proprietate
privată.
Index alfabetic :
Drept de proprietate.
- imobil preluat abuziv.
- acțiune în revendicare.
- bun actual
C.civ
., art. 480 – 481
Legea nr. 10/2001
Art.
1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția
Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale
Un demers judiciar, ce are ca scop
redobândirea
dreptului
de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv,
nu poate fi
parcurs decât în condițiile și cu
respectarea procedurii instituite de
Legea nr. 10/2001.
Foștii proprietari au avut asigurat accesul
la justiție, atâta
vreme
cât li s-a pus la dispoziție o cale specială
de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra acestor
imobile, în condițiile în care termenul de depunere a notificărilor în baza
Legii nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv.
Stabilirea
acestor termene în care foștii proprietari puteau solicita retrocedarea
imobilelor
ce au făcut obiectul Legii nr. 10/2001, a fost de natură să asigure
respectarea principiului securității și
stabilității raporturilor juridice în materia
proprietății.
În acest context nu există o încălcare
a
prevederilor
articolului
1 din Protocolul
nr. 1
adițional
la
Convenție, care
ocrotește un bun
actual,
deci existent, iar nu speranța de a
vedea renăscut un vechi drept de proprietate, imposibil
de exercitat, o perioadă îndelungată de timp.
ICCJ, Secția civilă
și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1774 din
17 martie 2008
Prin sentința civilă nr.152/2007,
Tribunalul Timiș a respins ca inadmisibilă
acțiunea formulată de către
reclamanții H.E.
și H.I. împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul
Local Timișoara, Consiliul Local Timiș,
Ministerul Finanțelor Publice, S.C. OJCVL Timiș, S.L. și S.C.
Tribunalul a reținut că, prin acțiunea promovată, reclamanții au
solicitat să se
constate naționalizarea abuzivă în
baza Decretului nr.223/1974 a unui imobil
situat în Timișoara,
să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-
cumpărare
încheiat în baza Legii nr. 112/1995, prin care a fost înstrăinat
acest imobil
pârâților S.L. și S.C., să se dispună
restabilirea
situației anterioare prin rectificarea CF, condiționat
de restituirea despăgubirilor primite în anul
1980.
În subsidiar, reclamanții au
solicitat ca, în cazul în care instanța va menține
valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare
încheiat în baza
Legii nr. 112/1995,
să se dispună restituirea în natură numai a terenului care nu este
aferent construcțiilor.
Acțiunea a fost
întemeiată pe dispozițiile art.480-481 Cod civil,
art.6 din Legea nr.213/1998, raportat la Convenția europeană a
drepturilor omului și la normele constituționale în vigoare la această data,
cât și la cele în vigoare la
data
naționalizării, respectiv Constituția din 1965, art.948, art.968 Cod civil și
dispozițiile art.34 din
Decretul-Lege
nr. 115/1938,
reluate și în prevederile Legii
nr.7/1996.
Tribunalul a procedat la analiza excepției de inadmisibilitate a
acțiunii,
stabilind că are ca obiect un imobil trecut în proprietatea
statului
în perioada anilor 1945-1989, acțiunea fiind înregistrată după adoptarea
Legii
nr. 10/2001, având în vedere precizarea reclamanților că este o acțiune în
revendicare clasică, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.
Legea nr. 10/2001
ca lege specială, față de dispozițiile
Codului
civil sau ale art.6 din Legea nr.213/1998, are aplicabilitate generală, în
materia reparării daunelor produse prin preluarea
abuzivă a bunurilor
imobile, acoperind prin dispozițiile art.2 toate
situațiile posibile.
Reclamanții au avut
posibilitatea să uzeze de prevederile Legii
nr. 10/2001 pentru a obține
retrocedarea imobilului, ce a fost trecut în proprietatea statului prin
Decretul nr.223/1974.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul din litigiu a
intrat în
sfera de aplicare a acestui act normativ, astfel că
reclamanții erau
îndreptățiți
să
solicite
măsuri reparatorii numai în condițiile legii speciale.
În
consecință, s-a reținut că introducerea unei acțiuni, chiar dacă este
intitulată în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art.480-481C.civ.
,
însă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și care are drept
finalitate
constatarea nevalabilității titlului statului și retrocedarea bunului, inclusiv
cu eventuala consecință a constatării nulității absolute a contractului de
vânzare-
cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, tinde să
eludeze dispozițiile Legii nr. 10/2001
.
Curtea
de Apel Timișoara, prin decizia nr.341/2007 a admis apelul declarat de
reclamanții H.E. și H.I. împotriva
sentinței
Tribunalului Timiș, pe care a
desființat-o
și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Instanța a
reținut
faptul
că
acțiunea
în
revendicarea
imobiliară
este
imprescriptibilă,
acest aspect fiind consacrat cu valoare de principiu în dreptul
intern român,
astfel că nu poate fi refuzat accesul la justiție al cetățenilor, cu
argumentul că datorită intervenției unor legi
speciale de reparație, în speță Legea
nr. 10/2001, accesul la justiție
nu mai poate fi permis.
Legea nr. 10/2001 instituie în realitate o
cale pur
administrativă, ce constituie o alternativă oferită cetățenilor pentru
redobândirea proprietăților și nu instituie o
obligație în sarcina acestora cu privire
la calea ce trebuie urmată.
Împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara, au declarat recurs
Consiliul Județean Timiș, Consiliul Local
al Municipiului
Timișoara, S.L. și S.C.
Consiliul
Județean Timiș a susținut că hotărârea instanței de apel este
nelegală, deoarece
odată cu apariția Legii nr. 10/2001, o acțiune în revendicare, întemeiată pe
dispozițiile dreptului comun este
inadmisibilă.
Mai arată recurentul că incidența
dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu limitează
reclamanților accesul la un
proces echitabil.
În același sens sunt și criticile formulate de către Consiliul Local al
Municipiului
Timișoara, S.L. și S.C.
Acești recurenți învederează
că, în mod temeinic instanța de fond a respins
acțiunea
reclamanților, pentru că nu au uzat de prevederile Legii nr. 10/2001.
De
fapt, recursurile celor trei recurenți se întemeiază pe dispozițiile art.304
pct.9
C.proc.civ
., referindu-se strict la
împrejurarea că în mod greșit instanța de apel a ignorat dispozițiile Legii nr.
10/2001, conform cărora reclamanții trebuiau să
urmeze
procedura instituită de această lege pentru redobândirea bunurilor preluate
abuziv
.
Recursurile sunt fondate.
Acțiunea în revendicare, întemeiată pe
dispozițiile art.480-481 din
C.civ
.,
este
instrumentul juridic pe care legiuitorul îl oferă proprietarului neposesor
pentru a putea cere restituirea bunului său, aflat în posesia altei persoane ce
nu are calitate
de proprietar.
Acesta este motivul
pentru care în cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară, reclamantul
trebuie să facă dovada dreptului de proprietate, arătând titlul în baza căruia
a dobândit calitatea de proprietar.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,
restitutio in integrum
,
ca
efect
al
ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al
revendicării, fondat pe dispozițiile art.480-481
C.civ
.
Prin Legea nr. 10/2001, se instituie măsuri reparatorii pentru imobilele
preluate
de stat, cu titlu sau fără titlu valabil.
Prin consacrarea principiului restituirii în natură a imobilului, legea
oferă posibilitatea redobândirii dreptului de proprietate asupra bunului
preluat de stat, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în
natură, făcând dovada
dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite.
Prin urmare, reclamanții nu se află în situația în care dreptul lor de
proprietate,
actual și necontestat se bucură de protecția oferită de dispozițiile art.480 și
art.481
din
C.civ
.
Este vorba despre un demers judiciar declanșat, ce are ca scop
redobândirea
unui drept de proprietate asupra imobilelor ce
s-au preluat abuziv.
Dar, un asemenea demers judiciar nu poate fi parcurs decât în condițiile
și cu
respectarea
procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, care constituie dreptul comun în
materie.
Prin urmare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, atunci
când a
respins acțiunea reclamanților, cu motivarea că nu au
parcurs procedura instituită
de Legea nr. 10/2001, fără să
încalce art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Procedând astfel,
nu se poate susține că, reclamanții nu au avut asigurat
accesul la justiție, atâta vreme cât li s-a asigurat o cale specială de
urmat în vederea
redobândirii dreptului de proprietate asupra
imobilului, în condițiile în care termenul de depunere a notificărilor în baza
Legii nr.10/2001 a fost prelungit succesiv, tocmai pentru a da posibilitatea
celor aflați în situații identice să beneficieze de măsurile reparatorii
prevăzute de această lege, singurele posibile după intrarea în vigoare a
acesteia.
Conform jurisprudenței constante a organelor jurisdicționale ale
Convenției,
art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 ocrotește
bunurile actuale, iar nu speranța de a
vedea renăscut un vechi drept de
proprietate, imposibil de exercitat, de o perioadă îndelungată de timp.
Atâta vreme cât reclamanții au avut la dispoziție o cale specială de
urmat
în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu,
astfel
cum prima instanță în mod temeinic și legal a reținut, nu poate fi primită
motivarea
instanței de apel, în sensul că acestora nu le-a fost respectat liberul acces
la justiție.
Stabilirea unui termen în care foștii proprietari
puteau solicita retrocedarea
imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr.
10/2001, a fost de natură să asigure
respectarea
principiului securității și stabilității raporturilor juridice în materia
proprietății.
Pentru considerentele expuse,
recursurile declarate de
Consiliul
Județean Timiș, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, S.
L. și S.C. au fost admise, s-a modificat decizia
Curții
de Apel Timișoara, în sensul respingerii apelului declarat de
reclamanți împotriva sentinței Tribunalului
Timiș,
care a fost menținută ca legală.