ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86768)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86768) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune în

revendicare a unui bun preluat abuziv de stat introdusă după apariția Legii nr.

10/2001. Aplicarea prioritară a dispozițiilor legii speciale față de dreptul

comun.

Cuprins pe materii

:

Drept civil. Drepturi Reale. Drept de proprietate

privată.

Index alfabetic :

Drept de proprietate.

- imobil preluat abuziv.

- acțiune în revendicare.

- bun actual

C.civ

., art. 480 – 481

Legea nr. 10/2001

Art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția

Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale

Un demers judiciar, ce are ca scop

redobândirea

dreptului

de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv,

nu poate fi

parcurs decât în condițiile și cu

respectarea procedurii instituite de

Legea nr. 10/2001.

Foștii proprietari au avut asigurat accesul

la justiție, atâta

vreme

cât li s-a pus la dispoziție o cale specială

de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra acestor

imobile, în condițiile în care termenul de depunere a notificărilor în baza

Legii nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv.

Stabilirea

acestor termene în care foștii proprietari puteau solicita retrocedarea

imobilelor

ce au făcut obiectul Legii nr. 10/2001, a fost de natură să asigure

respectarea principiului securității și

stabilității raporturilor juridice în materia

proprietății.

În acest context nu există o încălcare

a

prevederilor

articolului

1 din Protocolul

nr. 1

adițional

la

Convenție, care

ocrotește un bun

actual,

deci existent, iar nu speranța de a

vedea renăscut un vechi drept de proprietate, imposibil

de exercitat, o perioadă îndelungată de timp.

ICCJ, Secția civilă

și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1774 din

17 martie 2008

Prin sentința civilă nr.152/2007,

Tribunalul Timiș a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată de către

reclamanții H.E.

și H.I. împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul

Local Timișoara, Consiliul Local Timiș,

Ministerul Finanțelor Publice, S.C. OJCVL Timiș, S.L. și S.C.

Tribunalul a reținut că, prin acțiunea promovată, reclamanții au

solicitat să se

constate naționalizarea abuzivă în

baza Decretului nr.223/1974 a unui imobil

situat în Timișoara,

să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-

cumpărare

încheiat în baza Legii nr. 112/1995, prin care a fost înstrăinat

acest imobil

pârâților S.L. și S.C., să se dispună

restabilirea

situației anterioare prin rectificarea CF, condiționat

de restituirea despăgubirilor primite în anul

1980.

În subsidiar, reclamanții au

solicitat ca, în cazul în care instanța va menține

valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare

încheiat în baza

Legii nr. 112/1995,

să se dispună restituirea în natură numai a terenului care nu este

aferent construcțiilor.

Acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art.480-481 Cod civil,

art.6 din Legea nr.213/1998, raportat la Convenția europeană a

drepturilor omului și la normele constituționale în vigoare la această data,

cât și la cele în vigoare la

data

naționalizării, respectiv Constituția din 1965, art.948, art.968 Cod civil și

dispozițiile art.34 din

Decretul-Lege

nr. 115/1938,

reluate și în prevederile Legii

nr.7/1996.

Tribunalul a procedat la analiza excepției de inadmisibilitate a

acțiunii,

stabilind că are ca obiect un imobil trecut în proprietatea

statului

în perioada anilor 1945-1989, acțiunea fiind înregistrată după adoptarea

Legii

nr. 10/2001, având în vedere precizarea reclamanților că este o acțiune în

revendicare clasică, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.

Legea nr. 10/2001

ca lege specială, față de dispozițiile

Codului

civil sau ale art.6 din Legea nr.213/1998, are aplicabilitate generală, în

materia reparării daunelor produse prin preluarea

abuzivă a bunurilor

imobile, acoperind prin dispozițiile art.2 toate

situațiile posibile.

Reclamanții au avut

posibilitatea să uzeze de prevederile Legii

nr. 10/2001 pentru a obține

retrocedarea imobilului, ce a fost trecut în proprietatea statului prin

Decretul nr.223/1974.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul din litigiu a

intrat în

sfera de aplicare a acestui act normativ, astfel că

reclamanții erau

îndreptățiți

solicite

măsuri reparatorii numai în condițiile legii speciale.

În

consecință, s-a reținut că introducerea unei acțiuni, chiar dacă este

intitulată în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art.480-481C.civ.

,

însă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și care are drept

finalitate

constatarea nevalabilității titlului statului și retrocedarea bunului, inclusiv

cu eventuala consecință a constatării nulității absolute a contractului de

vânzare-

cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, tinde să

eludeze dispozițiile Legii nr. 10/2001

.

Curtea

de Apel Timișoara, prin decizia nr.341/2007 a admis apelul declarat de

reclamanții H.E. și H.I. împotriva

sentinței

Tribunalului Timiș, pe care a

desființat-o

și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Instanța a

reținut

faptul

acțiunea

în

revendicarea

imobiliară

este

imprescriptibilă,

acest aspect fiind consacrat cu valoare de principiu în dreptul

intern român,

astfel că nu poate fi refuzat accesul la justiție al cetățenilor, cu

argumentul că datorită intervenției unor legi

speciale de reparație, în speță Legea

nr. 10/2001, accesul la justiție

nu mai poate fi permis.

Legea nr. 10/2001 instituie în realitate o

cale pur

administrativă, ce constituie o alternativă oferită cetățenilor pentru

redobândirea proprietăților și nu instituie o

obligație în sarcina acestora cu privire

la calea ce trebuie urmată.

Împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara, au declarat recurs

Consiliul Județean Timiș, Consiliul Local

al Municipiului

Timișoara, S.L. și S.C.

Consiliul

Județean Timiș a susținut că hotărârea instanței de apel este

nelegală, deoarece

odată cu apariția Legii nr. 10/2001, o acțiune în revendicare, întemeiată pe

dispozițiile dreptului comun este

inadmisibilă.

Mai arată recurentul că incidența

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu limitează

reclamanților accesul la un

proces echitabil.

În același sens sunt și criticile formulate de către Consiliul Local al

Municipiului

Timișoara, S.L. și S.C.

Acești recurenți învederează

că, în mod temeinic instanța de fond a respins

acțiunea

reclamanților, pentru că nu au uzat de prevederile Legii nr. 10/2001.

De

fapt, recursurile celor trei recurenți se întemeiază pe dispozițiile art.304

pct.9

C.proc.civ

., referindu-se strict la

împrejurarea că în mod greșit instanța de apel a ignorat dispozițiile Legii nr.

10/2001, conform cărora reclamanții trebuiau să

urmeze

procedura instituită de această lege pentru redobândirea bunurilor preluate

abuziv

.

Recursurile sunt fondate.

Acțiunea în revendicare, întemeiată pe

dispozițiile art.480-481 din

C.civ

.,

este

instrumentul juridic pe care legiuitorul îl oferă proprietarului neposesor

pentru a putea cere restituirea bunului său, aflat în posesia altei persoane ce

nu are calitate

de proprietar.

Acesta este motivul

pentru care în cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară, reclamantul

trebuie să facă dovada dreptului de proprietate, arătând titlul în baza căruia

a dobândit calitatea de proprietar.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

restitutio in integrum

,

ca

efect

al

ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al

revendicării, fondat pe dispozițiile art.480-481

C.civ

.

Prin Legea nr. 10/2001, se instituie măsuri reparatorii pentru imobilele

preluate

de stat, cu titlu sau fără titlu valabil.

Prin consacrarea principiului restituirii în natură a imobilului, legea

oferă posibilitatea redobândirii dreptului de proprietate asupra bunului

preluat de stat, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în

natură, făcând dovada

dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite.

Prin urmare, reclamanții nu se află în situația în care dreptul lor de

proprietate,

actual și necontestat se bucură de protecția oferită de dispozițiile art.480 și

art.481

din

C.civ

.

Este vorba despre un demers judiciar declanșat, ce are ca scop

redobândirea

unui drept de proprietate asupra imobilelor ce

s-au preluat abuziv.

Dar, un asemenea demers judiciar nu poate fi parcurs decât în condițiile

și cu

respectarea

procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, care constituie dreptul comun în

materie.

Prin urmare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, atunci

când a

respins acțiunea reclamanților, cu motivarea că nu au

parcurs procedura instituită

de Legea nr. 10/2001, fără să

încalce art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Procedând astfel,

nu se poate susține că, reclamanții nu au avut asigurat

accesul la justiție, atâta vreme cât li s-a asigurat o cale specială de

urmat în vederea

redobândirii dreptului de proprietate asupra

imobilului, în condițiile în care termenul de depunere a notificărilor în baza

Legii nr.10/2001 a fost prelungit succesiv, tocmai pentru a da posibilitatea

celor aflați în situații identice să beneficieze de măsurile reparatorii

prevăzute de această lege, singurele posibile după intrarea în vigoare a

acesteia.

Conform jurisprudenței constante a organelor jurisdicționale ale

Convenției,

art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 ocrotește

bunurile actuale, iar nu speranța de a

vedea renăscut un vechi drept de

proprietate, imposibil de exercitat, de o perioadă îndelungată de timp.

Atâta vreme cât reclamanții au avut la dispoziție o cale specială de

urmat

în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu,

astfel

cum prima instanță în mod temeinic și legal a reținut, nu poate fi primită

motivarea

instanței de apel, în sensul că acestora nu le-a fost respectat liberul acces

la justiție.

Stabilirea unui termen în care foștii proprietari

puteau solicita retrocedarea

imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr.

10/2001, a fost de natură să asigure

respectarea

principiului securității și stabilității raporturilor juridice în materia

proprietății.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de

Consiliul

Județean Timiș, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, S.

Curții

de Apel Timișoara, în sensul respingerii apelului declarat de

reclamanți împotriva sentinței Tribunalului

Timiș,

care a fost menținută ca legală.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă