ÎCCJ, decizie (scj.ro #82389)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cerere

pentru măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Termenul de

depunere a actelor doveditoare. Caracterul termenului.

Cuprins

pe materii.

Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil

preluat în mod abuziv de stat. Cerere, prin notificare, pentru măsuri

reparatorii, conform Legii nr. 10/2001. Termenul de depunere a actelor

doveditoare. Caracterul termenului.

Index

alfabetic

. Drept civil..

-

Imobil preluat în mod abuziv de stat;

-

Notificare pentru măsuri reparatorii

-

Termenul pentru depunerea actelor doveditoare.

Legea nr. 10/2001: art. 21-22

Numai termenul, prevăzut de art. 21-22 al Legii nr. 10/2001 pentru depunerea

notificării, cu cerere de măsuri reparatorii, este termen de decădere –

precizare rezultând din alin. (5) al textului sus amintit – iar nu și termenul

de depunere a actelor doveditoare, prevăzut în art. 22, care este un termen de

recomandare.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9307 din 16 noiembrie

2005

Notă.

La republicarea Legii nr. 10/2001, în M.Of. Partea I nr. 789/2005 (în urma

completărilor și modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, textele la care

se referă decizia sunt renumerotate, și, prin art. 23 – fost art 22 -  s-a

precizat că actele doveditoare „pot fi depuse până la data soluționării

notificării”).

Prin sentința civilă nr.740/2004, Tribunalul Timiș a admis

acțiunea contestatoarei G.E. și pe cale de consecință, a anulat dispoziția nr.174/2004

emisă de Primarul Municipiului Timișoara și totodată, a dispus reluarea

procedurii administrative prevăzute de Legea nr.  10/2001 pentru emiterea

unei noi decizii.

Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr.282/2004 a

Curții de Apel Timișoara ca efect al respingerii apelului declarat de pârât.

În motivarea hotărârii pronunțate, Curtea de Apel a reținut în

esență că reclamanta are legitimare procesuală activă, este îndreptățită a

formula notificarea iar termenul prevăzut de art.22 din Legea nr.  10/2001

este unul de recomandare așa încât, pârâta este obligată să-i răspundă și să-i

acorde drepturile pretinse.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Timișoara

prin primar, criticând-o pentru următoarele considerente:

Dispoziția nr.174/2004 contestată de către reclamantă,

a   fost corect emisă în condițiile în care dosarul depus de către

această contestatoare pentru restituirea în natură a imobilului înscris în CF

14.056 Timișoara, nu a fost complet.

Instanța a ignorat acest aspect după cum a ignorat și faptul că

s-au făcut mai multe reveniri în vederea depunerii actelor doveditoare

necesare, reveniri ignorate de către contestatoare.

Instanța, în opinia recurentei, a mai ignorat și faptul că

art.23 din Legea nr.  10/2001 a stabilit în sarcina solicitanților să facă

dovada dreptului de proprietate precum și a calității de moștenitori, la data

depunerii notificării sau cel mai târziu în termen de 18 luni de la data

intrării în vigoare a legii. Acest termen, în mod greșit s-a considerat de

către ambele instanțe, a fi unul de recomandare deoarece, în sensul legii, el

este unul de decădere.

Acest caracter al termenului menționat, rezultă din art.23 al

Normelor de aplicare a Legii 10 prin faptul că, permite luarea în considerare a

actelor doveditoare depuse ulterior expedierii notificării, doar dacă nu s-a

emis decizia (dispoziția).

Pe de altă parte, același caracter sancționator, rezultă din

conținutul OUG 10/2003 de prelungire a termenului de formulare al

notificărilor, atâta timp cât acesta prevede expres că actele depuse după

expirarea acestui termen, nu mai pot fi admise ca probe pentru soluționarea

cauzei.

Opinia contrară a instanțelor, nu numai că încalcă legea, dar

implică și posibilitatea acestora de a verifica modul în care a fost respectată

procedura administrativă ceea ce, Legea nr.  10/2001  nu permite.

Examinând recursul pârâtului prin prisma criticilor formulate

cât și din oficiu conform art.306 Cod procedură civilă, se constată că acesta

este fondat pentru cele ce urmează:

Decizia nr.174/2004 emisă de Primar a respins cererea petentei

G.E.privind restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara pentru

faptul că, nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestui

imobil, în termenul legal prevăzut de art.22 din L 10/2001 așa după cum acesta

a fost prelungit prin actele normative ulterioare, adică până la data de 1

iulie 2003.

Primăria a apreciat că termenul menționat este unul de decădere

iar instanțele i-au dat un caracter de recomandare și pe cale de consecință, au

anulat această dispoziție și au obligat Primăria la emiterea unei noi

dispoziții, urmare a reluării procedurii administrative.

Rezolvarea acestei probleme juridice a fost corect făcută de

către instanța de fond și apel prin aprecierea caracterului de recomandare al

termenului de depunere al actelor doveditoare, natura lui rezultând din nevoia

soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din nevoia limitării

ori împiedicării formulării acestora.

Atât instanța de fond cât și cea de apel nu au observat însă că,

obiectul cererii introductive constă în anularea dispoziției emisă de Primar,

precum și în obligarea pârâtei la restituirea în natură sau în echivalent, a

imobilului aflat în litigiu.

Dat fiind faptul că reclamanta nu a solicitat reluarea

procedurii administrative ci acordarea de măsuri reparatorii în orice formă

permisă de lege de însăși instanța de judecată, rezultă că, procesul nu a fost

soluționat în limitele în care, instanța de fond a fost investită.

Întrucât s-a acordat ceea ce nu s-a cerut și nu s-a acordat ceea

ce s-a cerut, încălcându-se totodată și principiul disponibilității, ambele

hotărâri vor fi casate.

Pentru soluționarea cererii contestatoarei vizând acordarea

măsurilor reparatorii, este însă nevoie de administrare de noi probe atât

pentru a se dovedi dacă este îndreptățită a le primi, cât și natura sau

cuantumul acestora, împrejurare care atrage consecința trimiterii cauzei la

instanța de fond