ÎCCJ, decizie (scj.ro #82389)

Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cerere pentru măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr. 10/2001. Termenul de depunere a actelor doveditoare. Caracterul termenului. Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat. Cerere, prin notificare, pentru măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001. Termenul de depunere a actelor doveditoare. Caracterul termenului. Index alfabetic . Drept civil.. - Imobil preluat în mod abuziv de stat; - Notificare pentru măsuri reparatorii - Termenul pentru depunerea actelor doveditoare. Legea nr. 10/2001: art. 21-22 Numai termenul, prevăzut de art. 21-22 al Legii nr. 10/2001 pentru depunerea notificării, cu cerere de măsuri reparatorii, este termen de decădere – precizare rezultând din alin. (5) al textului sus amintit – iar nu și termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut în art. 22, care este un termen de recomandare.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 9307 din 16 noiembrie 2005 Notă. La republicarea Legii nr. 10/2001, în M.Of. Partea I nr. 789/2005 (în urma completărilor și modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, textele la care se referă decizia sunt renumerotate, și, prin art. 23 – fost art 22 - s-a precizat că actele doveditoare „pot fi depuse până la data soluționării notificării”). Prin sentința civilă nr.740/2004, Tribunalul Timiș a admis acțiunea contestatoarei G.E. și pe cale de consecință, a anulat dispoziția nr.174/2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și totodată, a dispus reluarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru emiterea unei noi decizii.

Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr.282/2004 a Curții de Apel Timișoara ca efect al respingerii apelului declarat de pârât. În motivarea hotărârii pronunțate, Curtea de Apel a reținut în esență că reclamanta are legitimare procesuală activă, este îndreptățită a formula notificarea iar termenul prevăzut de art.22 din Legea nr. 10/2001 este unul de recomandare așa încât, pârâta este obligată să-i răspundă și să-i acorde drepturile pretinse. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Timișoara prin primar, criticând-o pentru următoarele considerente: Dispoziția nr.174/2004 contestată de către reclamantă, a fost corect emisă în condițiile în care dosarul depus de către această contestatoare pentru restituirea în natură a imobilului înscris în CF 14.056 Timișoara, nu a fost complet.

Instanța a ignorat acest aspect după cum a ignorat și faptul că s-au făcut mai multe reveniri în vederea depunerii actelor doveditoare necesare, reveniri ignorate de către contestatoare. Instanța, în opinia recurentei, a mai ignorat și faptul că art.23 din Legea nr. 10/2001 a stabilit în sarcina solicitanților să facă dovada dreptului de proprietate precum și a calității de moștenitori, la data depunerii notificării sau cel mai târziu în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii. Acest termen, în mod greșit s-a considerat de către ambele instanțe, a fi unul de recomandare deoarece, în sensul legii, el este unul de decădere. Acest caracter al termenului menționat, rezultă din art.23 al Normelor de aplicare a Legii 10 prin faptul că, permite luarea în considerare a actelor doveditoare depuse ulterior expedierii notificării, doar dacă nu s-a emis decizia (dispoziția).

Pe de altă parte, același caracter sancționator, rezultă din conținutul OUG 10/2003 de prelungire a termenului de formulare al notificărilor, atâta timp cât acesta prevede expres că actele depuse după expirarea acestui termen, nu mai pot fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei. Opinia contrară a instanțelor, nu numai că încalcă legea, dar implică și posibilitatea acestora de a verifica modul în care a fost respectată procedura administrativă ceea ce, Legea nr. 10/2001 nu permite.

Examinând recursul pârâtului prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art.306 Cod procedură civilă, se constată că acesta este fondat pentru cele ce urmează: Decizia nr.174/2004 emisă de Primar a respins cererea petentei G.E.privind restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara pentru faptul că, nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestui imobil, în termenul legal prevăzut de art.22 din L 10/2001 așa după cum acesta a fost prelungit prin actele normative ulterioare, adică până la data de 1 iulie 2003. Primăria a apreciat că termenul menționat este unul de decădere iar instanțele i-au dat un caracter de recomandare și pe cale de consecință, au anulat această dispoziție și au obligat Primăria la emiterea unei noi dispoziții, urmare a reluării procedurii administrative.

Rezolvarea acestei probleme juridice a fost corect făcută de către instanța de fond și apel prin aprecierea caracterului de recomandare al termenului de depunere al actelor doveditoare, natura lui rezultând din nevoia soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora. Atât instanța de fond cât și cea de apel nu au observat însă că, obiectul cererii introductive constă în anularea dispoziției emisă de Primar, precum și în obligarea pârâtei la restituirea în natură sau în echivalent, a imobilului aflat în litigiu. Dat fiind faptul că reclamanta nu a solicitat reluarea procedurii administrative ci acordarea de măsuri reparatorii în orice formă permisă de lege de însăși instanța de judecată, rezultă că, procesul nu a fost soluționat în limitele în care, instanța de fond a fost investită.

Întrucât s-a acordat ceea ce nu s-a cerut și nu s-a acordat ceea ce s-a cerut, încălcându-se totodată și principiul disponibilității, ambele hotărâri vor fi casate. Pentru soluționarea cererii contestatoarei vizând acordarea măsurilor reparatorii, este însă nevoie de administrare de noi probe atât pentru a se dovedi dacă este îndreptățită a le primi, cât și natura sau cuantumul acestora, împrejurare care atrage consecința trimiterii cauzei la instanța de fond