ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1008/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de N.G. împotriva sentinței nr.16/F din 18

februarie 2002 a  Curții de Brașov  – Secția comercială și de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat  intimatul pârât Serviciul Român de Informații –

U.M. 0198 București reprezentată de consilierul juridic D.R., lipsind

recurentul reclamant N.G.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic  D.R. a pus concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.16/F pronunțată în dosarul nr.147/F/CA/2001, la data de 18

februarie 2002, Curtea de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios

administrativ  a respins acțiunea formulată de reclamantul N.G. în

contradictoriu cu Serviciul Român de Informații prin care a solicitat anularea

deciziei nr.1/1997 emisă de Comisia de contestații pentru pensii din cadrul

acestui serviciu.

Pentru

a pronunța această soluție Curtea de apel a  reținut, în esență, că în raport

cu prevederile legale incidente în cauză și potrivit concluziilor raportului de

expertiză, cuantumul   drepturilor bănești cu titlu de pensie a fost corect

stabilit prin actele administrative atacate.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală  și

netemeinică și susținând că instanța de  fond și-a însușit în mod greșit

punctul de vedere al pârâtei și a înlăturat nemotivat concluziile expertizei.

Unitatea

pârâtă, în întâmpinarea depusă a cerut respingerea recursului.

Recursul

este neîntemeiat.

Prin

decizia nr.081385 din 31 martie 1997 emisă de  Casa de pensii din cadrul SRI a

fost stabilită pensia militară pentru limită de vârstă, pe care  reclamantul a

contestat-o, contestația fiind respinsă prin decizia nr.1 din 10 iunie 1997

emisă de Comisia de contestații pensii din cadrul SRI.

Recurentul

a fost  trecut în rezervă cu drept la pensie la data de 22 ianuarie 1990 în

condițiile aplicării Decretului-Lege nr.16/1990 privind modul de calcul al unor

pensii militare, potrivit căruia militarilor din cadrele permanente ale

fostului Departament al securității statului, care intră în componența

Ministerului Apărării Naționale, trecuți  în rezervă cu drept de pensie,

începând cu 22 decembrie 1989, li se va lua ca bază de calcul retribuția

tarifară corespunzătoare funcțiilor echivalente din acest minister.

În

acest fel, deși recurentul beneficiase de clasele de retribuții 27 și 28 în

perioada 1 iulie 1984 – 1 iulie 1989, calculul pensiei s-a făcut în raport cu

clasele 22 și 23 corespunzătoare, în Ministerul Apărării Naționale, gradului

de  colonel avut de acesta în perioada respectivă.

Expertiza

contabilă efectuată în cauză avansează concluzia că pensia trebuie calculată și

indexată în raport cu clasele de salarizare 27 și 28, ceea ce este lipsit de

temei legal, ținând seama de prevederile Decretului-Lege nr.16/1990.

Astfel

fiind, susținerea recurentului că expertiza contabilă ar fi fost înlăturată în

mod nemotivat de instanța de fond este neîntemeiată.

Cum

în cauză nu s-a dovedit că, în cadrul Ministerului Apărării Naționale, pentru

gradul deținut de recurent ar fi existat o funcție echivalentă cu o retribuție

superioară claselor 22 și 23 ce i-au fost luate în calcul la stabilirea

pensiei, rezultă că instanța de  fond a ajuns în mod judicios la concluzia că

actele contestate sunt legale și temeinice.

Având

în vedere aceste considerente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat și

îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de N.G. împotriva sentinței nr.16/F din 18 februarie

2002 a  Curții de Brașov  – Secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.