ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2251/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 aprilie 2002 și ulterior precizată, reclamantul T.D. a solicitat obligarea Ministerului Apărării Naționale, să modifice ordinul M.P. nr. 1038 din 10 august 2001, în sensul acordării gradului de colonel și a dreptului de a purta uniformă în condițiile legii. A solicitat și daune materiale și morale de 8.000 Euro. În motivarea acțiunii s-a arătat în esență că în mod nelegal s-a dispus trecerea sa în rezervă, cu gradul de locotenent colonel, și nu cu gradul de colonel, care i se cuvine. Prin sentința civilă nr. 1636/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 663/2002 a aceleiași instanțe, de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 597/2003, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că la data trecerii în rezervă, reclamantul nu absolvise un curs postuniversitar, necesar conform legii, pentru acordarea gradului de colonel. Prin decizia nr. 7477 din 12 octombrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1636/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, a fost respins ca nefondat. În motivarea recursului se arătase că instanța de fond a nesocotit prevederile art. 56 parag. C lit. b) și art. 65 din Legea nr. 80/1995, ale căror cerințe erau îndeplinite la data trecerii în rezervă, precum și ale art. 27 din aceeași lege. Instanța de recurs a reținut că T.D.

a fost trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel, datorită faptului că a împlinit la acea dată, vârsta legală de pensionare; că nu erau îndeplinite cerințele art. 56 parag. C lit. b) din Legea nr. 80/1995, deoarece recurentul nu a absolvit o formă de învățământ post-academic sau postuniversitar, participarea acestuia la unele seminarii organizate de parteneri externi, sau la alte forme de pregătire profesională necircumscriindu-se dispozițiilor legale precizate; că, întrucât recurentul a promovat examenul de colonel în anul 1995, putea fi trecut la acest grad, până la data de 19 septembrie 1998, în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Împotriva deciziei instanței de recurs, a formulat contestație în anulare, recurentul, la data de 18 octombrie 2004. În motivarea contestației s-a arătat că instanța a promovat principiul retroactivității legii civile, deoarece intimata a invocat un ordin al Ministerului Apărării Naționale din anul 2002, care prevedea că în ultimii 5 ani trebuia să aibă calificative preponderent „foarte bun”; că intimata nu a explicat că absolvirea cursului de capacitate pentru gradul de colonel era obligatorie pentru ofițerii locotent-colonei care nu aveau promovat examenul de colonel. La data de 23 martie 2005, contestatorul a precizat că invocă dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a omis să cerceteze probatoriul extins formulat oral de apărătorul Ministerului Apărării Naționale.

În continuarea precizării, contestatorul a adus critici hotărârii atacate, în ce privește fondul pricinii. Verificând cauza, Curtea constată că cererea nu este fondată. Contestația în anulare poate fi formulată, numai pentru motivele menționate expres în cuprinsul art. 317 și 318 C. proc. civ. (neîndeplinirea procedurii de citare, încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competență, când soluția este rezultatul unei greșeli materiale, când din greșeală nu s-a analizat un motiv de recurs în cazul respingerii recursului sau al admiterii în parte a acestuia). Or, motivarea cererii formulate de T.D. nu circumscrie acestor dispoziții legale, criticile aduse deciziei instanței de recurs, vizând fondul cauzei și fiind, de fapt, reiterată motivarea recursului împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel.

Pentru considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată, motivele invocate de contestator nereprezentând motive de contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de T.D. împotriva deciziei nr. 7477 din data de 12 octombrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.