ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2586/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1750/2003, reclamanta R.A. R.F. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și petenții cu cerere de

intervenție - Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și O.G.C. D.S. București,

modificarea H.G. nr. 144/2003, în sensul includerii în sfera drepturilor

autorizate și a drepturilor autorilor muzicii de film, precum și al eliminării

pct. 3 din Anexa nr. 4 la hotărârea sus-menționată. Totodată, reclamanta a

solicitat suspendarea executării Anexei nr. 4 la H.G. nr. 144/2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în esență, că prin neincluderea drepturilor autorilor muzicii special

create pentru film, în sfera drepturilor autorizate, ea, reclamanta, va fi

prejudiciată, în sensul că, în calitate de utilizator, va fi obligată la plata

suplimentară a unor sume cu titlu de drepturi cuvenite acestor autori.

Prin încheierea de la 17 septembrie

2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis

cererea de suspendare formulată de reclamantă și a dispus suspendarea

executării H.G. nr. 144/2003, în ceea ce privește Anexa nr. 4, până la

soluționarea în fond a cauzei.

Instanța și-a justificat măsura

dispusă, prin faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din

Legea nr. 29/1990, întrucât, prin pct. 3 al Anexei nr. 4 la hotărârea de Guvern

sus-menționată, s-a făcut o modificare în ceea ce privește titularul obligației

de a obține autorizația, această modificare reprezentând o derogare de la Legea nr. 8/1996. Totodată, instanța a mai reținut că reclamanta a făcut dovada unui

prejudiciu iminent, prin faptul că neplata remunerației prevăzută în Anexa nr.

4 la H.G. nr. 144/2003, constituie contravenție și se sancționează.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs, în temeiul art. 16 din Legea nr. 29/1990, pârâtul Guvernul

României, criticând-o, ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

Prin motivele de recurs, pârâtul a

arătat următoarele:

- instanța a ignorat dispozițiile H.G.

nr. 769/1999 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea repertoriului

de opere muzicale și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite

autorilor muzicii;

- deși reclamanta a invocat doar

nelegalitatea pct. 3 din Anexa nr. 4 la H.G. nr. 144/2003, instanța a dispus

suspendarea Anexei nr. 4, în întregime, dându-se, astfel, posibilitatea

utilizatorilor, de a folosi nestingheriți și fără plată, operele audiovizuale

și de a nu plăti remunerația în cotele procentuale stabilite prin actul

normativ.

Examinând încheierea atacată, în

raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990

a contenciosului administrativ, reclamantul poate cere instanței de judecată,

să dispună suspendarea executării actului administrativ atacat, până la

soluționarea acțiunii, cererea de suspendare putând fi formulată numai în

cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente.

Așa cum rezultă din conținutul

dezbaterilor cererii de recurs, reprezentantul intimatei-reclamante a precizat

că acțiunea privind anularea pct. 3 al Anexei nr. 4 la H.G. nr. 144/2003 a fost soluționată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, care, prin sentința civilă nr. 669/2004, pronunțată în dosarul nr.

1750/2003, a respins acțiunea.

Cauza fiind soluționată pe fond,

recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a executării actului

administrativ atacat, a rămas fără obiect, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României împotriva încheierii de ședință de la 17 septembrie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1750/2003, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2004.