ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 5 iunie 2003, reclamanta Asociația C.A. a chemat în judecată Guvernul
României, solicitând anularea H.G. nr. 143/2003 (M. Of. nr. 151/10.03.2003).
În motivarea cererii se
arată că Hotărârea de Guvern stabilește procentul ce urmează a fi aplicat
pentru calculul remunerației cuvenită artiștilor interpreți sau executanți și
producătorilor de fonograme, pentru anul 2002, prin aceasta încălcându-se
principiul neretroactivității legii. Se mai susține că, în mod greșit au fost
incluse în hotărâre, organismele de televiziune, între utilizatorii care intră
în sfera sa de aplicare, deoarece aceștia nu folosesc în realizarea și emiterea
programelor lor, fonograme, ci fixări audiovizuale. Hotărârea respectivă
presupune obligativitatea gestionării colective a drepturilor conexe, ceea ce
contravine dispozițiilor Legii nr. 8/1996.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1898 din 12 noiembrie
2003, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea
formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Instanța a apreciat că, prin
hotărârea atacată nu se produce vreun prejudiciu, reclamantei, al cărui obiect
de activitate nu se încadrează în categoria utilizatorilor, neavând drepturi și
obligații rezultate din această hotărâre.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs, reclamanta Asociația C.A., susținând în esență că potrivit
statutului are obligația de a acționa în interesul membrilor săi, inclusiv de a
promova acțiuni în justiție. De asemenea, că vătămarea interesului legitim al
recurentei rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat de O.U.G. nr.
26/2000.
Recursul este fondat.
Dispozițiile art. 2 din O.U.G.
nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, prevăd dreptul și obligația
acestor organisme de a urmări crearea cadrului necesar pentru urmărirea unui
interes general și de grup.
În aplicarea prevederilor
Legii nr. 8/1996 și ale O.U.G. nr. 26/2000, a fost adoptat statutul Asociației
C.A., în care se precizează interesul general și de grup urmărit de această
asociație.
Astfel, art. 4 menționează
la scopurile Asociației C.A., promovarea aplicării unor îmbunătățiri necesare
legislației curente în audiovizual.
Art. 17, la îndatoririle
Asociației C.A., precizează și acționarea în sensul apărării intereselor
membrilor în relația cu inițiative sau acte legislative și reglementative
relative în mod direct sau indirect în domeniul audiovizual.
Prevederile sus-citate
demonstrează faptul că recurenta are obligația statutară de a acționa în
interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acțiuni în justiție.
Vătămarea interesului
legitim al recurentei rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat
de O.U.G. 26/2000, în sensul urmăririi unui interes general sau de grup, și
anume, interesul de grup al membrilor Asociației C.A. și interesul general de a
se adopta o legislație necesară dezvoltării domeniului audiovizual.
Este greșită interpretarea
instanței de fond. în sensul că H.G. nr. 143/2003 instituie drepturi și
obligații. numai pentru membrii Asociației C.A., neafectând drepturi ale
reclamantei-recurente. Chiar dacă un act normativ nu instituie drepturi și
obligații în sarcina unei persoane juridice, aceasta nu exclude posibilitatea
ca același act să încalce drepturile acelei persoane juridice reglementate prin
alte acte legislative.
În ipoteza în care s-ar
accepta teza lipsei calității procesuale active a reclamantei-recurente în
atacarea actului administrativ contestat, s-ar ajunge la soluția profund
inechitabilă a înlăturării din rândul celor îndreptățiți să atace în justiție,
respectiva reglementare, a persoanei împuternicite să negocieze și să
reprezinte utilizatorii.
Așa fiind, se va admite recursul
declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza,
spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Asociația C.A. împotriva sentinței civile nr. 1898 din 12 noiembrie 2003 a
Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 martie 2005.