ÎCCJ, decizie (scj.ro #85132)

Audiovizual.

Hotărâre de Guvern. Asociație. Calitate procesuală activă. Interes legitim.

O.G.

nr.26/2000

, art.2

H.G.

nr.143/2003

O asociație constituită în baza prevederilor Ordonanței Guvernului

nr.26/2000, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.37/2003, are

capacitate procesuală activă de a introduce acțiune în contencios administrativ

împotriva actelor normative care vatămă interesele membrilor săi, chiar dacă

prin actul atacat nu se instituie drepturi și obligații în sarcina sa, ca

persoană juridică, întrucât această situație nu exclude posibilitatea ca actul

normativ atacat să aducă atingere drepturilor asociației reglementate prin alte

acte normative.

Interesul legitim al asociației rezidă în faptul că, în limitele

cadrului legal instituit de Ordonanța Guvernului nr.26/2000, are dreptul să

acționeze pentru satisfacerea interesului de grup al membrilor săi, fiind

împuternicită prin actul constitutiv, să negocieze pentru aceștia și să îi

reprezinte.

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia

nr.2034 din 29 martie 2005

Prin acțiunea înregistrată la 5 iunie 2003, reclamanta Asociația Română de

Comunicații Audiovizuale a chemat în judecată Guvernul României, solicitând

anularea H.G. nr.143/2003.

În motivarea cererii, se arată că hotărârea de Guvern contestată stabilește

procentul ce urmează a fi aplicat pentru calculul remunerației cuvenită

artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, pentru

anul 2002, prin aceasta încălcându-se principiul neretroactivității legii. Se

mai susține că, în mod greșit au fost incluse în hotărâre organismele de

televiziune între utilizatorii care intră în sfera sa de aplicare, deoarece

aceștia nu folosesc în realizarea și emiterea programelor lor fonograme, ci

fixări audiovizuale. Hotărârea respectivă presupune obligativitatea

gestionării  colective a drepturilor conexe, ceea ce contravine

dispozițiilor Legii nr.8/1996.

Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ prin sentința civilă

nr.1898 din 12 noiembrie 2003 a admis excepția lipsei calității procesuale

active și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind introdusă de o

persoană fără calitate.

Instanța a apreciat că, prin hotărârea atacată, nu se produce vreun prejudiciu

reclamantei, al cărei obiect de activitate nu se încadrează în categoria

utilizatorilor, neavând drepturi și obligații rezultate din această hotărâre.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta Asociația Română de

Comunicații Audiovizuale, susținând în esență că, potrivit statutului, are

obligația de a acționa în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova

acțiuni în justiție. De asemenea, a mai arătat că vătămarea interesului său

legitim rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat de O.G.

nr.26/2000.

Recursul este fondat.

Dispozițiile art.2 din O.G. nr.26/2000 privind asociațiile și fundațiile, prevăd

dreptul și obligația acestor organisme de a urmări „crearea cadrului necesar

... urmărirea realizării unui interes general, local sau, după caz, de grup”.

În aplicarea prevederilor Legii nr.8/1996 și ale O.G. nr.26/2000, a fost

adoptat statutul Asociației Române de Comunicații Audiovizuale, în care se

precizează interesul general și de grup urmărit de această asociație. Astfel,

art.4 din statut menționează printre scopurile Asociației Române de Comunicații

Audiovizuale, promovarea aplicării unor îmbunătățiri necesare legislației

curente în audiovizual.

De asemenea, art.17 din statut, care reglementează îndatoririle

Asociației Române de Comunicații Audiovizuale, precizează și acționarea în

sensul apărării intereselor membrilor în relația cu inițiative sau acte

legislative și de reglementare incidență, directă sau indirectă, în domeniul

audiovizual.

Prevederile citate din statutul asociației demonstrează faptul că recurenta are

obligația statutară de a acționa în interesul membrilor săi, inclusiv de a

promova acțiuni în justiție.

Vătămarea interesului legitim al recurentei rezidă în împiedicarea sa de a

beneficia de cadrul creat de O.G. 26/2000, în sensul urmăririi unui interes

general sau de grup și anume interesul de grup al membrilor Asociației Române

de Comunicații Audiovizuale și interesul general de a se adopta o legislație

necesară dezvoltării domeniului audiovizual.

Este greșită interpretarea instanței de fond în sensul că H.G. nr.143/2003

instituie drepturi și obligații numai pentru membrii Asociației Române de

Comunicații Audiovizuale, neafectând drepturi ale reclamantei recurente. Chiar

dacă un act normativ nu instituie drepturi și obligații în sarcina unei

persoane juridice, aceasta nu exclude posibilitatea ca același act să încalce

drepturile acelei persoane juridice reglementate prin alte acte normative.

În ipoteza în care s-ar accepta teza lipsei calității procesuale active a reclamantei

recurente în atacarea actului administrativ contestat, s-ar ajunge la soluția

profund inechitabilă a înlăturării din rândul celor îndreptățiți să atace în

justiție respectiva reglementare, a persoanei împuternicite să negocieze și să

reprezinte utilizatorii.

Recursul a fost admis, a fost casată casa sentința civilă atacată și cauza a

fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.