ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 iunie 2003, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta R.A. D.E.F. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, suspendarea aplicării H.G. nr. 144/2003, până la data soluționării definitive și irevocabile a cauzei și modificarea actului normativ mai sus menționat, respectiv includerea în sfera drepturilor autorizate și a drepturilor autorilor muzicii de film, prin eliminarea sintagmei „cu excepția autorilor muzicii”, precum și modificarea Anexei nr. 4 la H.G.

nr. 144/2003, în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 41/2000, încheiat între R.A. D.E.F. și O.G.C., prin eliminarea pct. 3 din anexă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actul normativ contestat obligă nelegal persoanele juridice care au ca obiect de activitate, distribuția și exploatarea de film, la plata suplimentară a unor sume considerabile cu titlu de drepturi cuvenite autorilor muzicii utilizate în operele cinematografice. Reclamantul a mai menționat că prin H.G. nr. 144/2003 se restrânge autorizarea, exceptându-se autorii muzicii special create pentru film, menținându-se, însă, același nivel al cotei datorate, cu toate că Legea nr. 8/1996, prin art. 66, încadrează și autorii muzicii în categoria autorilor de opere cinematografice, iar prin Protocolul nr. 41/2000, încheiat prin acordul părților, D.A.C.I.N.

a autorizat comunicarea publică în numele tuturor categoriilor de autori de audiovizual. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, în ce privește cererea de suspendare a H.G. nr. 144/2003. Cu privire la capătul de cerere referitor la modificarea hotărârii, pârâta a invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe fond solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. O.R.D.A. și O.G.C. au formulat cerere de intervenție accesorie. La termenul din 17 septembrie 2003, prima instanță a admis, în principiu, cererile formulate de O.R.D.A. și O.G.C., admițându-se și cererea privind suspendarea aplicării art. 3 din Anexa nr. 4 la H.G.

nr. 144/2003, până la soluționarea în fond a cauzei. Totodată, s-a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale active, cu fondul. Prin sentința civilă nr. 669 din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active, a admis cererile de intervenție și a respins acțiunea formulată de reclamanta R.A. D.E.F. În motivarea soluției, prima instanță a reținut că pentru introducerea unei acțiuni în justiție trebuie să existe și un interes legitim pe care reclamanta l-a dovedit, dat fiind obiectul său activitate stabilit prin H.G. nr. 530/1991, actul său de înființare. Totodată, instanța mai reține că în acest domeniu există deja o reglementare, obligația de plată a reclamantei fiind prevăzută atât de Legea nr. 8/1996, cât și de H.G.

nr. 769/1999. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Ministerul Culturii și Cultelor - R.A. D.E.F., susținând, în esență, că prevederile H.G. nr. 769/1999 nu îi sunt aplicabile și că la data încheierii Protocolului nr. 41/2000, avea cunoștință de faptul că D.A.C.I.N. nu putea reprezenta și interesele autorilor muzicii din operele audiovizuale, interesele acestora fiind deja reglementate prin H.G. nr. 769/1999. Ca ultim motiv de recurs se invocă faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recursul este nefondat. Prin Protocolul nr. 41 din 14 iulie 2003, încheiat între R.A. D.E.F. și D.A.C.I.N., după negocierile ce au avut loc în baza deciziei O.R.D.A.

nr. 13 din 28 octombrie 1999, părțile au convenit ca pentru comunicarea publică în cinematografie a operelor audiovizuale, românești și străine, să se achite trimestrial o cotă de 1% din încasările brute realizate, după scăderea timbrului cinematografic. Ca urmare, problema remunerației cuvenite autorilor muzicii înglobate în opera cinematografică a fost stabilită prin negociere cu D.A.C.I.N., care are posibilitatea de a reprezenta direct și autorii de muzică de film sau, conform legii, putând să raporteze sumele cuvenite acestora, unităților beneficiare, pe baza unui protocol negociat cu acestea. Prin decizia O.R.D.A. nr. 12/1999 s-a declanșat procedura de negociere pentru aprobarea Metodologiilor privind repertoriul de opere muzicale ale organismelor de gestiune colectivă și drepturile cuvenite acestor autori.

Prin decizia O.R.D.A. nr. 52/2003, spre deosebire de negocierea din anul 1999, O.R.D.A. a desemnat R.A. D.E.F., ca utilizator în comisiile de negocieri. Din acest act, coroborat cu referatul O.R.D.A. nr. 789/2002 și cu Protocolul nr. 41/2000, rezultă că D.A.C.I.N. poate reprezenta și autorii muzicii de film, iar R.A. D.E.F. și U.C.M.R. nu au mai solicitat tabele și metodologii, conform prevederilor Legii nr. 8/1996, în ultimii 3 ani. Potrivit dispozițiilor art. 13 lit. f) din Legea nr. 8/1996, titularii dreptului de autor asupra unei opere audiovizuale au dreptul exclusiv și distinct de a autoriza proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale. Având în vedere că aceste drepturi sunt imposibil de gestionat în mod individual, gestiunea colectivă fiind obligatorie în acest caz, O.R.D.A.

a emis decizia nr. 13 din 28 octombrie 1999, privind constituirea comisiei de negociere a tabelelor și metodologiilor pentru drepturile de autor și drepturile conexe în audiovizual. Art. 1 lit. d) prevede că părțile care vor negocia tabelele și metodologiile privind comunicarea publică a operelor audiovizuale, sunt R.A. D.E.F. și D.A.C.I.N. Această decizie nu a fost contestată de R.A. D.E.F., atitudine care presupune acceptarea negocierilor privind drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale și recunoașterea implicită a obligației de plată. Organizatorul de gestiune colectivă D.A.C.I.N. reprezintă autorii de opere audiovizuale, cu excepția autorilor muzicii. Această excepție este prevăzută de dispozițiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Metodologia și tabelele privind drepturile cuvenite autorilor pentru utilizarea operelor muzicale în cadrul spectacolelor cinematografice au fost stabilite prin H.G. nr. 769/1999. Negocierile dintre D.A.C.I.N. și R.A. D.E.F., au avut în vedere numai drepturile cuvenite autorilor reprezentați de D.A.C.I.N., acest organism de gestiune colectivă nefiind competent să negocieze pentru operele muzicale. Instanța de fond a reținut în mod corect că „prin H.G. nr. 769/1999 s-a reglementat numai modul de percepere a drepturilor cuvenite autorilor muzicii, necontestat de reclamantă”. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Culturii și Cultelor - R.A. D.E.F., împotriva sentinței civile nr. 669 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.