ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1080/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, sub nr. 5641 din 30 noiembrie 1999, reclamanta, Fundația D.P.P.F.A. București și D.P. au chemat în judecată pe pârâta, R.A. D.E.F.R., solicitând: 1. interzicerea difuzării videoclipului „(…) Caterinca”, precum și a altor asemenea „opere” produse de SC E. & A.SRL; 2. rezoluțiunea contractului nr. 8 din 7 iulie 1999, prin care pârâta a cesionat societății sus numite dreptul de utilizare a filmului „Nunta de Piatră”. 3. publicarea prin mijloace de comunicare în masă și pe cheltuiala pârâtei a hotărârii ce se va pronunța, cu scuzele de rigoare; 4. obligarea pârâtei la plata daunelor materiale cuvenite, în sumă de 300.000.000 lei, și daune morale, în sumă de 15.000 dolari S.U.A., precum și la cheltuieli de judecată, cu indexarea sumelor în lei la data efectuării plății.

În fapt, se arată că pârâta, asumându-și toate drepturile asupra filmului „Nunta de Piatră”, care face parte din patrimoniul cultural universal, l-a cesionat fără acordul autorului, fiind folosit în videoclipuri („Sotto Intenso Caterinca”) a căror vulgaritate aduce atingere nivelului elevat al operei filmului și operei literare care l-a inspirat. În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 998 și 1000 C. civ., art. 13,14,16 din Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe. În interesul reclamantului D.P. a formulat cerere de intervenție societatea pentru protecția drepturilor de autor în cinematografie și audiovizual D.S., în baza art. 49 alin. (3) C. proc. civ. Prin întâmpinare, pârâta a invocat: - excepția lipsei calității procesuale active a Fundația D.P.P.F.A.

București, în baza art. 11 din Legea nr. 8/1996, drepturile morale fiind atributul exclusiv al persoanelor fizice, iar, potrivit art. 130 alin. (1) lit. g) din aceeași lege, în afara autorului operei, această calitate o are organismul de gestiune colectivă D.S., pe care reclamantul a mandatat-o să-i gestioneze interesele; - excepția lipsei calității procesuale pasive a R.A. D.E.F.R., deoarece videoclipul contestat de reclamant este produs de SC E. & A. SRL; - titulara dreptului de autor asupra filmului „Nunta de Piatră” este pârâta, în acest sens, fiind și punctul de vedere formulat de O.R.D.A.; - neîntrunirea condițiilor răspunderii pentru plata de despăgubiri. Tribunalul București, secția civilă, prin sentința nr. 19 din 16 ianuarie 2001, a respins excepția lipsei calității procesuale active a Fundației D.P.P.F.A.

București, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a R.A. D.E.F.R., privind daunele materiale, a admis acțiunea formulată de reclamanți, dispunând: - rezilierea contractului de cesiune dintre pârâta R.A. D.E.F.R. și SC E. & A. SRL București; - interzicerea difuzării videoclipului „(…) Caterinca” și a altor producții realizate în baza contractului; - obligarea pârâtei la plata către reclamantul D.P. a sumei de 300.000.000 lei, indexată la valoarea de la data achitării debitului, reprezentând daune materiale. - respingerea pretențiilor reclamanților și intervenienților privind daunele morale, reținând lipsa calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la acestea; - respingerea, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere privind distrugerea videoclipului și publicarea prin mijloace mas-media a sentinței.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut: - calitatea reclamantului D.P. - regizor, de titular al dreptului de autor asupra filmului „Nunta de Piatră”; - încălcarea de către pârâtă a dreptului de autor al reclamantului, în condițiile art. 10 din Legea nr. 8/1996, titularul dreptului de autor având, potrivit art. 13, 14, 16 din aceeași lege, prerogative absolute și exclusive de decizie asupra reproducerii, difuzării și transmiterii filmului; - reclamanta, Fundația D.P.P.F.A. București, are calitate procesuală activă derivată din scopul pe care aceasta și l-a propus prin statut; - pârâta are calitatea procesuală pasivă privind prejudiciul material, întrucât a concurat la producerea acestuia împreună cu SC E. & A. SRL, dar nu are calitate cu privire la daunele morale, fiind o persoană juridică.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, critica acestora vizând neacordarea integrală a daunelor materiale și neacordarea daunelor morale și pârâta a cărei critică vizează, în esență, interpretarea greșită a prevederilor Legii nr. 8/1996. Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia nr. 118 din 5 martie 2002, a admis apelul declarat de pârâta, R.A. D.E.F.R. București, împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte și, în raport cu criticile formulate, a dispus: - admiterea excepțiilor privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, Fundația D.P.P.F.A. București; lipsa calității procesuale active a reclamantului D.P. cu privire la cererea de rezoluțiune a contractului de cesiune nr. 81 din 7 iulie 1999; lipsa calității procesuale pasive a pârâtei R.A.

D.E.F.R. în ce privește cererea de interzicere a difuzării videoclipului „Sotto Intenso Caterinca” și, în consecință: - respingerea acțiunii formulată de reclamanta, Fundația D.P.P.F.A. București, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; - respingerea capetelor de cerere formulate de reclamantul D.P., privind rezoluțiunea contractului de cesiune, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, precum și a cererii privind interzicerea difuzării videoclipului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - respingerea capetelor de cerere formulate de reclamantul D.P., privind obligarea pârâtei la daune materiale și morale, ca neîntemeiate; - respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de intervenienta „D.S.” ca neîntemeiată; Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanți.

În fundamentarea deciziei, instanța de apel a reținut: - acțiunea de felul celei promovate aparține doar titularilor drepturilor încălcate sau organismelor de gestiune colectivă, conform art. 123 și 139 din Legea nr. 8/1996, iar Fundația D.P.P.F.A. București nu se regăsește în nici una din aceste ipostaze. - conform art. 1021 C. civ., poate cere rezoluțiunea contractului partea care a executat sau se declară gata să execute contractul, iar reclamantul D.P.

nu este parte în contractul de cesiune nr. 81 din 7 iulie 1999 a cărei rezoluțiune o solicită; - dreptul de a decide difuzarea videoclipului, în speță, aparține SC E. & A. SRL, cererea de interzicere a difuzării lui fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate; - la încheierea contractului de cesiune nu era necesar consimțământul regizorului, filmul „Nunta de Piatră” fiind realizat sub incidența Decretului nr. 321/1956, subiectul unic al dreptului asupra operei colective fiind studioul cinematografic, iar din perspectiva Legii nr. 8/1996 este aplicabil art. 70 alin. (1) raportat la art. 16 din lege, videoclipul fiind o operă derivată, nefăcându-se dovada unei convenții contrare între producători și autor; - pârâta, nefiind ea autoarea videoclipului care a afectat imaginea filmului „Nunta de Piatră”, nu este nici autoarea pretinsei fapte ilicite producătoare de prejudicii, condițiile răspunderii civile delictuale nefiind întemeiate în ce o privește; Reclamantul D.P., în nume personal și pentru Fundația D.P.P.F.A.

București, a declarat recurs împotriva deciziei, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se invocă următoarele critici: - încălcarea prevederilor art. 10, 12 din Legea nr. 8/1996, care recunosc și garantează dreptul de autor sub aspect patrimonial și nepatrimonial ca și a prevederilor art. 149 din aceeași lege, aceasta fiind incidentă speței de față; - încheierea de către pârâtă a contractului de cesiune cu o terță persoană, fără consimțământului autorului; - neexaminarea cauzei pe fond și, deci, neexaminarea probelor administrate cu privire la temeinicia cererilor formulate, motivarea deciziei rezumându-se a argumenta admiterea excepțiilor ridicate de pârâtă. În sprijinul recursului, susținând criticile formulate, intervenienta D.S.

depune note scrise. Intimata pârâtă R.A. D.E.F.R. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, ale cărei considerente sunt reiterate prin raportare la criticile formulate de recurentă. Recursul nu este fondat. Reordonând juridic criticile formulate, acestea vor fi înlăturate pentru considerentele care urmează: Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, preocuparea instanței de a rezolva cu prioritate excepțiile ridicate de pârâta-intimată nu reprezintă decât concretizarea normei cu valoare de principiu la a cărei aplicare a obligat-o caracterul imperativ, iar nu dispozitiv al dispoziției citate.

Acesta este motivul pentru care instanța de apel nu a mai examinat probele, cum ar fi expertizele administrate și care ar fi condus la o dezlegare pe fond a pricinii, de prisos în acest context. Cu privire la legea aplicabilă litigiului, instanța de apel a făcut o corectă analiză a contextului legislativ existent atât la momentul încheierii de către reclamant a contractului nr. 137 din 1972 cu Studioul București, pentru a se identifica titularul dreptului de autor, cât și a contextului legislativ existent la momentul la care se pretinde încălcarea drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale de către autor, aplicându-se corect prevederile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, motivarea în drept a deciziei sprijinindu-se pe prevederile acestei legi.

Prin decizia atacată cu recurs nu s-au încălcat prevederile art. 1, 3, 10 și 12 din Legea nr. 8/1996, citate în motivarea recursului și care cuprind norma generală, numai că s-a făcut aplicarea normei speciale cuprinsă în art. 70 din lege, subsumată capitolului VIII - „Opere cinematografice și alte opere audiovizuale” și care dispune că, prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale, în speță, regizorul D.P. și producători; pârâta R.A. D.E.F.R., în lipsa unei convenții contrare, se prezumă că aceștia, cu excepția autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive prevăzute, printre altele, și de art. 16. Dreptul care se prezumă a fi cedat de autor producătorului, din perspectiva art. 16 din Legea nr. 8/1996, este dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a operei sale, prin care se obține o operă derivată.

Cum nu s-a făcut dovada unei convenții contrare, nu era necesar ca pârâta, producător al filmului „Nunta de Piatră”, să aibă consimțământul reclamantului, autor principal, la încheierea contractului nr. 81 din 7 iulie 1999 cu SC E. & A. SRL, al cărui obiect îl reprezintă cesionarea dreptului de adaptare audiovizuală a filmului în vederea realizării unui videoclip muzical, deci, a unei opere derivate. Drept urmare, Curtea va respinge recursul declarat, motivele formulate nefiind fondate și va menține ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, Fundația D.P.P.F.A. București și D.P., împotriva deciziei nr. 118 din 5 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2003.