ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1080/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, sub nr. 5641

din 30 noiembrie 1999, reclamanta, Fundația D.P.P.F.A. București și D.P. au

chemat în judecată pe pârâta, R.A. D.E.F.R., solicitând:

precum și a altor asemenea „opere” produse de SC E. & A.SRL;

prin care pârâta a cesionat societății sus numite dreptul de utilizare a

filmului „Nunta de Piatră”.

pe cheltuiala pârâtei a hotărârii ce se va pronunța, cu scuzele de rigoare;

cuvenite, în sumă de 300.000.000 lei, și daune morale, în sumă de 15.000 dolari

S.U.A., precum și la cheltuieli de judecată, cu indexarea sumelor în lei la

data efectuării plății.

În fapt, se arată că pârâta, asumându-și toate

drepturile asupra filmului „Nunta de Piatră”, care face parte din patrimoniul

cultural universal, l-a cesionat fără acordul autorului, fiind folosit în

videoclipuri („Sotto Intenso Caterinca”) a căror vulgaritate aduce atingere

nivelului elevat al operei filmului și operei literare care l-a inspirat.

În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art.

998 și 1000 C. civ., art. 13,14,16 din Legea nr. 8/1996, privind dreptul de

autor și drepturile conexe.

În interesul reclamantului D.P. a formulat cerere de

intervenție societatea pentru protecția drepturilor de autor în cinematografie și

audiovizual D.S., în baza art. 49 alin. (3) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat:

- excepția lipsei calității procesuale active a Fundația

D.P.P.F.A. București, în baza art. 11 din Legea nr. 8/1996, drepturile morale

fiind atributul exclusiv al persoanelor fizice, iar, potrivit art. 130 alin.

(1) lit. g) din aceeași lege, în afara autorului operei, această calitate o are

organismul de gestiune colectivă D.S., pe care reclamantul a mandatat-o să-i

gestioneze interesele;

- excepția lipsei calității procesuale pasive a R.A. D.E.F.R.,

deoarece videoclipul contestat de reclamant este produs de SC E. & A. SRL;

- titulara dreptului de autor asupra filmului „Nunta

de Piatră” este pârâta, în acest sens, fiind și punctul de vedere formulat de

O.R.D.A.;

- neîntrunirea condițiilor răspunderii pentru plata

de despăgubiri.

Tribunalul București, secția civilă, prin sentința nr.

19 din 16 ianuarie 2001, a respins excepția lipsei calității procesuale active

a Fundației D.P.P.F.A. București, precum și excepția lipsei calității procesuale

pasive a R.A. D.E.F.R., privind daunele materiale, a admis acțiunea formulată

de reclamanți, dispunând:

- rezilierea contractului de cesiune dintre pârâta

R.A. D.E.F.R. și SC E. & A. SRL București;

- interzicerea difuzării videoclipului „(…) Caterinca”

și a altor producții realizate în baza contractului;

- obligarea pârâtei la plata către reclamantul D.P. a

sumei de 300.000.000 lei, indexată la valoarea de la data achitării debitului,

reprezentând daune materiale.

- respingerea pretențiilor reclamanților și

intervenienților privind daunele morale, reținând lipsa calității procesuale

pasive a pârâtei cu privire la acestea;

- respingerea, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere

privind distrugerea videoclipului și publicarea prin mijloace mas-media a

sentinței.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut:

- calitatea reclamantului D.P. - regizor, de titular

al dreptului de autor asupra filmului „Nunta de Piatră”;

- încălcarea de către pârâtă a dreptului de autor al

reclamantului, în condițiile art. 10 din Legea nr. 8/1996, titularul dreptului

de autor având, potrivit art. 13, 14, 16 din aceeași lege, prerogative absolute

și exclusive de decizie asupra reproducerii, difuzării și transmiterii

filmului;

- reclamanta, Fundația D.P.P.F.A. București, are

calitate procesuală activă derivată din scopul pe care aceasta și l-a propus

prin statut;

- pârâta are calitatea procesuală pasivă privind

prejudiciul material, întrucât a concurat la producerea acestuia împreună cu SC

E. & A. SRL, dar nu are calitate cu privire la daunele morale, fiind o

persoană juridică.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții,

critica acestora vizând neacordarea integrală a daunelor materiale și

neacordarea daunelor morale și pârâta a cărei critică vizează, în esență,

interpretarea greșită a prevederilor Legii nr. 8/1996.

Curtea de Apel București, secția civilă, prin decizia

nr. 118 din 5 martie 2002, a admis apelul declarat de pârâta, R.A. D.E.F.R.

București, împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte și, în raport cu criticile

formulate, a dispus:

- admiterea excepțiilor privind lipsa calității

procesuale active a reclamantei, Fundația D.P.P.F.A. București; lipsa calității

procesuale active a reclamantului D.P. cu privire la cererea de rezoluțiune a

contractului de cesiune nr. 81 din 7 iulie 1999; lipsa calității procesuale pasive

a pârâtei R.A. D.E.F.R. în ce privește cererea de interzicere a difuzării

videoclipului „Sotto Intenso Caterinca” și, în consecință:

- respingerea acțiunii formulată de reclamanta, Fundația

D.P.P.F.A. București, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală

activă;

- respingerea capetelor de cerere formulate de

reclamantul D.P., privind rezoluțiunea contractului de cesiune, ca fiind

formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, precum și a cererii

privind interzicerea difuzării videoclipului ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă;

- respingerea capetelor de cerere formulate de

reclamantul D.P., privind obligarea pârâtei la daune materiale și morale, ca

neîntemeiate;

- respingerea cererii de intervenție accesorie

formulată de intervenienta „D.S.” ca neîntemeiată;

Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat,

apelul formulat de reclamanți.

În fundamentarea deciziei, instanța de apel a

reținut:

- acțiunea de felul celei promovate aparține doar

titularilor drepturilor încălcate sau organismelor de gestiune colectivă,

conform art. 123 și 139 din Legea nr. 8/1996, iar Fundația D.P.P.F.A. București

nu se regăsește în nici una din aceste ipostaze.

- conform art. 1021 C. civ., poate cere rezoluțiunea

contractului partea care a executat sau se declară gata să execute contractul,

iar reclamantul D.P. nu este parte în contractul de cesiune nr. 81 din 7 iulie

1999 a cărei rezoluțiune o solicită;

- dreptul de a decide difuzarea videoclipului, în

speță, aparține SC E. & A. SRL, cererea de interzicere a difuzării lui

fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate;

- la încheierea contractului de cesiune nu era

necesar consimțământul regizorului, filmul „Nunta de Piatră” fiind realizat sub

incidența Decretului nr. 321/1956, subiectul unic al dreptului asupra operei

colective fiind studioul cinematografic, iar din perspectiva Legii nr. 8/1996

este aplicabil art. 70 alin. (1) raportat la art. 16 din lege, videoclipul

fiind o operă derivată, nefăcându-se dovada unei convenții contrare între

producători și autor;

- pârâta, nefiind ea autoarea videoclipului care a

afectat imaginea filmului „Nunta de Piatră”, nu este nici autoarea pretinsei

fapte ilicite producătoare de prejudicii, condițiile răspunderii civile

delictuale nefiind întemeiate în ce o privește;

Reclamantul D.P., în nume personal și pentru Fundația

D.P.P.F.A. București, a declarat recurs împotriva deciziei, pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se invocă următoarele critici:

- încălcarea prevederilor art. 10, 12 din Legea nr. 8/1996,

care recunosc și garantează dreptul de autor sub aspect patrimonial și

nepatrimonial ca și a prevederilor art. 149 din aceeași lege, aceasta fiind

incidentă speței de față;

- încheierea de către pârâtă a contractului de cesiune

cu o terță persoană, fără consimțământului autorului;

- neexaminarea cauzei pe fond și, deci, neexaminarea

probelor administrate cu privire la temeinicia cererilor formulate, motivarea

deciziei rezumându-se a argumenta admiterea excepțiilor ridicate de pârâtă.

În sprijinul recursului, susținând criticile

formulate, intervenienta D.S. depune note scrise.

Intimata pârâtă R.A. D.E.F.R. a depus întâmpinare,

prin care solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, ale

cărei considerente sunt reiterate prin raportare la criticile formulate de

recurentă.

Recursul nu este fondat.

Reordonând juridic criticile formulate, acestea vor

fi înlăturate pentru considerentele care urmează:

Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța se va

pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de

fond, care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Prin urmare, preocuparea instanței de a rezolva cu

prioritate excepțiile ridicate de pârâta-intimată nu reprezintă decât

concretizarea normei cu valoare de principiu la a cărei aplicare a obligat-o caracterul

imperativ, iar nu dispozitiv al dispoziției citate.

Acesta este motivul pentru care instanța de apel nu a

mai examinat probele, cum ar fi expertizele administrate și care ar fi condus

la o dezlegare pe fond a pricinii, de prisos în acest context.

Cu privire la legea aplicabilă litigiului, instanța

de apel a făcut o corectă analiză a contextului legislativ existent atât la momentul

încheierii de către reclamant a contractului nr. 137 din 1972 cu Studioul

București, pentru a se identifica titularul dreptului de autor, cât și a

contextului legislativ existent la momentul la care se pretinde încălcarea

drepturilor patrimoniale și nepatrimoniale de către autor, aplicându-se corect

prevederile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, motivarea în drept a

deciziei sprijinindu-se pe prevederile acestei legi.

Prin decizia atacată cu recurs nu s-au încălcat

prevederile art. 1, 3, 10 și 12 din Legea nr. 8/1996, citate în motivarea

recursului și care cuprind norma generală, numai că s-a făcut aplicarea normei

speciale cuprinsă în art. 70 din lege, subsumată capitolului VIII - „Opere

cinematografice și alte opere audiovizuale” și care dispune că, prin

contractele încheiate între autorii operei audiovizuale, în speță, regizorul D.P.

și producători; pârâta R.A. D.E.F.R., în lipsa unei convenții contrare, se prezumă

că aceștia, cu excepția autorilor muzicii special create, îi cedează

producătorului drepturile exclusive prevăzute, printre altele, și de art. 16.

Dreptul care se prezumă a fi cedat de autor

producătorului, din perspectiva art. 16 din Legea nr. 8/1996, este dreptul

patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri,

adaptarea, precum și orice altă transformare a operei sale, prin care se obține

o operă derivată.

Cum nu s-a făcut dovada unei convenții contrare, nu

era necesar ca pârâta, producător al filmului „Nunta de Piatră”, să aibă

consimțământul reclamantului, autor principal, la încheierea contractului nr. 81

din 7 iulie 1999 cu SC E. & A. SRL, al cărui obiect îl reprezintă cesionarea

dreptului de adaptare audiovizuală a filmului în vederea realizării unui

videoclip muzical, deci, a unei opere derivate.

Drept urmare, Curtea va respinge recursul declarat,

motivele formulate nefiind fondate și va menține ca legală și temeinică decizia

atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, Fundația

D.P.P.F.A. București și D.P., împotriva deciziei nr. 118 din 5 martie 2002 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 februarie

2003.