ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5468/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 21 mai

2003, reclamanta Asociația C.C., în numele și pentru S.T.C., membre, a chemat

în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr. 144/2003 pentru

aprobarea Metodologiilor privind „utilizarea repertoriului de opere

audiovizuale, al organismelor de gestiune colectivă și a tabelelor cuprinzând

drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale, cu excepția

autorilor muzicii”, respectiv:

- fraza a doua de la pct. 1:

„utilizatorii au obligația de a obține autorizațiile de la organismele de

gestiune colectivă a drepturilor autorilor de la opere audiovizuale”;

- poziția „anul 2002 - 3% lunar” din

tabelul de la pct. 4, precum și a frazei din subsolul acestui tabel: „pentru

anul 2002, remunerațiile se calculează în aceleași condiții, având în vedere că

finalizarea negocierilor a avut loc în 2002, potrivit legii”;

- pct. 9 din anexă: „pentru

întârzieri la plată, utilizatorii datorează penalități echivalente nivelului

dobânzii de referință stabilit de Banca Națională a României, aferente sumelor

neachitate în termen”.

Prin aceeași acțiune, reclamanta a

solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că faptul obligării utilizatorilor de a obține autorizațiile de la

organismele de gestiune colectivă, contravine prevederilor art. 130 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 8/1996, în raport cu care această obligație revine

imperativ acestor organisme. În ce privește poziția „anul 2002 - 3% lunar”,

reclamanta a invocat încălcarea principiul neretroactivității legii, fiind

vorba de un act normativ emis în 2003. În fine, în ce privește pct. 9 din

anexă, reclamanta a susținut că prin el se stabilesc condiții, altele decât

cele prevăzute de părți prin contract, ceea ce echivalează cu o încălcare a

principiului libertății contractuale.

În cauză a formulat cerere de

intervenție accesorie în interesul Guvernului, O.R.D.A., susținând respingerea

acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1802 din 3

decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis în parte acțiunea, în sensul că a anulat poziția „anul 2002 - 3% lunar”

din tabelul de la poziția nr. 4 din anexă, precum și formularea plasată sub

acest tabel, referitoare la remunerațiile pentru anul 2002 care urmau să se

calculeze în aceleași condiții, având în vedere că finalizarea negocierilor a

avut loc în 2002”.

Prin aceeași hotărâre au fost

respinse celelalte capete de acțiune și s-a dispus obligarea pârâților, în

solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25.400.000 lei.

Pentru admiterea cererii referitoare

la procentul pentru 2002 și plata remunerațiilor pe aceeași perioadă, instanța

a apreciat ca fiind o dovadă de aplicare retroactivă a unor dispoziții legale.

În ce privește obligarea

utilizatorilor de a obține autorizații, s-a considerat că în realitate aceasta

este corelativă obligației organismelor de gestiune colectivă de a elibera

astfel de autorizații, fără ca, astfel, să se încalce dispozițiile Legii nr.

8/1996; iar în ce privește stabilirea nivelului penalităților pentru neplată,

la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, nu constituie o

încălcare a principiului libertății contractuale, părțile putând conveni sau nu

la încheierea contractului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, toate părțile.

Astfel, reclamanta Asociația C.C. a

criticat soluția de respingere a capătului de cerere referitor la obligația

utilizatorului de a obține autorizația instituită prin art. 1 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 144/2003 și care, în opinia sa, contravine dispozițiilor art. 130 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 8/1986, precum și soluția de respingere a capătului de cerere

referitor la anularea poz. 9 din aceeași anexă, prin care în fapt se permite

intervenția Statului într-o relație contractuală dintre două entități private.

În recursurile lor, pârâții Guvernul

României și O.R.D.A., au criticat soluția instanței de fond, pentru greșita

admitere, în opinia lor a cererii de anulare a poziției „anul 2002 - 3% lunar”,

din tabelul de la poz. 4 Anexa nr. 1 din Legea nr. 144/2003, ca și a frazei

aflate la subsolul tabelului, fiind dovedit că nu era vorba de o plată

retroactivă și în fine, pentru obligarea, în solidar, la plata cheltuielilor de

judecată. În opinia Guvernului, aceste cheltuieli trebuia reținute exclusiv în

sarcina O.R.D.A., în calitate de inițiator al actului, în timp ce din punct de

vedere al O.R.D.A., acestea nu se justificau.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că

acestea nu se justifică.

Astfel, referitor la „obligarea

utilizatorilor de a obține autorizații de la organismele de gestiune colectivă,

astfel cum a fost prevăzut de art. 1 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 144/2003, în mod corect instanța fondului a reținut că nu încalcă prevederile art.

130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, obligația imperativă prevăzută de

acest text, stabilită în sarcina organismelor de gestiune colectivă, de a

elibera aceste autorizații, nefiind de natură să excludă obligația în același

timp pentru utilizator de a o solicita. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât Legea

nr. 8/996, prin art. 142 lit. b), impune acestuia să obțină consimțământul

titularilor de drepturi pentru retransmiterea operelor, în lipsa lui,

operațiunea de retransmitere fiind considerată infracțiune.

Referitor la pct. 9 din anexa la H.G. nr. 144/2003, criteriul dobânzii de referință al Băncii Naționale a României, pentru

stabilirea nivelului penalităților datorate pentru întârzierea la plată, nu

numai că nu încalcă nici o prevedere constituțională și cu atât mai puțin,

libertatea contractuală, după cum legal și temeinic a reținut instanța de fond,

potrivit Curții Constituționale (Decizia nr. 253/2000), o asemenea măsură fiind

necesară în scopul asigurării protecției autorilor de drepturi și titularilor

de drepturi conexe în sensul dispozițiilor art. 134 alin. (2) din Constituție.

De altfel, utilizatorul negociind

termenii contractuali, are libertatea de a încheia sau nu, un asemenea contract.

În fine, în ce privește anularea

poziției „anul 2002 - 3% lunar” din tabelul de la pct. 4 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 144/2003, precum și a frazei aflate la subsolul acestui tabel, corect s-a apreciat

de către Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, că

printr-un act normativ emis în 2003, nu se puteau prevede procente și

modalități de calcul pentru o perioadă anterioară datei publicării, fără a se

încălca principiul neretroactivității legii.

S-a avut în vedere ca tabelele și

metodologiile nu produc efecte juridice, decât din momentul publicării

Hotărârii Guvernului pentru aprobarea lor, așa cum s-a stabilit de către Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 235/2000.

Simplul fapt că negocierile privind

stabilirea și aplicarea acestor procente, s-au finalizat în 2002, nu constituie

o justificare pentru aplicarea retroactivă prin excepție.

De altfel, în urma modificării Legii

nr. 8/1996, prin Legea nr. 285/2004 (M. Of. nr. 187/30.06.2004), prin art. 121

alin. (3), s-a prevăzut că distribuitorii prin cablu plătesc un procent de

maxim 1,5% pentru drepturile de autor și de 0,5% pentru drepturile conexe, iar

prin art. 131, 131

1

și 131

2

, s-a stabilit că

metodologiile conținând remunerațiile datorate de utilizatori, nu mai sunt

supuse aprobării prin hotărâre de guvern, ci se negociază între titularii de

drepturi și aceștia.

În aplicarea acestor dispoziții

legale, O.R.D.A. a emis decizia nr. 95 din 21 aprilie 2005 (M. Of. nr.

375/4.05.2005) prin care a stabilit că de la data publicării, distribuitorii de

servicii de programe prin cablu vor plăti organismelor de gestiune colectivă,

1,5% pentru drepturile de autor și 0,5% pentru drepturile conexe.

În fine, în ce privește cheltuielile

de judecată, în raport cu soluția pronunțată pe fondul pricinii și având în

vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., legal și temeinic Curtea de Apel

București a stabilit obligația solidară de plată în sarcina pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Guvernul României, de Asociația C.C. și de O.R.D.A. împotriva sentinței civile

nr. 1802 din 3 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2005.