ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1359/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Arad, înregistrată la data de 19 februarie 2010, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a chemat în judecată pe pârâta SC A.V. SA solicitând obligarea acesteia la majorarea capitalului social cu suma reprezentând valoarea terenului în suprafață de 6.892 m.p., inclus în suprafața de 15.237 m.p. pentru care a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria M 07 nr. 1791 din 5 februarie 1999, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației și la plata de daune cominatorii în sumă de 100 RON pe zi de întârziere în executarea obligației de a face susarătate, de la data pronunțării hotărârii și până la îndeplinirea acesteia.

Secția comercială a Tribunalului Arad, prin sentința comercială nr. 990, pronunțată la data de 21 aprilie 2010, a respins acțiunea formulată de reclamantă pe care a obligat-o să plătească pârâtei suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Spre a hotăr î astfel, prima instanță a reținut că majorarea capitalului social al pârâtei a operat de drept, conform art. 5 1 .17 din H.G. nr. 450/1999, situație în care instanța nu mai poate dispune o nouă majorare cu aceeași valoare, iar în cazul în care administratorii pârâtei nu au solicitat înregistrarea majorării capitalului social, calea procedurală pusă la dispoziție reclamantei de către legiuitor este cea prevăzută de art. 12 alin. (4) din Legea nr. 137/2002, apreciind că obiectul cererii este în realizarea unui drept.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială a Curții de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 165/A, pronunțată la data de 18 octombrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut, în principal, examinând motivele de apel, că, în mod corect, prima instanță a considerat că acțiunea formulată de reclamantă în cauză este o acțiune în realizare, că majorarea capitalului social a operat de drept și că, în cazul în care administratorii pârâtei nu au solicitat înregistrarea acestei majorări, au la dispoziție calea prevăzută de art. 12 alin. (4) din Legea nr. 137/2002. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta – reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile, evocând conținutul prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 5 1 .15 – 5 1 .19 din H.G. nr. 450/1999 – precum și obiectul acțiunii. Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. Recursul este nefondat. Astfel, recurenta nu a arătat în mod concret în ce constă greșita interpretare a legii de către instanța de apel în raport cu textele invocate – simpla enunțare a conținutului acestora nesatisfăcând această exigență, iar aplicarea prevederilor art. 5 1 .17 din H.G. nr. 450/1999 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 88/1997 de către instanța de fond a fost cu justețe confirmată prin decizia atacată, avându-se în vedere cererea reclamantei de obligare a pârâtei la majorarea capitalului social cu suma reprezentând valoarea terenului inclus în suprafața pentru care pârâta a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate, corect calificată. Pentru aceste considerente, constatând că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta AVAS, împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara nr. 165 din 18 octombrie 2010 , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2011.