ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4232/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, reclamantul B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, anularea O.U.G. nr. 37/2009, anularea Ordinului

Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 23283 din 24 aprilie 2009 și suspendarea O.U.G.

nr. 37/2009.

În motivarea cererii s-a arătat că

O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, întrucât conține o serie de elemente

de nelegalitate.

Totodată, reclamantul a invocat,

printr-o cerere separată, excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37

/2009

În cauză, Ministerul Administrației

și Internelor a formulat cerere de intervenție accesorie, cerere fiind admisă

în principiu de către instanță, având în vedere calitatea acestuia de inițiator

al O.U.G nr. 37/2009.

Prin sentința nr. 562 din 2

februarie 2010, Curtea de Apel București a admis în principiu cererea de

intervenție accesorie, a admis în parte acțiunea reclamantului B.E. în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a respins excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 ca inadmisibilă și a respins cererea

de suspendare și de anulare a O.U.G. nr. 37/2009 ca rămasă fără obiect.

Totodată, Curtea de Apel București a

admis cererea de anulare a Ordinului Vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 23283 din 24

aprilie 2009.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență că excepția de neconstituționalitate

invocată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituțională a

constatat deja, prin Decizia nr. 1257/2009, neconstituționalitatea O.U.G. nr.

37/2009, iar prin Decizia nr. 1629/2009 a fost declarată neconstituționalitatea

O.U.G. nr. 105/2009 care a preluat parte din dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009.

De asemenea, pentru aceleași motive,

instanța de fond a apreciat cererea reclamantului de anulare și suspendare a

O.U.G. nr. 37/2009 ca rămasă fără obiect.

În ceea ce privește Ordinul nr. 23283

din 24 aprilie 2009 emis Vicepreședintele A.N.A.F., instanța de fond a

constatat că acesta are la bază dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, astfel încât

ordinul atacat este lipsit de temei legal.

Împotriva acestei sentințe,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâtul

Guvernul României

Recurentul-pârât a susținut, în

esență, că instanța hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât cererea

reclamantului a fost admisă în contradictoriu cu o persoană care nu are

calitate procesual pasivă în cauză, Guvernul României neavând atribuții

efective în cauza dedusă judecății.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se

află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente și de prevederile art.

304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat pentru considerentele

ce vor fi expuse.

După cum se observă, instanța de

fond prin sentința recurată a constatat că Ordinul Vicepreședintelui A.N.A.F. este

lipsit de temei legal și a dispus anularea acestui act.

Cum ordinul atacat este emis de A.N.A.F.,

era necesar să fie citată autoritatea emitentă a actului, respectiv A.N.A.F.

Prima instanță trebuia să dea

eficiență dispozițiilor art. 85 și urm. C. proc. civ. în sensul citării

emitentului actului administrativ atacat, pentru respectarea principiului contradictorialității

în procesul civil și pentru ca hotărârea judecătorească pronunțată să fie

opozabilă autorității publice emitente a actului.

Mai mult, se impunea citarea

emitentului actului și pentru a fi respectat dreptul la apărare al acestuia,

dându-se eficiență și noțiunii de „proces echitabil” consacrat de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și explicată de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, inclusiv prin dreptul fiecărei părți de a-și

pleda cauza în „aceleași condiții”.

Prin urmare, încălcarea art. 85 C.

proc. civ. în ceea ce privește citarea emitentului actului atacat atrage

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind

incidentă situația prevăzută de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării se vor analiza

toate motivele invocate de recurent, inclusiv pe cel care vizează calitatea

procesuală pasivă.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) coroborat cu art. 313 C.

proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, se va admite recursul formulat, se va casa sentința atacată și se

va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței civile nr. 562 din 2 februarie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2010.