ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4063/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe.

Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 4263 din 2 decembrie 2009, a respins cererea reclamantului M.P. de

anulare a Ordinului nr. 69607/2009 formulată în contradictoriu cu A.N.S.V.S.A.,

ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.

Prin aceeași

sentință au fost respinse, ca inadmisibile, excepția de neconstituționalitate invocată

de reclamant cu privire la O.U.G. nr. 37/2009, ca și cererile de anulare și

respectiv de suspendare ale aceluiași act normativ, fiind admisă cererea de

intervenție accesorie în interesul pârâtului G.R. formulată de M.A.I.

În fine,

instanța de fond a respins și cererea reclamantului de suspendare a executării Ordinului

atacat.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește cererile reclamantului

privitoare la O.U.G. nr. 37/2009, că acestea nu sunt admisibile.

Astfel,

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, atașată acțiunii

reclamantului a fost apreciată, ca inadmisibilă, raportat la prevederile art. 29

din Legea nr. 47/1992 a Curții Constituționale, întrucât privește un act normativ

care nu mai este în vigoare, urmare abrogării intervenite prin O.U.G. nr. 105/2009.

Cererile având

ca obiect anularea și respectiv suspendarea aceleiași O.U.G. nr. 37/2009 formulate

în contradictoriu cu G.R. au fost respinse pe considerentul că actele normative,

cum este și ordonanța indicată, nu fac obiectul cenzurii instanței de contencios

administrativ.

Cu referire

la solicitarea de anulare a Ordinului nr. 69607/2009, emis de A.N.S.V.S.A.,

prim instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii

procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce

atrage inadmisibilitatea acesteia.

de recurs prezentate de recurentul M.P.

În termen

legal, recurentul – reclamant a promovat recurs împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând, în esență, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru analizarea fondului litigiului.

Invocând ca

temei legal al prezentului recurs prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., recurentul - reclamant a susținut următoarele:

- nu era

necesară și nici obligatorie parcurgerea plângerii prealabile în cauză întrucât

Ordinul nr. 69607/2009 a intrat în circuitul civil și și-a produs efectele;

- instanța

de fond nu a calificat complet și corect natura juridică a cauzei, nesesizând

că, implicit, a fost menționată și o excepție de nelegalitate a actului atacat,

de natură a atrage aplicarea art. 4 din Legea nr. 554/2004;

- și în alte

cauze similare colegi ai recurentului au obținut câștig de cauză, fie că au parcurs

sau nu etapa plângerii prealabile.

și considerentele instanței de recurs.

Recursul

este nefondat.

Examinând actele

și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma prevederilor legale

aplicabile din materia supusă verificării, cu referire la art. 304

1

și raportat la criticile recurentului - reclamant dar și față de apărările autorității

intimate, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de

nelegalitate care să atragă, fie casarea, fie modificarea sentinței atacate, în

considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea

de chemare în judecată cu care a investit prima instanță recurentul - reclamant

a solicitat, în principal, anularea și respectiv suspendarea executării O.U.G. nr.

37/2009, anexând și o excepție de neconstituționalitate, în cuprinsul căreia prin

ample argumente a fost susținut caracterul nelegal și vădit abuziv al acestui act

normativ.

Prima

instanță în mod legal a respins, ca inadmisibile, toate aceste cereri, reținând,

pe de-o parte, că nu mai este posibilă sesizarea Curții Constituționale dată

fiind abrogarea expresă a actului normativ în discuție, iar pe de alta,

limitele cenzurii instanței de contencios administrativ față de actele

normative adoptate de Guvern în exercitarea competenței legislative delegate.

Nu este fondată

susținerea recurentului vizând o pretinsă excepție de nelegalitate, implicit invocată,

asupra căreia instanța de fond ar fi omis să se pronunțe.

În cuprinsul

acțiunii de chemare în judecată nu se face nici o referire, nici explicită și

nici „implicită”, astfel cum susține recurentul, cu privire la vreo excepție de

nelegalitate, în sensul reglementat de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

republicată.

De altfel,

în temeiul textelor de lege arătate o astfel de excepție nici nu ar putea fi invocată

decât în manieră „explicită”, cu indicarea textelor de lege raportat la care se

invocă o astfel de nelegalitate căci instanța de contencios administrativ legal

investită cu excepția de nelegalitate examinează concordanța actului administrativ

dedus judecății cu actele normative cu forță juridică superioară, în baza și în

executarea cărora a fost emis, ceea ce în mod evident nu s-a realizat în cauza

de față.

În fine,

neîntemeiate sunt și criticile vizând nelegala respingere, ca inadmisibilă, a

cererii de anulare a Ordinului nr. 69607/2009 emis de autoritatea intimată A.N.S.V.S.A.,

în condițiile în care Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a

apreciat asupra obligativității îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Recurentul nu

se încadrează între persoanele prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004

pentru care procedura prealabilă nu este obligatorie, astfel că se impunea ca

anterior introducerii acțiunii în anularea Ordinului nr. 69607/2009 și în termenele

prevăzute de art. 1 al aceluiași text de lege aceasta să se adreseze cu plângere

administrativă autorității emitente, ceea ce însă nu a dovedit că ar fi făcut.

Nici actele

depuse în fața instanței de recurs nu demonstrează îndeplinirea prealabilă a acestei

proceduri, având un conținut cu totul diferit.

Așa fiind,

se constată că instanța de fond în mod corect a admis excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile administrative și a respins și acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Față de toate

cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C.

proc. civ., se va respinge așadar, ca nefundat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.P.

împotriva sentinței nr. 4269 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2010.