ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4077/2010

Asupra cauzei de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3 din 12 ianuarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (M.E.C.T.S.), având ca obiect suspendarea și respectiv anularea Ordinului nr. 5673 din 16 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția de director la Casa Corpului Didactic din județul Dolj. Astfel, prin hotărârea pronunțată, prima instanță a dispus, deopotrivă, suspendarea executării Ordinului nr. 5673 din 16 octombrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei și anularea aceluiași act administrativ individual.

În esență, pentru a hotărî în sensul arătat, prima instanță a reținut că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată, fiind demonstrată de către reclamantă îndeplinirea cumulativă a cerințelor legale cu privire la existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. Cu referire la cererea de anulare a Ordinului nr. 5673/2009, instanța de fond a reținut, în exercitarea controlului legalității ordinului contestat, că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis {: respectiv ale O.U.G. nr. 37/2009, au fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, efectele acesteia răsfrângându-se evident și asupra cauzelor în curs de soluționare, precum în speța de față.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât M.E.C.T.S. Corespunzător mențiunilor inserate în dispozitivul sentinței atacate în ceea ce privește termenele de recurs corespunzătoare celor două capete de acțiune distincte, recurentul M.E.C.T.S. a criticat, prin cereri de recurs separate, atât soluția de suspendare a executării ordinului atacat cât și pe cea de anulare a aceluiași act administrativ. În esență, prin criticile formulate de recurent în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de suspendare a executării actului atacat se susțin următoarele: - instanța de fond greșit a dispus această măsură în condițiile în care nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de lege, cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente; - instanța nu a examinat apărările recurentului, bazându-se doar pe argumentele și afirmațiile sumar probate ale reclamantei, numai aparent valabile.

Cu referire la măsura anulării Ordinului nr. 5673/2009, dispusă prin aceeași sentință de către prima instanță, autoritatea recurentă a criticat hotărârea pronunțată sub următoarele aspecte: - instanța de fond a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii, întrucât la data emiterii ordinului în discuție O.U.G. nr. 37/2009 era aplicabilă, decizia Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității acestui act normativ fiind ulterioară și având aplicabilitate numai pentru viitor; - ordinul a cărui anulare se solicită a fost legal emis, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la acel moment, hotărârea primei instanțe fiind dată cu ignorarea dreptului puterii executive de a emite ordonanțe de urgență, față de care operează totodată prezumția de autenticitate și de veridicitate.

3. Considerentele și soluția instanței de control judiciar Recursurile sunt nefondate. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale aplicabile, de motivele de recurs prezentate circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu pot fi primite criticile formulate, cuprinse în ambele cereri de recurs, pentru următoarele considerațiuni. Examinând cu prioritate criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia soluției de anulare a Ordinului nr. 5673 din 16 octombrie 2009 emis de autoritatea recurentă, prin care, în temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009 s-a dispus eliberarea reclamantei-intimate din funcția de director la Casa Corpului Didactic din Județul Sălaj, Înalta Curte reține că această măsură a fost dispusă exclusiv în temeiul actului normativ menționat, respectiv al O.U.G.

nr. 37/2009, fără a fi indicate alte motive care să impună o astfel de decizie. După cum corect a reținut și prima instanță, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, în cadrul controlului de constituționalitate al legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, stabilind totodată că este supusă controlului de constituționalitate însăși ordonanța de urgență, s-a constatat neconstituționalitatea reglementării, sub aspectul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție. Neconformitatea constituțională a actului normativ aplicat de autoritatea recurentă, afectează în mod direct și atrage nelegalitatea actului administrativ individual dedus judecății, astfel că Înalta Curte reține că în mod corect a fost admisă acțiunea în anularea ordinului atacat.

De altfel după cum s-a statuat deja în deciziile Curții Constituționale, lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, cum este cazul ordinului emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, în ceea ce o privește pe reclamanta intimată. Nu sunt întemeiate și urmează a fi respinse susținerile recurentei privind efectele pentru viitor ale deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, câtă vreme aceasta a fost pronunțată și publicată anterior datei la care prezentul litigiu a fost soluționat de instanța de fond (12 ianuarie 2010). Independent de efectele deciziei pronunțate în exercitarea controlului de constituționalitate se constată că la data pronunțării instanței de fond, actul normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat nici nu mai era în vigoare, fiind expres abrogat prin art. XIV alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2009, publicată în M.Of., Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009, Curtea Constituțională constatând că sunt neconstituționale și prevederile acestui act normativ, prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009. Față de considerentele expuse cu referire la temeinicia soluției instanței de fond în ceea ce privește cererea de anulare a ordinului atacat, nu se mai impune examinarea motivelor de recurs vizând pretins greșita suspendare a executării acestuia, ca măsură cu caracter provizoriu, absorbită practic în decizia finală, confirmată și pe calea recursului, de anulare a aceluiași act administrativ contestat. Drept consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se vor respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de recurentul-pârât, neexistând temei legal pentru casarea sau modificarea hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței nr. 3 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.