ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4077/2010

Asupra cauzei de față

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

instanței de fond

Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3 din 12 ianuarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (M.E.C.T.S.), având ca obiect

suspendarea și respectiv anularea Ordinului nr. 5673 din 16 octombrie 2009 emis

de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția

de director la Casa Corpului Didactic din județul Dolj.

Astfel, prin hotărârea pronunțată,

prima instanță a dispus, deopotrivă, suspendarea executării Ordinului nr. 5673

din 16 octombrie 2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei și anularea

aceluiași act administrativ individual.

În esență, pentru a hotărî în sensul

arătat, prima instanță a reținut că cererea de suspendare formulată în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată, fiind demonstrată de către

reclamantă îndeplinirea cumulativă a cerințelor legale cu privire la existența

unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Cu referire la cererea de anulare a

Ordinului nr. 5673/2009, instanța de fond a reținut, în exercitarea controlului

legalității ordinului contestat, că dispozițiile actului normativ în aplicarea

căruia acesta a fost emis

{:

respectiv ale O.U.G. nr. 37/2009, au

fost declarate neconstituționale, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, efectele acesteia răsfrângându-se evident și asupra cauzelor în curs

de soluționare, precum în speța de față.

recurentul-pârât M.E.C.T.S.

Corespunzător mențiunilor inserate

în dispozitivul sentinței atacate în ceea ce privește termenele de recurs

corespunzătoare celor două capete de acțiune distincte, recurentul M.E.C.T.S. a

criticat, prin cereri de recurs separate, atât soluția de suspendare a

executării ordinului atacat cât și pe cea de anulare a aceluiași act

administrativ.

În esență, prin criticile formulate

de recurent în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de

suspendare a executării actului atacat se susțin următoarele:

- instanța de fond greșit a dispus

această măsură în condițiile în care nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții prevăzute de lege, cazul bine justificat și necesitatea

prevenirii unei pagube iminente;

- instanța nu a examinat apărările

recurentului, bazându-se doar pe argumentele și afirmațiile sumar probate ale

reclamantei, numai aparent valabile.

Cu referire la măsura anulării

Ordinului nr. 5673/2009, dispusă prin aceeași sentință de către prima instanță,

autoritatea recurentă a criticat hotărârea pronunțată sub următoarele aspecte:

- instanța de fond a încălcat un

principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii, întrucât la

data emiterii ordinului în discuție O.U.G. nr. 37/2009 era aplicabilă, decizia

Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității acestui act

normativ fiind ulterioară și având aplicabilitate numai pentru viitor;

- ordinul a cărui anulare se

solicită a fost legal emis, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare

la acel moment, hotărârea primei instanțe fiind dată cu ignorarea dreptului puterii

executive de a emite ordonanțe de urgență, față de care operează totodată

prezumția de autenticitate și de veridicitate.

instanței de control judiciar

Recursurile sunt nefondate.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de prevederile legale aplicabile, de motivele de recurs

prezentate circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

reține că nu pot fi primite criticile formulate, cuprinse în ambele cereri de

recurs, pentru următoarele considerațiuni.

Examinând cu prioritate criticile

vizând nelegalitatea și netemeinicia soluției de anulare a Ordinului nr. 5673

din 16 octombrie 2009 emis de autoritatea recurentă, prin care, în temeiul art.

II

alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009 s-a

dispus eliberarea reclamantei-intimate din funcția de director la Casa Corpului Didactic din Județul Sălaj, Înalta Curte reține că această măsură a fost

dispusă exclusiv în temeiul actului normativ menționat, respectiv al O.U.G. nr.

37/2009, fără a fi indicate alte motive care să impună o astfel de decizie.

După cum corect a reținut și prima

instanță, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009,

în cadrul controlului de constituționalitate al legii pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice, stabilind totodată că este supusă controlului de constituționalitate

însăși ordonanța de urgență, s-a constatat neconstituționalitatea

reglementării, sub aspectul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din

Constituție.

Neconformitatea constituțională a

actului normativ aplicat de autoritatea recurentă, afectează în mod direct și

atrage nelegalitatea actului administrativ individual dedus judecății, astfel

că Înalta Curte reține că în mod corect a fost admisă acțiunea în anularea

ordinului atacat.

De altfel după cum s-a statuat deja

în deciziile Curții Constituționale, lipsirea de temei constituțional a actelor

normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente

emise în temeiul acestora, cum este cazul ordinului emis în aplicarea O.U.G.

nr. 37/2009, în ceea ce o privește pe reclamanta intimată.

Nu sunt întemeiate și urmează a fi

respinse susținerile recurentei privind efectele pentru viitor ale deciziei nr.

1257 din 7 octombrie 2009, câtă vreme aceasta a fost pronunțată și publicată

anterior datei la care prezentul litigiu a fost soluționat de instanța de fond

(12 ianuarie 2010).

Independent de efectele deciziei

pronunțate în exercitarea controlului de constituționalitate se constată că la

data pronunțării instanței de fond, actul normativ în baza căruia a fost emis actul

administrativ contestat nici nu mai era în vigoare, fiind expres abrogat prin

art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009, publicată în M.Of., Partea

I,

nr. 668 din 6 octombrie 2009, Curtea

Constituțională constatând că sunt neconstituționale și prevederile acestui act

normativ, prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009.

Față de considerentele expuse cu

referire la temeinicia soluției instanței de fond în ceea ce privește cererea

de anulare a ordinului atacat, nu se mai impune examinarea motivelor de recurs

vizând pretins greșita suspendare a executării acestuia, ca măsură cu caracter

provizoriu, absorbită practic în decizia finală, confirmată și pe calea

recursului, de anulare a aceluiași act administrativ contestat.

Drept consecință, în temeiul art.

312 C. proc. civ. se vor respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de

recurentul-pârât, neexistând temei legal pentru casarea sau modificarea

hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

nr. 3 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2010.