ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, în soluționarea cererilor având ca obiect anularea deciziei nr. 1848 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Dolj, anularea Ordinului nr. 6409 din 31 august 2009 emis de Inspectoratul Școlar Județean Dolj și suspendarea deciziei 1898 din 08 septembrie 2009 și a disjuns cererile sus-menționate, declinând competența de soluționare a acestora în favoarea Tribunalului Dolj.

Totodată, prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat și a admis cererea reclamantului de suspendare a executării Ordinului nr. 5407 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Inovării, Tineretului și Sportului, dispunând suspendarea acestui ordin până la soluționarea irevocabilă a cauzei privind anularea actului administrativ respectiv. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 158 C. proc. civ. a constatat că Tribunalul Dolj este competent să soluționeze în fond cererile având ca obiect anularea altor acte administrative contestate de reclamant, respectiv a deciziei nr. 1848 din 08 septembrie 2009 și a ordinului nr. 6409 din 31 august 2009, reținând rangul Inspectoratului Școlar Județean, ca autoritate publică locală.

Referitor la cererea de suspendare a Ordinului nr. 5407 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, reținută spre soluționare, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost eliberat din funcția de director al Școlii de Arte și Meserii. Analizând sumar conținutul actelor depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere aspectele invocate de reclamant, de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat. Astfel, instanța de fond a reținut că deși reclamantul a fost eliberat din funcția de director al Școlii de Arte și Meserii Craiova prin ordinul atacat, totuși prin decizia nr. 2201 din 15 octombrie 2009 a Inspectoratului Școlar Județean Dolj a fost detașat în aceeași funcție, până la organizarea unui nou concurs, având deci competența profesională pentru ocuparea postului respectiv.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente, instanța de fond a constatat că eventuala executare a actului atacat este de natură să-i provoace reclamantului o pagubă de ordin material, constând în lipsirea acestuia de drepturile salariale ce i se cuvin, în calitate de director. 2. Motivele de recurs înfățișate de pârâtul-recurent Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

În esență, pârâtul-recurent a susținut că în mod neîntemeiat prima instanță a admis cererea reclamantului intimat și a reținut că cele două condiții prevăzute cumulativ de Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea unui act administrativ sunt îndeplinite, întrucât au fost invocate numai motive ce țin de fondul cauzei. În plus, în opinia recurentului-pârât, în condițiile în care nici cerința perturbării previzibile grave a funcționării unei autorități publice nu este întrunită și, de altfel, nici nu a fost motivată, se constată că instanța de fond și-a stabilit propriile condiții de suspendare a unui act administrativ, în afara cadrului legal existent. 3. Soluția și considerentele instanței de recurs.

Analizând sentința atacată în raport de criticile ce i-au fost aduse, de apărările reclamantului-intimat, dar și față de prevederile legale incidente și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că recursul de față este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care, la rândul său se bazează pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate. În considerarea principiilor incidente în materie, al legalității actului și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării actului administrativ constituie, astfel cum constant a reținut și Înalta Curte în jurisprudența sa, o situație de excepție, putând fi dispusă numai în cazurile și în ipoteza îndeplinirii cumulative a cerințelor exprese prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei, instanța de fond, încuviințând suspendarea executării Ordinului nr. 5407 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care reclamantul-intimat L.I. a fost eliberat din funcția de director la Școala de Arte și Meserii Craiova de pe lângă Penitenciarul Craiova, urmare a acordării calificativului „Nesatisfăcător” pentru anul școlar 2008-2009 fără însă a indica, în sensul prevederilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată, împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

Simpla referire, generică, la aspectele de nelegalitate a actului invocate de reclamant prin acțiunea sa, coroborată cu împrejurarea că reclamantul continuă să ocupe temporar aceeași funcție, până la organizarea concursului, nu satisface, în opinia Înaltei Curți, exigența textului de lege ce conturează conținutul cazului bine justificat. Altfel spus, argumentele sumare pe care și-a fundamentat prima instanță soluția nu sunt de natură a demonstra, prima facie, că există indicii temeinice de nelegalitate în privința actului administrativ contestat. Totodată împrejurarea că reclamantul a atacat pe cale judiciară, separată, calificativul acordat ce a atras emiterea ordinului nr. 5407/2009 nu poate reprezenta, în sine, un motiv de nelegalitate al actului contestat.

Aprecierea Înaltei Curți cu privire la neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru a se putea dispune măsura suspendării executării unui act administrativ, respectiv a cazului bine justificat, face practic inutilă cercetarea și cu privire la cea de-a doua condiție, respectiv paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 lit. ș), în condițiile în care o astfel de măsură nu se poate dispune decât în cazul existenței cumulative a celor două condiții. Chiar și așa, este de arătat că în cauză nici îndeplinirea acestei cerințe legale nu a fost probată simpla reducere a veniturilor reclamantului în urma pierderii poziției de director neputând produce prin ea însăși o pagubă.

Mai mult, în speță s-a învederat că practic reclamantul continuă să dețină aceeași funcție de conducere, chiar dacă în temeiul unui alt act administrativ, cu caracter temporar. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite, așadar, recursul de față și va fi modificată încheierea atacată, în considerarea celor menționate, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării ordinului nr. 5407 din 30 septembrie 2009 formulată de reclamantul-intimat L.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva încheierii de ședință din data de 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării ordinului nr. 5407 din 30 martie 2009, formulată de reclamantul L.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010.