ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3939/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul

Judecătoriei Arad sub nr. 14720/55/2010 la 27 septembrie 2010 reclamanții V.I.

și V.D.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă „Administrația

Zonei Libere Curtici - Arad”, județul Arad prin Președintele Consiliului

Județean Arad ca prin hotărârea ce se va pronunța să le fie lăsată în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în extravilanul orașului Curtici înscris

în Titlul de proprietate din 1 februarie 1994, nr. top. X în suprafață de 6014

mp; cu cheltuieli de judecată.

La termenul de

judecată din 13 decembrie 2010 reclamanții au invocat excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 5 din H.G. nr. 449/1999 cu privire la trecerea în

proprietatea publică a statului și în administrarea Regiei Autonome

Administrația Zonei Libere Curtici - Arad a terenurilor prevăzute la pct. 1 în

anexa 1b precum și a dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 872 din 3 iunie 2004 cu

privire la trecerea bunurilor aflate în administrarea Regia Autonomă

„Administrația Zonei Libere Curtici - Arad” din domeniul public al statului în

domeniul public al județului Arad, terenul evidențiat la pct. 1 din anexă.

În motivarea

excepției de nelegalitate reclamanții au invocat că trecerea imobilului în

proprietatea publică a statului și ulterior a județului Arad, în administrarea

Regiei Autonome „Administrația Zonei Libere Curtici - Arad” a fost nelegală în

condițiile în care din raportul de expertiză topografică extrajudiciară rezultă

că imobilul înscris în titlul de proprietate al reclamanților în suprafață de

6400 mp face și obiect al celor două hotărâri atacate. Dispozițiile celor două

hotărâri de Guvern sunt nelegale în privința suprafeței de 6400 mp întrucât

atestă apartenența la domeniul public a unui teren care nu face parte din

categoria bunurilor prevăzute la pct. 3 din anexa la Legea nr. 213/1998 și

pentru care nu se justifică calificarea lui ca fiind de uz sau interes public,

în condițiile în care pentru terenul în discuție s-a reconstituit dreptul de

proprietate al reclamanților în baza Legii nr. 18/1991.

b) întâmpinările

formulate în cauză

Pârâta Regia Autonomă

„Administrația Zonei Libere Curtici - Arad” prin întâmpinarea depusă la dosar a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate arătând că actele administrativ

atacate au caracter individual și nu normativ, iar Înalta Curte de Casație și

Justiție și-a cristalizat jurisprudența stabilind că dispozițiile art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007,

nu se referă la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, rezultând astfel că

legalitatea celor două hotărâri nu mai poate fi cenzurată pe calea excepției

invocate și astfel nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a excepției

invocate.

Aceeași poziție

procesuală a avut și pârâtul județul Arad prin Președintele Consiliului

Județean Arad, care prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că actele

administrative atacate au caracter individual iar practica constantă a Înaltei

Curți de Casație și Justiție este în sensul de a înlătura de la aplicare

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care

excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral cu caracter

individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

c) soluția instanței

de fond

Judecătoria Arad prin

Încheierea din 21 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 14720/55/2010 în

baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Timișoara cu

soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 449/1999 și a H.G. nr.

872/2004.

d) soluția și

considerentele instanței investite cu soluționarea excepției

Guvernul României a

invocat, în cursul soluționării excepției de nelegalitate, excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate cu privire la actele administrative

unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 243

din 6 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția de

nelegalitate a art. 5 din H.G. nr. 449/1999 și art. 1 din H.G. nr. 872/2004 și

a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii.

La pronunțarea

sentinței, prima instanță a reținut că este inadmisibilă excepția de

nelegalitate care privește actele unilaterale adoptate anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanții V.I. și V.D.L.

a) motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că soluția este greșită, deoarece principiul stabilității

raporturilor juridice invocat de instanța de fond nu poate implica promovarea

unui drept pe calea unei ilegalități.

De asemenea s-a

invocat imprescriptibilitatea excepției, ca mijloc de apărare, că această

procedură a excepției de nelegalitate a fost adoptată pentru restabilirea

echității, justiției și legalității.

b) întâmpinările

formulate în cauză

R.A. Administrația

Zonei Libere Curtici Arad a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului.

Consiliul Județean

Arad și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii au solicitat prin

întâmpinare, respingerea recursului.

c) analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte examinând

motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt existentă în

cauză, reține:

Situația de fapt

Obiectul analizei

judiciare în prezenta cauză îl constituie excepția de nelegalitate a art. 5 din

H.G. nr. 449/1999 și art. 1 din H.G. nr. 87/2004.

Cererea a fost

soluționată de prima instanță prin admiterea excepției inadmisibilității

excepției de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 554/2004.

Legislația aplicabilă

C. proc. civ., art.

137: „(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură,

precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii.

(2) Excepțiile nu vor

putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se

administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.

Legea nr. 554/2004,

art. 4 „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea

de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi

de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi

atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care

instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de

contencios administrativ competentă să o soluționeze”.

Constituția României

art. 11 - 1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu

bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele

ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

Constituția României

art. 148 (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale

Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter

obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu

respectarea prevederilor actului de aderare

(4) Parlamentul,

Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează

aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din

prevederile alin. (2).

Din analiza

reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepția de

nelegalitate poate viza și acte administrative unilaterale individuale emise

înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 15 din

Constituția României și art. 1 C. civ., legile produc efecte pentru viitor.

În același timp

potrivit prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile

legale care permit verificarea legalității actelor administrative cu caracter

individual emise anterior intrării în vigoare a legii, pe calea procedurii

speciale a excepției de nelegalitate, încalcă dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, textul

art. 4 din Legea nr. 554/2004 nesocotește și prevederile art. 47 din Carta

Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aducând atingere principiului

securității raporturilor juridice.

În exercitarea

rolului constituțional, judecătorul național trebuie să aplice cu prioritate

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Dreptul comunitar.

Înalta Curte

precizează că prin Legea nr. 30/1994 România a ratificat Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, context

în care judecătorul național va aplica prioritar prevederile Convenției

Europene a Drepturilor Omului și ale jurisprudenței Curții, care împreună

formează blocul de convenționalitate.

În baza art. 148

alin. (2) și (4) din Constituția României reglementările comunitare au

prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, astfel că

prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene sunt

aplicabile direct, astfel că un act normativ intern nu poate produce efecte

retroactiv, soluția contrară fiind de natură a afecta principiul stabilității

și securității raporturilor juridice.

În realizarea acestui

rol, jurisdicția supremă a stabilit în mod constant că dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 nu sunt

aplicabile actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

În practica și

doctrina administrativă, a fost analizată excepția de ilegalitate a actelor

administrativ, fiind unanim admis că aceasta reprezintă un mijloc de apărare a

celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative de autoritate

ilegale, putând fi invocată de orice parte interesată, atât de reclamant prin

acțiune cât și de pârât prin întâmpinare.

Anterior adoptării

Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate se invoca în fața oricărei

instanțe învestită cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii

acesteia constă în înlăturarea, la soluționarea cauzei, a efectelor unui act

administrativ emis cu nesocotirea legii.

În consecință, o

astfel de excepție poate fi cercetată de instanța de fond, ca mijloc de

apărare, dar nu pe calea specială a controlului de legalitate exercitat de

instanța de contencios administrativ, procedură reglementată ulterior adoptării

actului.

d) soluția instanței

de recurs

Înalta Curte mai

arată că în raport de considerentele acestei decizii, sentința primei instanțe

este legală și temeinică, motivul de recurs fiind nefondat.

Având în vedere

prezentele considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.I. și V.D.L. împotriva Sentinței civile nr. 243 din 06 iunie 2011 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții la

1170 RON cheltuieli de judecată către intimata Regia Autonomă Administrația

Zonei Libere Curtici Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 august 2011.

Procesat

de GGC - NN