ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3939/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. 14720/55/2010 la 27 septembrie 2010 reclamanții V.I. și V.D.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă „Administrația Zonei Libere Curtici - Arad”, județul Arad prin Președintele Consiliului Județean Arad ca prin hotărârea ce se va pronunța să le fie lăsată în deplină proprietate și posesie imobilul situat în extravilanul orașului Curtici înscris în Titlul de proprietate din 1 februarie 1994, nr. top. X în suprafață de 6014 mp; cu cheltuieli de judecată. La termenul de judecată din 13 decembrie 2010 reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 din H.G.

nr. 449/1999 cu privire la trecerea în proprietatea publică a statului și în administrarea Regiei Autonome Administrația Zonei Libere Curtici - Arad a terenurilor prevăzute la pct. 1 în anexa 1b precum și a dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 872 din 3 iunie 2004 cu privire la trecerea bunurilor aflate în administrarea Regia Autonomă „Administrația Zonei Libere Curtici - Arad” din domeniul public al statului în domeniul public al județului Arad, terenul evidențiat la pct. 1 din anexă. În motivarea excepției de nelegalitate reclamanții au invocat că trecerea imobilului în proprietatea publică a statului și ulterior a județului Arad, în administrarea Regiei Autonome „Administrația Zonei Libere Curtici - Arad” a fost nelegală în condițiile în care din raportul de expertiză topografică extrajudiciară rezultă că imobilul înscris în titlul de proprietate al reclamanților în suprafață de 6400 mp face și obiect al celor două hotărâri atacate.

Dispozițiile celor două hotărâri de Guvern sunt nelegale în privința suprafeței de 6400 mp întrucât atestă apartenența la domeniul public a unui teren care nu face parte din categoria bunurilor prevăzute la pct. 3 din anexa la Legea nr. 213/1998 și pentru care nu se justifică calificarea lui ca fiind de uz sau interes public, în condițiile în care pentru terenul în discuție s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamanților în baza Legii nr. 18/1991.

b) întâmpinările formulate în cauză Pârâta Regia Autonomă „Administrația Zonei Libere Curtici - Arad” prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea excepției de nelegalitate arătând că actele administrativ atacate au caracter individual și nu normativ, iar Înalta Curte de Casație și Justiție și-a cristalizat jurisprudența stabilind că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, nu se referă la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, rezultând astfel că legalitatea celor două hotărâri nu mai poate fi cenzurată pe calea excepției invocate și astfel nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a excepției invocate.

Aceeași poziție procesuală a avut și pârâtul județul Arad prin Președintele Consiliului Județean Arad, care prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că actele administrative atacate au caracter individual iar practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul de a înlătura de la aplicare dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. c) soluția instanței de fond Judecătoria Arad prin Încheierea din 21 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 14720/55/2010 în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Timișoara cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 449/1999 și a H.G. nr. 872/2004. d) soluția și considerentele instanței investite cu soluționarea excepției Guvernul României a invocat, în cursul soluționării excepției de nelegalitate, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Prin Sentința nr. 243 din 6 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția de nelegalitate a art. 5 din H.G. nr. 449/1999 și art. 1 din H.G. nr. 872/2004 și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. La pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut că este inadmisibilă excepția de nelegalitate care privește actele unilaterale adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții V.I. și V.D.L. a) motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că soluția este greșită, deoarece principiul stabilității raporturilor juridice invocat de instanța de fond nu poate implica promovarea unui drept pe calea unei ilegalități. De asemenea s-a invocat imprescriptibilitatea excepției, ca mijloc de apărare, că această procedură a excepției de nelegalitate a fost adoptată pentru restabilirea echității, justiției și legalității. b) întâmpinările formulate în cauză R.A. Administrația Zonei Libere Curtici Arad a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Consiliul Județean Arad și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii au solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului.

c) analiza motivelor de recurs Înalta Curte examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt existentă în cauză, reține: Situația de fapt Obiectul analizei judiciare în prezenta cauză îl constituie excepția de nelegalitate a art. 5 din H.G. nr. 449/1999 și art. 1 din H.G. nr. 87/2004. Cererea a fost soluționată de prima instanță prin admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Legislația aplicabilă C. proc. civ., art. 137: „(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

(2) Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”. Legea nr. 554/2004, art. 4 „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze”. Constituția României art. 11 - 1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

Constituția României art. 148 (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2). Din analiza reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate poate viza și acte administrative unilaterale individuale emise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Potrivit art. 15 din Constituția României și art. 1 C. civ., legile produc efecte pentru viitor.

În același timp potrivit prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile legale care permit verificarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, pe calea procedurii speciale a excepției de nelegalitate, încalcă dreptul la un proces echitabil. De asemenea, textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nesocotește și prevederile art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aducând atingere principiului securității raporturilor juridice. În exercitarea rolului constituțional, judecătorul național trebuie să aplice cu prioritate prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Dreptul comunitar.

Înalta Curte precizează că prin Legea nr. 30/1994 România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, context în care judecătorul național va aplica prioritar prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale jurisprudenței Curții, care împreună formează blocul de convenționalitate. În baza art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, astfel că prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene sunt aplicabile direct, astfel că un act normativ intern nu poate produce efecte retroactiv, soluția contrară fiind de natură a afecta principiul stabilității și securității raporturilor juridice.

În realizarea acestui rol, jurisdicția supremă a stabilit în mod constant că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 nu sunt aplicabile actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. În practica și doctrina administrativă, a fost analizată excepția de ilegalitate a actelor administrativ, fiind unanim admis că aceasta reprezintă un mijloc de apărare a celor vătămați în drepturile lor prin acte administrative de autoritate ilegale, putând fi invocată de orice parte interesată, atât de reclamant prin acțiune cât și de pârât prin întâmpinare. Anterior adoptării Legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate se invoca în fața oricărei instanțe învestită cu soluționarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia constă în înlăturarea, la soluționarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii.

În consecință, o astfel de excepție poate fi cercetată de instanța de fond, ca mijloc de apărare, dar nu pe calea specială a controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, procedură reglementată ulterior adoptării actului. d) soluția instanței de recurs Înalta Curte mai arată că în raport de considerentele acestei decizii, sentința primei instanțe este legală și temeinică, motivul de recurs fiind nefondat. Având în vedere prezentele considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.I. și V.D.L. împotriva Sentinței civile nr. 243 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenții la 1170 RON cheltuieli de judecată către intimata Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Curtici Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2011. Procesat de GGC - NN