ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 989/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.G. a

chemat în judecată C.C.S.D., solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâta să dispună obligarea acesteia din urmă la emiterea deciziei privind

titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Galați Str. C. Brâncoveanu sub

sancțiunea plății de câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii

reclamanta a susținut că dispoziția nr. 1018/ SR din 17 decembrie 2004 a P.M. Galați

a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului sus menționat va fi stabilită

de către C.C.S.D.

Această dispoziție

împreună cu documentația aferentă au fost transmise S.C.C.S.D., care, a

înregistrat lucrarea sub nr. 84086 din 16 septembrie 2006 și, de la această

dată și până la introducerea cererii de chemare în judecată nu a fost stabilită

valoarea de despăgubire și nici nu s-a admis titlul de despăgubire, fapt ce a

determinat-o pe reclamantă să solicite prin instanță rezolvarea cererii într-un

termen rezonabil.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 90 din

23 martie 2010, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.G.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că nesoluționarea cererii reclamantei nu

este datorată culpei sau neglijenței autorității pârâte, ci volumului mare de

activitate al acesteia și necesității parcurgerii unei proceduri complicate și

îndelungate la îndeplinirea căreia sunt concurente mai multe instituții și

autorității publice.

Instanța a mai

reținut că, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, C.C.S.D. a stabilit

două categorii de dosare, respectiv cele transmise S.C.C. înainte de apariția O.U.G.

nr. 81/2007, și cele transmise după intrarea în vigoare a acestui act normativ,

dosarul reclamantei făcând parte din prima categorie astfel ca ordinea de

soluționare este acea a înregistrării dosarelor.

Împotriva acestei

sentinței considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.G.

susținând, în esență, următoarele critici:

Deși instanța a unit

cu fondul excepția tardivității cererii și excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.R.P. [(contrar dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ.)],

aceasta a omis să le soluționeze, ceea ce atrage casarea hotărârii și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, se susține că instanța nu ar fi motivat în drept soluția de

respingere a acțiunii ca nefondată.

Astfel, susține

recurenta, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe

dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., instanța, neînlăturând, în mod motivat,

aplicabilitatea acestui articol, încălcând în mod vădit dispozițiile art. 261 C.

proc. civ.

Mai înainte însă de a

trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se analizeze excepția invocată

de A.N.R.P. privind lipsa calității sale procesuale pasive cu privire la

emiterea titlului de despăgubire.

Astfel, sub aspectul

calității procesuale pasive a A.N.R.P., Înalta Curte reține că existența

acestei calități presupune identitate între persoană celui chemat în judecată

și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Potrivit H.G. nr. 361/2005,

dată în aplicarea Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. în calitate de organ de

specialitate al administrației publice centrale, acordă sprijin și îndrumare

metodologică entităților implicate în soluționarea notificărilor, iar în

privința procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot

fi restituite, în natură, asigură S.C.C., având atribuții de centralizare a

dosarelor și de verificare a legalității respingerii cererii de restituire în

natură.

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor A.N.R.P. și

C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul

situat în Galați Str. Constantin Brâncoveanu.

Cum potrivit art. 13 alin.

(1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, C.C.S.D. are atribuția emiterii

deciziilor ce reprezintă titlu de despăgubire în procedura administrativă de

acordare a despăgubirilor pentru imobilele restituite în natură rezultă că A.N.R.P.

nu are calitate procesuală pasivă astfel că excepția fiind întemeiată urmează a

fi admisă, acțiunea reclamantei fiind așadar, respinsă față de această pârâtă.

Cât privește recursul

declarat de reclamantă împotriva sentinței recurate, în contradictoriu cu C.C.S.D.,

acesta va fi admis iar acțiunea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Într-adevăr, așa cum

s-a arătat mai sus, atribuția emiterii deciziilor ce reprezintă titlu de

despăgubire în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor pentru

imobilele ce nu pot fi restituite în natură, potrivit art. 13 alin. (1) din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aparține C.C.S.D.

Potrivit deciziei nr.

8177 din 18 mai 2010, emisă de C.C.S.D., decizie privind acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, s-a emis „titlul

de despăgubire în favoarea reclamantei în cuantum de 166.230,92 RON, sumă

rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 357,08 ROL respectiv

582 ROL încasate în anul 1974, actualizate cu coeficientul de actualizare, din

valoarea consemnată în raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr.

26871/CC (art. 1 din decizie).

Față de cele ce

preced se constată că obiectul acțiunii a fost realizat, astfel, că, se va

admite recursul și se va modifica sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și respinge acțiunea reclamantei

față de aceasta.

Admite

recursul declarat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 90 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.