ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 191/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 191/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare constată următoarele:
Prin decizia nr. 3524 din 18 mai 2012, Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea
de revizuire formulată de S.I. împotriva deciziei nr. 989 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
S-a reținut, din
verificarea celor două decizii indicate ca fiind contradictorii, că nu sunt
îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv nu este
întrunită tripla identitate impusă de norma procedurală, obiectul și cauza
celor două litigii fiind diferită.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare S.I., întemeiată pe prevederile art. 317
C. proc. civ., arătând că a luat cunoștință de soluția pronunțată, urmând a
depune motivele după redactarea deciziei, fapt care nu s-a întâmplat până în
prezent.
Analizând contestația
în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în
considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 317 C.
proc. civ., indicat de contestatoare ca temei de drept al cererii sale, „h
otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,
pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi
invocate pe calea apelului sau recursului:
1.
când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat
pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2.
când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația
poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive
au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că
aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el
să fi fost judecat în fond”.
În înțelesul textului
de lege menționat, care reglementează contestația în anulare, se constată că
această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația
îndeplinirii cerințelor expres determinate.
Or, în cauză, prin
decizia nr. 3524 din 18 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.I.
împotriva deciziei nr. 989 din 8 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Verificând
regularitatea sesizării, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi
primit, în cauză contestatoarea indicând numai temeiul de drept pe care și-a
întemeiat cererea, respectiv prevederile art. 317 C. proc. civ., fără însă a
arăta, în concret, motivele pe care se întemeiază.
Pentru aceste
considerente, contestația în anulare astfel formulată, prin care nu se pot
identifica motivele prevăzute de textul de lege în baza căruia a fost
exercitată calea extraordinară de atac, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de S.I. împotriva deciziei nr. 3524 din 18 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 ianuarie 2013.