ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 190/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 190/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației în anulare constată următoarele: Prin decizia nr. 6012 din 14 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins contestația în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 2930 din 11 mai 2010 a aceleiași instanțe. S-a reținut în esență, din confruntarea celor două ipoteze prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. cu motivele dezvoltate de contestator, că acestea din urmă nu se circumscriu cerințelor legale. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare M.I., întemeiată pe prevederile art. 317, 318, 319 și 320 C. proc. civ., arătând că va depune motivele după redactarea deciziei, fapt care nu s-a întâmplat până în prezent.
Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit art. 317 C. proc. civ., indicat de contestator ca temei de drept al cererii sale, „h otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. Când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. Când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Totodată, art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicat, de asemenea de contestator ca temei de drept al cererii, reglementează contestația în anulare specială care poate fi promovată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În înțelesul textelor de lege menționate, care reglementează contestația în anulare, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația îndeplinirii cerințelor expres determinate. Or, în cauză, prin decizia nr. 6012 din 14 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală a respins contestația în anulare formulată de M.I.
împotriva deciziei nr. 2930 din 11 mai 2010 a aceleiași instanțe, prin care a fost anulată, ca netimbrată, o contestație în anulare formulată de același contestator. Verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi primit, în cauză contestatorul indicând numai temeiul de drept pe care și-a întemeiat cererea, respectiv prevederile art. 317 și următoarele C. proc. civ., fără însă a arăta, în concret, motivele pe care se întemeiază. Pentru aceste considerente, contestația în anulare astfel formulată, prin care nu se pot identifica motivele prevăzute de textele de lege în baza cărora a fost exercitată calea extraordinară de atac, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 6012 din 14 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2013.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.