ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 190/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 190/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare constată următoarele:
Prin decizia nr. 6012 din 14 septembrie 2011,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, a respins contestația în anulare formulată de M.I. împotriva
deciziei nr. 2930 din 11 mai 2010 a aceleiași instanțe.
S-a reținut în esență,
din confruntarea celor două ipoteze prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc.
civ. cu motivele dezvoltate de contestator, că acestea din urmă nu se
circumscriu cerințelor legale.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare M.I., întemeiată pe prevederile art. 317,
318, 319 și 320 C. proc. civ., arătând că va depune motivele după redactarea
deciziei, fapt care nu s-a întâmplat până în prezent.
Analizând contestația
în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în
considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 317 C.
proc. civ., indicat de contestator ca temei de drept al cererii sale, „h
otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,
pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi
invocate pe calea apelului sau recursului:
1.
Când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat
pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2.
Când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația
poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive
au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că
aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el
să fi fost judecat în fond”.
Totodată,
art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicat, de asemenea de contestator ca temei
de drept al cererii, reglementează contestația în anulare specială care poate
fi promovată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată
este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul
sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare.
În înțelesul textelor
de lege menționate, care reglementează contestația în anulare, se constată că
această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația
îndeplinirii cerințelor expres determinate.
Or, în cauză, prin
decizia nr. 6012 din 14 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,
Secția civilă și de proprietate intelectuală a respins contestația în anulare
formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 2930 din 11 mai 2010 a aceleiași instanțe, prin care a fost anulată, ca netimbrată, o contestație în anulare
formulată de același contestator.
Verificând
regularitatea sesizării, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi
primit, în cauză contestatorul indicând numai temeiul de drept pe care și-a
întemeiat cererea, respectiv prevederile art. 317 și următoarele C. proc. civ.,
fără însă a arăta, în concret, motivele pe care se întemeiază.
Pentru aceste
considerente, contestația în anulare astfel formulată, prin care nu se pot
identifica motivele prevăzute de textele de lege în baza cărora a fost
exercitată calea extraordinară de atac, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 6012 din 14 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 ianuarie 2013.