ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 190/2013

Asupra contestației

în anulare constată următoarele:

Prin decizia nr. 6012 din 14 septembrie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins contestația în anulare formulată de M.I. împotriva

deciziei nr. 2930 din 11 mai 2010 a aceleiași instanțe.

S-a reținut în esență,

din confruntarea celor două ipoteze prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. cu motivele dezvoltate de contestator, că acestea din urmă nu se

circumscriu cerințelor legale.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare M.I., întemeiată pe prevederile art. 317,

318, 319 și 320 C. proc. civ., arătând că va depune motivele după redactarea

deciziei, fapt care nu s-a întâmplat până în prezent.

Analizând contestația

în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în

considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 317 C.

proc. civ., indicat de contestator ca temei de drept al cererii sale, „h

otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,

pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi

invocate pe calea apelului sau recursului:

1.

Când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2.

Când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Cu toate acestea, contestația

poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive

au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că

aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el

să fi fost judecat în fond”.

Totodată,

art. 318 alin. (1) C. proc. civ., indicat, de asemenea de contestator ca temei

de drept al cererii, reglementează contestația în anulare specială care poate

fi promovată împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare.

În înțelesul textelor

de lege menționate, care reglementează contestația în anulare, se constată că

această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situația

îndeplinirii cerințelor expres determinate.

Or, în cauză, prin

decizia nr. 6012 din 14 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția civilă și de proprietate intelectuală a respins contestația în anulare

formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 2930 din 11 mai 2010 a aceleiași instanțe, prin care a fost anulată, ca netimbrată, o contestație în anulare

formulată de același contestator.

Verificând

regularitatea sesizării, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi

primit, în cauză contestatorul indicând numai temeiul de drept pe care și-a

întemeiat cererea, respectiv prevederile art. 317 și următoarele C. proc. civ.,

fără însă a arăta, în concret, motivele pe care se întemeiază.

Pentru aceste

considerente, contestația în anulare astfel formulată, prin care nu se pot

identifica motivele prevăzute de textele de lege în baza cărora a fost

exercitată calea extraordinară de atac, urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 6012 din 14 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2013.