ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1134/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 04 octombrie 2011 pe rolul instanței supreme, revizuenta S.M. a solicitat anularea deciziei nr. 6341 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și, în principal, să se admită excepția tardivității recursului declarat de pârâta Primăria municipiului București, prin primar și să se respingă recursul ca fiind formulat peste termenul prevăzut de lege, iar în subsidiar, să fie schimbată în tot decizia și să se respingă recursul pârâtei ca nefondat. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire se arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii formulată de reclamanta - revizuentă prin care a invocat excepția tardivității recursului declarat de pârâta Primăria municipiului București, prin primar și respingerea acestuia ca fiind tardiv formulat. De asemenea, susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de a fi obligați pârâții să plătească despăgubirile ce se cuvin reclamantei pentru părțile din imobil care nu se pot restitui în natură. Totodată, mai arată revizuenta, instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a dat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a casat decizia nr. 395/ A din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București „fără ca acest lucru să fi fost cerut, fără ca recurenta-pârâtă să fi cerut casarea deciziei atacate și fără să existe motive de casare”.

La data de 03 octombrie 2011, revizuenta a depus completări la cererea de revizuire, invocând și motivul întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că decizia nr. 6341 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală este potrivnică deciziei nr. 4904 din 14 iunie 2007 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 30833/3/2007. Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 6341 din 25 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursul declarat de pârâta Primăria municipiului București împotriva deciziei nr. 395/ A din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia atacată și a menținut sentința nr. 1605 din 14 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

A fost respinsă cererea incidentă formulată de S.M. și cererea de intervenție formulată de M.M. Instanța de recurs a considerat că este fondat motivul de recurs invocat de recurentă, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând legală soluția pronunțată la fond, motiv pentru care a casat decizia instanței de apel și a menținut sentința nr. 1605 din 14 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Revizuenta consideră că modalitatea în care instanța de recurs a înțeles să soluționeze calea de atac, respectiv casarea deciziei instanței de apel, fără ca recurenta să solicite prin cererea de recurs o asemenea soluție, constituie motiv de revizuire întrucât „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a dat ceea ce nu s-a cerut”.

Cererea de revizuire astfel motivată nu este întemeiată, motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. având în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății, care alcătuiesc fondul cauzei. Prin urmare, nu se încadrează în motivul de revizuire invocat situația în care, pe baza examinării motivelor de recurs susținute în cauză de recurent, instanța de control judiciar adoptă una dintre soluțiile prevăzute de Codul de procedură civilă, alta decât cea preconizată de parte și menționată ca atare în cererea de recurs. Art. 312 C. proc. civ. prevede soluțiile pe care le poate adopta instanța de recurs: poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte. Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 C. proc. civ., precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. În cauză, instanța de recurs a considerat întemeiat motivul de recurs invocat de recurentă, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând oportună soluția casării deciziei instanței de apel și menținerii sentinței nr. 1605 din 14 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Faptul că recurenta nu a solicitat casarea deciziei atacate și a cerut modificarea în parte a deciziei pronunțate de instanța de apel și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii capătului doi de cerere, nu este de natură să limiteze soluțiile instanței de recurs, măsura casării putând fi dispusă chiar în lipsa unei solicitări exprese din partea recurentului. Neîntemeiată este și susținerea revizuentei privind faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii formulată de reclamanta - revizuentă, prin care a invocat excepția tardivității recursului declarat de pârâta Primăria municipiului București, prin primar și respingerea acestuia ca fiind tardiv formulat.

Analizând hotărârea a cărei revizuire se solicită, se constată că în încheierea de dezbateri din data de 11 noiembrie 2010, ce face parte integrantă din decizia nr. 6341 din 25 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, este consemnat faptul că instanța de recurs a pus în discuția părților excepția tardivității recursului declarat de pârâta Primăria municipiului București, invocată de reclamanta S.M. (dosar de recurs nr. 38900/3/2007). De asemenea, în cuprinsul deciziei menționate, a fost analizată excepția tardivității recursului declarat de pârâtă, instanța aducând argumente ample în sprijinul soluției de respingere a acestei excepții.

În fine, neîntemeiată este și critica revizuentei prin care susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de a fi obligați pârâții să plătească despăgubirile ce i se cuvin pentru părțile din imobil care nu se pot restitui în natură. Această solicitare a reclamantei fost analizată în cadrul argumentelor ce au stat la baza respingerii cererii intitulată „recurs incident”. În ceea ce privește cererea completatoare formulată de revizuentă la data de 03 octombrie 2011 prin care a invocat și motivul întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că decizia nr. 6341 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală este potrivnică deciziei nr. 4904 din 14 iunie 2007 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 30833/3/2007, se constată că aceasta este tardiv formulată.

Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri. Revizuenta a susținut că hotărârile potrivnice sunt decizia nr. 6341 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și decizia nr. 4904 din 14 iunie 2007 pronunțată de aceeași instanță. În consecință, termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 C. proc.

civ. se calculează de la pronunțarea ultimei hotărâri, respectiv de la data de 25 noiembrie 2010, când a fost pronunțată decizia irevocabilă nr. 6341 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă la data de 03 octombrie 2011, constatându-se, astfel, că aceasta a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind astfel, tardiv formulată. Având în vedere aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva deciziei nr. 6341 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.M. împotriva deciziei nr. 6341 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.