ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1472/2011

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, revizuentul L.D.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B.V.M., C.J. Bihor, C.L. Oradea și G.R., admiterea cererii și schimbarea în totalitate a sentinței 83/ CA din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a H.G nr. 970/2002 privind imobilul situat în Oradea strada I.C. Brătianu, înscris în CF Oradea și constatării nelegalității actului menționat. În motivarea cererii, revizuentul a invocat prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., arătând că prin cererea ce a format obiectul dosarului 272/35/2008 al Curții de Apel Oradea a invocat excepția de nelegalitate a H.G nr. 970/2002 referitor la includerea top.476/1/a în suprafața totală de 533 m.p. dezmembrat în top. 476/1/a/IV aferent ap. 3 și 4 proprietatea sa, înscrise în CF individual 7306X Oradea și CF individual 7306Y Oradea, proprietatea publică a S.R., reprezentând în fapt imobil clădire birouri C.J. Bihor, situat în Oradea strada I.C. Brătianu. Prin sentința 340/ CA din 5 mai 2009 a Tribunalului Bihor rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă excepția de nelegalitate a Hotărârii C.J. Bihor nr. 58/2005 cu privire la același imobil, proprietatea sa. Prin notele de ședință depuse la dosar, intimatul G.R. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere Decizia 4613 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004 și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și a cărui legalitate a fost contestată pe calea excepției de nelegalitate. Prin întâmpinare, intimatul J. Bihor – C.J. Bihor a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea, excepție respinsă de instanță la termenul din 1 martie 2010, și excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, iar pe fond, a cerut respingerea revizuirii la inadmisibilă.

Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 98/ CA din 8 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității și cererea de revizuire a sentinței nr. 83/ CA/19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, formulată de revizuentul L.D.I. în contradictoriu cu intimații B.V.M., J. Bihor – C.J. Bihor, S.R. prin C.L. Oradea și G.R.

Considertentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele. Cu privire la excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, prima instanță a reținut că, în speță, înscrisul doveditor invocat de revizuent, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, îl constituie sentința nr. 340 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar 891/111/2008, prin care s-a admis excepția de nelegalitate a Hotărârii consiliului județean nr. 58/2007 privind corectarea suprafețelor la unele imobile (clădiri și terenuri) care fac parte din domeniul public și privat al județului Bihor, iar raportat la data rămânerii irevocabile a hotărârii, înscris doveditor (17 decembrie 2009 și ziua pronunțării deciziei Curții de Apel Oradea nr. 719/ CA din 17 decembrie 2009-R) cererea de revizuire este formulată în termenul legal de o lună. Pe fondul cererii, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisul doveditor, reprezentat de sentința 340 din 5 mai 2009 a Tribunalului Bihor, nu a existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, respectiv sentința 83/ CA din 19 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, el a apărut după pronunțarea hotărârii, or, în art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se vorbește de descoperirea înscrisului care a fost reținut de adversar sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate. Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că și cerința ca înscrisul să fie determinant pentru pronunțarea unei alte soluții de către instanță, vizează tot situația unui act existent la data pronunțării hotărârii, necunoscut însă de instanța de fond la acel moment și nu situația unui înscris emis după pronunțarea hotărârii ce se cere a fi revizuită.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, revizuentul L.D.I. a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În principal, recurentul solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei în vederea soluționării pe fond a cererii de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Recurentul-revizuent nu și-a structurat criticile în motivele de recurs invocate, iar în motivarea căii de atac expune situația de fapt cu care a sesizat instanța de judecată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și arată că în mod greșit a fost respinsă solicitarea sa, pe considerentul că hotărârea invocată, sentința nr. 340/111/2005 a Tribunalului Bihor nu îndeplinește cerințele legale, deoarece ea nu exista la momentul pronunțării sentinței nr. 83/ CA din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a cărei revizuire a solicitat-o. În acest sens face trimitere la Decizia nr. 793 din 27 aprilie 1985 pronunțată de fostul Tribunal Suprem și arată că invocarea excepției de nelegalitate pentru ambele acte, atât H.C.J. nr. 58/2005 cât și H.G. nr. 970/2002 s-a făcut la data de 25 februarie 2008, adică anterior pronunțării sentinței nr. 83/ CA din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, a cărei revizuire a solicitat-o.

Apărarea intimatului Prin întâmpinare, intimatul J. Bihor – C.J. Bihor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile expres reglementate de lege pentru promovarea cererii de revizuire în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu motivele invocate de recurent, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care urmărește îndreptarea erorilor de fapt și respectiv retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv, putând fi exercitată pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Reclamantul L.D.I. a învestit c urtea de apel cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. c onform prevederii legale menționate, constituie motiv de revizuire descoperirea după darea hotărârii a unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică ori care nu au putut fi înfățișate din motive mai presus de voința părților. Prima situație prevăzută de textul de lege citat are în vedere îndeplinirea cumulativă a condițiilor enumerate în mod corect prin hotărârea recurată. Cu privire la cerința că înscrisul descoperit să fie nou într-adevăr se admite așa cum susține și recurentul cu trimiterea la practica judiciară menționată, că are valoare de înscris nou hotărârea judecătorească obținută pe baza unei acțiuni introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului, în care se cere revizuirea, cu motivarea că hotărârea nu putea fi înfățișată în acel litigiu, întrucât nu era în putința părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură a se servi de ea. Cu toate acestea printre condițiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire se numără și aceea ca înscrisul să fie determinant, apt să conducă la pronunțarea unei soluții contrare celei atacate. Aceasta înseamnă că dacă înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții. Revizuentul a indicat, ca act nou în accepțiunea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., sentința nr. 340/ CA din 5 mai 2009 a Tribunalului Bihor rămasă irevocabilă prin care s-a admis excepția de nelegalitate a H.C.J. nr. 58/2005, privind corectarea suprafețelor la unele imobile care fac parte din domeniul public și privat al Județului Bihor. În cauză nu este îndeplinită condiția ca înscrisul invocat prin revizuire să fie determinant în sensul prevederilor legale invocate, întrucât nu atestă o altă situație de fapt decât cea avută în vedere de instanță cu ocazia soluționării excepției de nelegalitate a H.G. nr. 970/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Bihor. Actele administrative supuse analizei instanței de judecată vizează probleme diferite, sunt adoptate de autoritățile administrative diferite, iar soluția pronunțată în dosarul nr. 891/2008 a Tribunalului Bihor nu este de natură a conduce la retractarea sentinței nr. 83 din 19 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea prin care s-a respins excepția de nelegalitate a H.G. nr. 970/2002. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motiv de reformare a sentinței prin care s-a respins cererea de revizuire.