ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1472/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea de

revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, revizuentul L.D.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații

B.V.M., C.J. Bihor, C.L. Oradea și G.R., admiterea cererii și schimbarea în

totalitate a sentinței 83/ CA din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, în

sensul admiterii excepției de nelegalitate a H.G nr. 970/2002 privind imobilul

situat în Oradea strada I.C. Brătianu, înscris în CF Oradea și constatării

nelegalității actului menționat.

În motivarea cererii,

revizuentul a invocat prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., arătând că

prin cererea ce a format obiectul dosarului 272/35/2008 al Curții de Apel

Oradea a invocat excepția de nelegalitate a H.G nr. 970/2002 referitor la

includerea top.476/1/a în suprafața totală de 533 m.p. dezmembrat în top. 476/1/a/IV

aferent ap. 3 și 4 proprietatea sa, înscrise în CF individual 7306X Oradea și

CF individual 7306Y Oradea, proprietatea publică a S.R., reprezentând în fapt

imobil clădire birouri C.J. Bihor, situat în Oradea strada I.C. Brătianu. Prin

sentința 340/ CA din 5 mai 2009 a Tribunalului Bihor rămasă definitivă și

irevocabilă, a fost admisă excepția de nelegalitate a Hotărârii C.J. Bihor nr. 58/2005

cu privire la același imobil, proprietatea sa.

Prin notele de

ședință depuse la dosar, intimatul G.R. a solicitat respingerea cererii de

revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere Decizia 4613 din 10 decembrie 2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia este înlăturată

aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004 și ale art. II alin.

(2) teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ

unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.

554/2004 și a cărui legalitate a fost contestată pe calea excepției de

nelegalitate.

Prin întâmpinare,

intimatul J. Bihor – C.J. Bihor a invocat excepția de necompetență materială a

Curții de Apel Oradea, excepție respinsă de instanță la termenul din 1 martie 2010,

și excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, iar pe fond, a

cerut respingerea revizuirii la inadmisibilă.

de apel

Prin sentința nr. 98/

CA din 8 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității și cererea de

revizuire a sentinței nr. 83/ CA/19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, formulată

de revizuentul L.D.I. în contradictoriu cu intimații B.V.M., J. Bihor – C.J. Bihor,

S.R. prin C.L. Oradea și G.R.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele.

Cu privire la

excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, prima instanță a

reținut că, în speță, înscrisul doveditor invocat de revizuent, reținut de

partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, îl constituie sentința nr. 340 din 5 mai 2009

pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar 891/111/2008, prin care s-a admis

excepția de nelegalitate a Hotărârii consiliului județean nr. 58/2007 privind

corectarea suprafețelor la unele imobile (clădiri și terenuri) care fac parte

din domeniul public și privat al județului Bihor, iar raportat la data

rămânerii irevocabile a hotărârii, înscris doveditor (17 decembrie 2009 și ziua

pronunțării deciziei Curții de Apel Oradea nr. 719/ CA din 17 decembrie 2009-R)

cererea de revizuire este formulată în termenul legal de o lună.

Pe fondul cererii, prima

instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., întrucât înscrisul doveditor, reprezentat de sentința 340 din 5 mai

2009 a Tribunalului Bihor, nu a existat la data când a fost pronunțată

hotărârea ce se cere a fi revizuită, respectiv sentința 83/ CA din 19 mai 2008

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, el a apărut după pronunțarea hotărârii,

or, în art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se vorbește de descoperirea

înscrisului care a fost reținut de adversar sau care nu a putut fi înfățișat

dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate.

Concluzionând,

judecătorul fondului a reținut că și cerința ca înscrisul să fie determinant

pentru pronunțarea unei alte soluții de către instanță, vizează tot situația

unui act existent la data pronunțării hotărârii, necunoscut însă de instanța de

fond la acel moment și nu situația unui înscris emis după pronunțarea hotărârii

ce se cere a fi revizuită.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, revizuentul L.D.I. a declarat

recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În principal,

recurentul solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei în vederea

soluționării pe fond a cererii de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 C.

proc. civ.

Recurentul-revizuent

nu și-a structurat criticile în motivele de recurs invocate, iar în motivarea

căii de atac expune situația de fapt cu care a sesizat instanța de judecată în

temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și arată că în mod greșit a fost respinsă

solicitarea sa, pe considerentul că hotărârea invocată, sentința nr. 340/111/2005

a Tribunalului Bihor nu îndeplinește cerințele legale, deoarece ea nu exista la

momentul pronunțării sentinței nr. 83/ CA din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a cărei

revizuire a solicitat-o.

În acest sens face

trimitere la Decizia nr. 793 din 27 aprilie 1985 pronunțată de fostul Tribunal

Suprem și arată că invocarea excepției de nelegalitate pentru ambele acte, atât

H.C.J. nr. 58/2005 cât și H.G. nr. 970/2002 s-a făcut la data de 25 februarie

2008, adică anterior pronunțării sentinței nr. 83/ CA din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, a cărei revizuire a solicitat-o.

intimatului

Prin întâmpinare,

intimatul J. Bihor – C.J. Bihor a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, cu motivarea că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile

expres reglementate de lege pentru promovarea cererii de revizuire în temeiul art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu motivele invocate de recurent, precum și dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare care urmărește îndreptarea erorilor

de fapt și respectiv retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu

corespunde adevărului obiectiv, putând fi exercitată pentru motivele limitativ

prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Reclamantul L.D.I. a

învestit

c

urtea de apel cu o

cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

c

onform prevederii legale menționate,

constituie motiv de revizuire descoperirea după darea hotărârii a unor înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică ori care nu au putut fi înfățișate

din motive mai presus de voința părților.

Prima situație

prevăzută de textul de lege citat are în vedere îndeplinirea cumulativă a

condițiilor enumerate în mod corect prin hotărârea recurată.

Cu privire la cerința

că înscrisul descoperit să fie nou într-adevăr se admite așa cum susține și

recurentul cu trimiterea la practica judiciară menționată, că are valoare de înscris

nou hotărârea judecătorească obținută pe baza unei acțiuni introdusă înainte de

soluționarea definitivă a litigiului, în care se cere revizuirea, cu motivarea

că hotărârea nu putea fi înfățișată în acel litigiu, întrucât nu era în putința

părții să determine pronunțarea ei la o dată anterioară, spre a fi în măsură a

se servi de ea.

Cu toate acestea

printre condițiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire se numără și

aceea ca înscrisul să fie determinant, apt să conducă la pronunțarea unei

soluții contrare celei atacate.

Aceasta înseamnă că dacă

înscrisul ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi

putut duce la pronunțarea unei alte soluții.

Revizuentul a indicat,

ca act nou în accepțiunea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., sentința nr. 340/ CA

din 5 mai 2009 a Tribunalului Bihor rămasă irevocabilă prin care s-a admis excepția

de nelegalitate a H.C.J. nr. 58/2005, privind corectarea suprafețelor la unele

imobile care fac parte din domeniul public și privat al Județului Bihor.

În cauză nu este îndeplinită

condiția ca înscrisul invocat prin revizuire să fie determinant în sensul

prevederilor legale invocate, întrucât nu atestă o altă situație de fapt decât

cea avută în vedere de instanță cu ocazia soluționării excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 970/2002 privind atestarea domeniului public al

Județului Bihor.

Actele administrative

supuse analizei instanței de judecată vizează probleme diferite, sunt adoptate

de autoritățile administrative diferite, iar soluția pronunțată în dosarul nr. 891/2008

a Tribunalului Bihor nu este de natură a conduce la retractarea sentinței nr. 83

din 19 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea prin care s-a respins

excepția de nelegalitate a H.G. nr. 970/2002.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 322 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motiv

de reformare a sentinței prin care s-a respins cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de L.D.I. împotriva sentinței nr. 98/ CA din 8 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2011.