ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

plângerii de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din 09 septembrie

2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de

urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 525/P/2010,

procurorul a dispus - în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. - neînceperea

urmăririi penale față de intimații S.I. și I.R., pentru faptele prevăzute de art.

288, 246, 259, 291 și 215 C. pen.

Pentru a

dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a

reținut următoarele:

Numitul C.A. a

formulat plângere penală împotriva numiților S.I. - fost ministru al

agriculturii, I.R. - fost ministru de interne, R.B.C. - fost prefect al

județului Iași, A.Ș. - șeful Inspectoratului de Poliție Iași, C.P. - Director

General al Agenției Domeniului Statului, C.N. - Director General al SC C. SA

Iași și M.V. - Director General al SC T.F. SA, pentru infracțiunile de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, denunț calomnios, fals în acte

publice, uz de fals și înșelăciune, „prin împiedicarea reconstituirii dreptului

de proprietate și prin furtul proprietăților private".

Acesta se

autointitulează „reprezentantul legal al țăranilor români cărora li s-a furat

dreptul de proprietate" și arată că, „furtul proprietăților private și

împiedicarea reconstituirii dreptului de proprietate, prin fabricarea de dosare

penale împotriva proprietarilor de drept", „rele tratamente și tortură

psihologică a unui număr de zeci de mii de suflete prin ordinul 101 din 04

martie 2002 al M.A.A.P., ordinul 230 din 20 martie 2002 al M.I.R.A.), și

ordinul 246 din 22 aprilie 2002 al prefectului județului Iași."

Din actele

premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că, potrivit adresei din 07 iunie 2010,

Guvernul României, M.A.I., Instituția Prefectului Județului Iași, au comunicat

ordinul cu nr. 246 din 2002, prin care a fost constituită Comisia Județeană

care a identificat suprafețele de teren cu destinație agricolă ocupate abuziv,

aflate în administrația A.D.S. și exploatarea societăților comerciale. In

sensul respectivului ordin, prin ocupare abuzivă se înțelege exploatarea

terenului fără un temei legal sau contractual (titluri de proprietate sau

procese verbale de punere în posesie pentru persoanele cărora li s-a

reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar).

Comisiile

locale verifică documentele persoanelor fizice și juridice, în baza cărora

exploatează terenul, și încheie procese verbal de constatare care vor cuprinde

datele de identificare a persoanei care ocupă terenul, temeiul legal sau

contractual, declarațiile persoane referitoare la: data de la care exploatează

terenul, persoana fizică sar juridică căreia i s-a făcut plata și data ultimei

plăți. Procesul verbal va fi semnat de către toți membrii comisiei și persoana

fizică sau reprezentanții persoanei juridice.

Prin adresa din

22 iunie 2010, M.A.D.R. - Direcția Juridică, a trimis ordinul cu nr. 101 din 04

martie 2002, precum și Deciziile A.D.S. nr. 158 din 16 iunie 2009 și nr. 206

din 06 august 2009 de stabilire a componenței comisiilor de nivel județean

pentru identificarea terenurilor cu destinație agricolă ocupate abuziv.

M.A.A.P. și M.I.

au emis ordinul cu nr. 101 din 04 martie 2002, având în vedere prevederile

Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale care dețin în

administrație terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație

agricolă și înființarea A.D.S., și cele ale H.G. nr. 626/2001, privind

aprobarea metodologiei de aplicare a legii mai sus menționate, precum și în

temeiul prevederilor Legii nr. 90/2001, privind organizarea și funcționarea Guvernului

României și a Ministerelor, a H.G. nr. 12/2001 privind organizarea și

funcționarea M.A.A.P., cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr.

40/1990 privind organizarea și funcționarea M.I., cu modificările și

completările ulterioare.

La art. 1 din

acest ordin se prevede că, „în scopul identifică terenurilor cu destinație

agricolă ocupate abuziv, aflate în administrarea A.D.S., se constituie, la

nivelul fiecărui județ, o comisie care va identifica suprafețele de teren cu

destinație agricolă aflate în exploatarea societăților comerciale". La

art. 2 este menționată alcătuirea comisiei: un reprezentant al Direcției

Generale pentru Agricultură Industrie Alimentară Județeană, un reprezentant al

A.D.S., un reprezentant al Inspectoratului Județean de Poliție, reprezentant al

Prefecturii, membru în Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de

Proprietate Privată asupra Terenurilor, reprezentant al societății comerciale

care are în administrație suprafața de teren. în ordonanța atacată este menționat

și care este temeiul legal sau contractual pentru exploatarea terenurilor

destinație agricolă aflate în administrarea A.D.S. (pag. 3 a ordonanței).

Acest ordin a

fost semnat atât de către ministrul I.S. cât și de ministrul l.R.

Pentru punerea

în aplicare a ordinului mai sus arătat, au fost emis două Decizii cu nr. 158

din 16 iunie 2009 și nr. 206 din 06 august 2009, prin care se dădeau directive

la nivelul fiecărui județ cu privire la constituirea comisiilor pentru

identificarea terenurilor ocupate abuziv, și cu instituțiile însărcinate să

ducă la îndeplinire acestea.

Prin această

din urmă decizie s-a stabilit că reprezentanții B.J.R.V.A., reprezentanțele

teritoriale, vor face toate demersurile pentru identificarea terenurilor cu

destinație agricolă ocupate abuziv, aflate în patrimoniul și administrare A.D.S.,

conform ordinului comun nr. 101 din 04 martie 2002 al M.A.A.P. și nr. 230 din 20

martie 2002 al M.I.

În cuprinsul

deciziei cu numărul 206 din 06 august 2009 la articolul 2 se arată că „Direcția

Fond Funciar, în fiecare zi de luni a săptămânii până la orele 12,00 va

prezenta conducerii A.D.S., situația la zi cu suprafața de teren public sau

privat aflat în administrare instituției noastre pe categorii de folosință,

după cum urmează:

- suprafață

totală administrată de A.D.S.;

- concesionat/arendat/închiriat,

etc.

- suprafață

necontractată:

- suprafață

scoasă din concesiune,teren predat prin protocol;

- suprafață de

teren ocupată abuziv."

Din cele expuse

anterior, rezultă că, ordinele despre care face vorbire petentul se referă

tocmai la identificarea terenurilor cu destinație agricolă ocupate abuziv și nu

la „furtul proprietății private" terenurile putând fi deținute doar în

baza unor documente legale de proprietate. Acest aspect a fost urmărit de către

ordinele și deciziile de punere în aplicare a acestora, de protejare a

proprietarilor de drept și pentru înlăturarea altor modalități de deținere a

terenurilor, în afara prevederilor legale.

Din acest

considerent, se observă că, aceste ordine nu fac decât să protejeze dreptul de

proprietate și proprietatea legal constituită. Cu alt cuvinte, nu rezultă că au

fost comise infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu

sau alte infracțiuni (fals în acte publice, denunț calomnios, uz de fals,

înșelăciune) de către miniștrii l.R. și I.S., cu prilejul semnării ordinului în

cauză.

Cu privire la

modalitatea de punere în aplicare a ordinelor și a deciziilor urmează să se

aprecieze în momentul în care se va analiza activitatea fostului prefect al

județului Iași, a Directorului General al A.D.S. precum și a celorlalte

persoane față de care s-a formulat plângere. în consecință s-au dispus

următoarele:

- disjungerea

și declinarea competenței de soluționarea a cauzei față de R.B.C. - fost

prefect al orașului Iași, D.C. - economist al SC C. SA; A.Ș. - Șeful

Inspectoratului de Poliției al Județului Iași; C.P. - Director General al A.D.S.,

C.N. - Director General al SC C. SA Iași și M.V. - Director General al SC T.F. SA,

pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, denunț

calomnios, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și înșelăciune

prevăzute de articolele 246, 259, 288, 291 și 215 C. pen. la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Iași.

- având în

vedere cele mai sus menționate, infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și favorizarea infractorilor prevăzute de art. 246 și

264 C. pen., nu există în materialitatea lor, în temeiul art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42

raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., art. 30 lit. a) și c) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de:

- S.I. - fost

ministru al agriculturii,

- I.R. - fost ministru

de interne, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, denunț calomnios, fals material în înscrisuri

oficiale, uz de fals și înșelăciune prevăzute de articolele 246, 259, 288, 291

și 215 C. pen., întrucât faptele nu există.

Plângerea

petentului împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată prin

rezoluția nr. 8639/3863/II/2/2010 din 11 octombrie 200 a procurorului șef secție

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În condițiile art.

278

1

C. proc. pen., petentul a formulat prezenta plângere !a

instanța competentă, motivele fiind menționate în partea introductivă.

Plângerea

petentului va fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta.

În conformitate

cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5

2

din C. proc. pen.,

precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice

cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri

judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în

condițiile prevăzute de lege.

Astfel,

potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat

în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție

începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al

actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare

a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

De altfel, în

conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea

începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte

premergătoare.

În respectarea

acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte

prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 525/P/2010,

care cuprinde înscrisurile cu relevanță probatorie necesare legalei soluționări

a plângerii penale formulată de petent.

În urma

efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii

penale formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență

a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice

- în sensul art. 68

1

C. proc. pen. - care să justifice presupunerea

rezonabilă că cele 2 persoane față de care s-au efectuat acte premergătoare ar

fi săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, infracțiunile expuse în plângerea

penală.

Dimpotrivă, actele

premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit.

a) din C. proc. pen. („fapta nu există"), caz care împiedică punerea în

mișcare a acțiunii penale.

Pretinsa

„nelegalitate și netemeinicie" a soluției de neîncepere a urmăririi penale

- în lipsa unor minime indicii temeinice ori probe - sunt critici neîntemeiate

ale petentului.

De altfel, în

jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat că, în principiu, Convenția Europeană nu

conferă un drept la o "actio popularis", respectiv, dreptul la

deschiderea obligatorie a unei acțiuni penale, a unei proceduri judiciare

penale (în acest sens, C.E.D.O., Marea Cameră, hotărârea Perez versus Franța,

12 februarie 2004, 47287/99; Golder împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1975,

p. 13, § 27, Helmer, p. 14, § 27, și Tolstoi Miloslavsky c. Regatul Unit,

hotărârea din 13 iulie 1995, p. 78, § 58), mutatis mutandis, Colozza c.

Italiei, hotărârea din 12 februarie 1985, pp. 14-15, § 28, și Meftah și alții

împotriva Franței [GC], nr. 32911/96, 35237/97 și 34595/97, § 46, C.E.D.O.

2002-VII).

În final,

Înalta Curte reține și trimiterile jurisprudenței CEDO, în această materie, la

Recomandarea REC(2000)19 privind rolul procurorului în sistemele penale

(Recommendation Rec(2000)19 on the role of public prosecution in the criminal

justice system, adopted on 6 October 2000, the Committee of Ministers).

Față de cele

menționate, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondată plângerea petentului.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. și a Deciziei nr. 82/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, petentul va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul C.A. împotriva ordonanței din 09

septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 525/P/2010.

Obligă petentul

să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 1 februarie 2011.