ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 923/P/2008 din 26 noiembrie 2008, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) și d) din C. proc. pen., neînceperea urmării penale față de intimații-procurori P.M. și S.E.A. pentru faptele prevăzute de art. 246, 264, 272, 249, 264 din C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele: La data de 16 iulie 2008, sub numărul de mai sus, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost înregistrată o sesizare prin care A.G.

solicită efectuarea de cercetări și antrenarea răspunderii penale a magistratului procuror P.M., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 și art. 272 C. pen. Prin aceeași sesizare, A.G. a solicitat efectuarea de cercetări și împotriva magistratului procuror care a soluționat lucrarea nr. 2237/C/4023/2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, întrucât, prin neînregistrarea acesteia în evidența cauzelor penale, a obstrucționat dreptul la un proces echitabil, favorizând pe autorul unei infracțiuni dovedite. Din verificările efectuate în cauză prin prisma celor sesizate de persoana vătămată se poate reține următoarea situație de fapt: A). În anul 1996, ca urmare a nerambursării unor credite contractate în anul 1994 de SC C.G.

SRL Iași de la fosta B.A. SA - Sucursala Iași, între soții A.G. și A.E., pe de o parte, și unitatea bancară, pe de alta parte, s-a declanșat un litigiu, care în timp s-a amplificat datorită demersurilor debitorilor. În paralel cu derularea litigiului civil, cei doi soți au formulat multiple plângeri penale, inițial împotriva funcționarilor unității bancare creditoare, funcționarilor de carte funciară, a executorilor judecătorești și a notarilor iar ulterior, împotriva organelor judiciare care au participat la soluționarea respectivelor cauze ori au verificat pe cale ierarhică soluțiile dispuse. În cursul anului 2004, A.G. și A.E. au sesizat P.N.A. cu aspecte derivând din același litigiu, apreciate ca fiind fapte de corupție; la respectiva sesizare, petiționarii au atașat un set de acte însumând 1074 file.

Prin adresa nr. 6631 din 18 iunie 2004 P.N.A. a comunicat petiționarilor că sesizarea și actele aferente au fost trimise spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași; aici, lucrarea s-a înregistrat sub nr. 727/VIII/1/2004. Pe calea sesizării ce face obiectul prezentei cauze penale, A.G. a sesizat că magistratul P.M. a „distrus plângerea mea și anexele sale însumând un număr de 1074 file” cu scopul de a favoriza „învinuiți persoane cu funcții înalte, miniștri, procurori generali respectiv al P.N.A. G.Ș., M.P., etc. în conformitate cu prev. art. 264 C. pen.”.

În legătură cu actele pretins distruse, din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele: La data de 10 februarie 2004, la Judecătoria Iași s-a înregistrat plângerea formulată de soții A. împotriva rezoluției nr. 72/P/1999 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași; plângerea astfel formulată a fost respinsă prin Sentința penală nr. 2709 din 4 iunie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 2553/2004. La data de 23 iulie 2004, prin adresa nr. 727/VIII/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a trimis Judecătoriei Iași „plângerile formulate de A.G. și A.E. cu privire la modul de soluționare a Dosarului nr. 72/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași împreună cu documentele Însumând 1074 file, pentru a fi avute în vedere la soluționarea apelului declarat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 2709/2004”.

Adresa și actele aferente au fost atașate la Dosarul nr. 2553/2004 al Judecătoriei Iași, și ulterior înaintate la Tribunalul Iași pentru judecarea recursului declarat de A.G. Examinând conținutul dosarului sus-menționat, se constată existența adresei nr. 1179/II/2/2003 din data de 2 iunie 2005, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat Judecătoriei Iași restituirea Dosarului nr. 72/P/1999 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și documentația trimisă ulterior. Prin adresa nr. 2553/2005 din data de 14 iunie 2005, Judecătoria Iași a comunicat unității de parchet faptul că dosarul a fost restituit și în consecință, a remis „doar documentația trimisă ulterior (1074 file) cuprinsă în 9 volume”.

Ulterior, A.G., a adresat conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași diferite cereri privind stadiul de soluționare al plângerilor sale, urmare cărora i s-a comunicat că documentația cuprinzând 1074 file a fost înaintată Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, din data de 29 iulie 2005; parte dintre adresele de comunicare au fost semnate de către magistratul P.M. în calitate de procuror general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. Din verificările efectuate la grefa Secției de urmărire penală și criminalistică s-a stabilit că într-adevăr, cele 1074 file la care A.G.

se referă, au fost trimise la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împreună cu memoriul aceluiași petiționar; respectivul memoriu, a fost înregistrat la Secția de urmărire penală și criminalistică sub nr. 13887/4645/2005, iar prin referatul cu același număr din data de 29 august 2005, s-a dispus restituirea memoriului și a anexelor conținând 1074 file, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. Aici, respectiva lucrare a fost înregistrată sub nr. 823/VIII/1/2005, iar la data de 22 noiembrie 2005 a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași unde s-a constituit lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005.

Conform relațiilor comunicate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași la data de 13 noiembrie 2009, lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005 conține 177 file, reprezentând memorii ce au fost trimise în mod succesiv de către A.G., precum și acte atașate de petiționar; potrivit acelorași relații, lucrarea nr. 823/VII1/1/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași trimisă la această unitate la data de 22 noiembrie 2005, este formată din plângerea petiționarilor A.G. și A.E. (6 file) și materiale anexe (141 file); nici în adresa de înaintare emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, nici în evidențele Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, nu s-au făcut mențiuni referitoare la numărul de file pe care îl conținea lucrarea nr. 823/VIII/1/2005.

Rezultă așadar că, la lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, nu se regăsește setul de acte la care A.G. se referă; în lipsa unor date certe, nu se poate afirma că cele 1074 de file au fost înaintate acestei unități de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împreună cu lucrarea nr. 823/VII1/1/2005. Pe de altă parte, nu există indicii ca respectivele acte ar fi fost sustrase sau distruse; date fiind demersurile consecvente ale petiționarului de a investi în mod succesiv organele judiciare și alte instituții cu soluționarea unor probleme derivând din același litigiu, este cel mai probabil, ca setul de 1074 file să fi fost atașat la unul dintre acestea ori să fi fost arhivat, fără a se face scriptic mențiuni exprese în evidențele unității de parchet.

De altfel, așa cum rezultă din memoriile petiționarului, actele pretins a fi fost sustrase/distruse, reprezentau duplicate ale unor documente care au mai fost prezentate anterior organelor judiciare și care în opinia sa, dovedeau aspectele sesizate; or, împrejurarea că la acest moment, datorită unor neglijențe de natură administrativă, nu a fost posibilă identificarea lucrării la care a fost atașat setul de 1074 file, nu este aptă să atragă răspunderea penală a magistratului P.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 264 și art. 272 C. pen. sau a vreunei infracțiuni de serviciu. Așa cum se poate constata din dosar, actele în discuție au fost avute în vedere de magistrați Ia emiterea soluțiilor cu ocazia soluționării cauzelor penale ce au avut ca obiect sesizările formulate de A.G., astfel că, drepturile sau interesul părții nu au fost vătămate în înțelesul normei penale.

Pe de altă parte, susținerile persoanei vătămate referitoare la faptul că magistratul P.M. ar fi distrus actele indicate în sesizare cu scopul vădit de a favoriza anumite persoane „cu funcții înalte”, sunt neîntemeiate. Din actele dosarului, rezultă în mod indubitabil că plângerea și setul de 1074 file atașat acesteia, au fost trimise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași atât la instanța de judecată, pentru a fi avute în vedere la soluționarea unei alte plângeri formulate de petiționar, cât și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; în acest context, o eventuală intenție a magistratului P.M. sau a altei persoane de a sustrage sau distruge respectivele acte, nu are justificare logică.

Față de cele expuse, urmează ca față de magistratul P.M. să se adopte soluție de neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264 și art. 272 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. B). La data de 4 iulie 2005, A.G. și A.E., au formulat un memoriu prin care au sesizat, pe de o parte, aspecte referitoare la modul în care a fost soluționat Dosarul nr. 270/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și pe de altă parte, faptul că magistratul P.M. a „făcut pierdute” o plângere a sa Ia care erau anexate 600 file.

Sesizarea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 2237/C/4023/2005, iar prin rezoluția din data de 4 aprilie 2006 emisă de magistratul procuror S.E.A., s-a dispus respingerea acesteia. În acest context, A.G. a apreciat că prin neînregistrarea plângerii în evidența cauzelor penale, magistratul S.E.A. a intenționat să o favorizeze pe P.M. și implicit să o exonereze de răspundere penală. Analizând plângerea prin prisma actelor premergătoare efectuate în cauză, apreciez că în sarcina magistratului S.E.A. nu se poate reține comiterea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. sau al vreunei infracțiuni de serviciu.

Astfel infracțiunea prev. 264 C. pen., presupune o situație premisă, respectiv comiterea unei infracțiuni de persoana pretins favorizată. În speță, după investirea sa cu soluționarea lucrării nr. 2237/C/4023/2005 magistratul S.E.A. a efectuat verificările necesare și întrucât nu au rezultat date privind comiterea de infracțiuni de către magistratul P.M., a apreciat că nu se impune constituirea unei cauze penale. Or, în aceste condiții, în lipsa unor indicii referitoare la existența unei fapte penale de către magistratul P.M., adoptarea unei soluții pe cale administrativă, este legală și nu poate fi asimilată cu un act de ajutorare în sensul normei de încriminare. Pe cale de consecință, aspectele sesizate de A.G.

nu se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. Urmează așadar să se dispună neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.E.A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 264 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. Având în vedere cele mai sus expuse, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., procurorul a dispus: 1. Neînceperea urmăririi penale fața de magistratul P.M., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, eliberat din funcție prin pensionare, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 246, art. 264 și art. 272 C. pen., întrucât faptele nu există.

2. Neînceperea urmăririi penale față de magistratul P.M. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, lipsind latura obiectivă. 3. Neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.E.A., procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., întrucât fapta nu există. Plângerea formulată de petentul A.G. împotriva acestei rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 12429/2009/219/11/2/2010 din 18 ianuarie 2010 a procurorului șef Secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În temeiul art. 2781 C. proc. pen. a fost formulată, la instanța competentă, prezenta plângere de către numiții A.G., A.E. și SC C.G. SRL din Iași. Niciuna dintre persoanele care au formulat plângere la instanță nu s-a prezentat la sediul înaltei Curți, transmițând la dosar un set de înscrisuri. Plângerile formulate de A.E. și SC C.G. SRL din Iași vor fi respinse ca inadmisibile, iar plângerea formulată de petentul A.G. va fi respinsă ca nefondată, pentru motivele ce se vor arăta: I) plângerea penală ce a format obiectul prezentei cauze a fost formulată de numitul A.G. De asemenea, același A.G. a formulat, la procurorul ierarhic superior, plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În consecință, se constată că A.E. și SC C.G. SRL nu au calitatea procesuală de a formula plângere la instanță, legătura de familie ori legătura comercială neconferind o astfel de legitimare (calitate) procesuală. II) asupra plângerii formulate de petentul A.G. Petentul A.G. nu s-a prezentat la instanță, transmițând la dosar un set de înscrisuri. În motivarea plângerii adresată instanței, petentul a reiterat acuzațiile aduse celor doi procurori prin plângerea penală. Plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta. În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 52 din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc.

pen., fiind format Dosarul penal nr. 923/P/2008 (care cuprinde 143 file), în acesta regăsindu-se înscrisurile cu valoare probatorie relevantă pentru verificarea acuzațiilor și soluționarea plângerii penale. În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) și d) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. În lipsa unor noi motive invocate de către petent, precum și a neindicării eventualelor acte premergătoare care - în opinia petentului - ar trebui să mai fie efectuate, suplimentar față de cele deja efectuate de procuror, se constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de cei doi procurori este legală și temeinică, argumentele care împiedică deschiderea unei proceduri judiciare de tragere la răspundere penală fiind laborios și convingător prezentate în cuprinsul rezoluției atacate, argumente pe care Înalta Curte apreciază că nu este necesar a le relua, făcând trimitere la pag.

2-9 a acesteia. Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondată plângerea petentului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și a deciziei nr. 82/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.G. împotriva rezoluției din 26 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 923/P/2008. Respinge, ca inadmisibile, plângerile formulate de petiționarele A.E. și SC C.G. SRL Iași împotriva aceleiași rezoluții. Obligă petiționarii să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 martie 2010.