ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra plângerilor de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 923/P/2008 din 26

noiembrie 2008, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 10

lit. a) și d) din C. proc. pen., neînceperea urmării penale față de

intimații-procurori P.M. și S.E.A. pentru faptele prevăzute de art. 246, 264,

272, 249, 264 din C. pen.

Pentru a dispune în

acest sens, procurorul a reținut următoarele:

La data de 16 iulie

2008, sub numărul de mai sus, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a fost înregistrată o

sesizare prin care A.G. solicită efectuarea de cercetări și antrenarea

răspunderii penale a magistratului procuror P.M., pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 și art. 272 C. pen.

Prin aceeași

sesizare, A.G. a solicitat efectuarea de cercetări și împotriva magistratului

procuror care a soluționat lucrarea nr. 2237/C/4023/2005 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, întrucât, prin neînregistrarea acesteia în evidența cauzelor

penale, a obstrucționat dreptul la un proces echitabil, favorizând pe autorul

unei infracțiuni dovedite.

Din verificările

efectuate în cauză prin prisma celor sesizate de persoana vătămată se poate

reține următoarea situație de fapt:

A). În anul 1996, ca

urmare a nerambursării unor credite contractate în anul 1994 de SC C.G. SRL

Iași de la fosta B.A. SA - Sucursala Iași, între soții A.G. și A.E., pe de o

parte, și unitatea bancară, pe de alta parte, s-a declanșat un litigiu, care în

timp s-a amplificat datorită demersurilor debitorilor.

În paralel cu

derularea litigiului civil, cei doi soți au formulat multiple plângeri penale,

inițial împotriva funcționarilor unității bancare creditoare, funcționarilor de

carte funciară, a executorilor judecătorești și a notarilor iar ulterior,

împotriva organelor judiciare care au participat la soluționarea respectivelor

cauze ori au verificat pe cale ierarhică soluțiile dispuse.

În cursul anului

2004, A.G. și A.E. au sesizat P.N.A. cu aspecte derivând din același litigiu,

apreciate ca fiind fapte de corupție; la respectiva sesizare, petiționarii au

atașat un set de acte însumând 1074 file.

Prin adresa nr. 6631

din 18 iunie 2004 P.N.A. a comunicat petiționarilor că sesizarea și actele

aferente au fost trimise spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași; aici, lucrarea s-a înregistrat sub nr. 727/VIII/1/2004.

Pe calea sesizării ce

face obiectul prezentei cauze penale, A.G. a sesizat că magistratul P.M. a

„distrus plângerea mea și anexele sale însumând un număr de 1074 file” cu

scopul de a favoriza „învinuiți persoane cu funcții înalte, miniștri, procurori

generali respectiv al P.N.A. G.Ș., M.P., etc. în conformitate cu prev. art. 264

C. pen.”.

În legătură cu actele

pretins distruse, din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat

următoarele:

La data de 10

februarie 2004, la Judecătoria Iași s-a înregistrat plângerea formulată de

soții A. împotriva rezoluției nr. 72/P/1999 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași; plângerea astfel formulată a fost respinsă prin Sentința

penală nr. 2709 din 4 iunie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 2553/2004.

La data de 23 iulie

2004, prin adresa nr. 727/VIII/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

a trimis Judecătoriei Iași „plângerile formulate de A.G. și A.E. cu privire la

modul de soluționare a Dosarului nr. 72/P/1999 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași împreună cu documentele Însumând 1074 file, pentru a fi avute

în vedere la soluționarea apelului declarat de acesta împotriva Sentinței

penale nr. 2709/2004”.

Adresa și actele

aferente au fost atașate la Dosarul nr. 2553/2004 al Judecătoriei Iași, și

ulterior înaintate la Tribunalul Iași pentru judecarea recursului declarat de

A.G.

Examinând conținutul

dosarului sus-menționat, se constată existența adresei nr. 1179/II/2/2003 din

data de 2 iunie 2005, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a

solicitat Judecătoriei Iași restituirea Dosarului nr. 72/P/1999 al Parchetul de

pe lângă Tribunalul Iași și documentația trimisă ulterior.

Prin adresa nr.

2553/2005 din data de 14 iunie 2005, Judecătoria Iași a comunicat unității de

parchet faptul că dosarul a fost restituit și în consecință, a remis „doar

documentația trimisă ulterior (1074 file) cuprinsă în 9 volume”.

Ulterior, A.G., a

adresat conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași diferite cereri

privind stadiul de soluționare al plângerilor sale, urmare cărora i s-a

comunicat că documentația cuprinzând 1074 file a fost înaintată Parchetului de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, din data de 29 iulie 2005; parte dintre adresele de comunicare

au fost semnate de către magistratul P.M. în calitate de procuror general al

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Din verificările

efectuate la grefa Secției de urmărire penală și criminalistică s-a stabilit că

într-adevăr, cele 1074 file la care A.G. se referă, au fost trimise la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împreună cu memoriul

aceluiași petiționar; respectivul memoriu, a fost înregistrat la Secția de

urmărire penală și criminalistică sub nr. 13887/4645/2005, iar prin referatul

cu același număr din data de 29 august 2005, s-a dispus restituirea memoriului

și a anexelor conținând 1074 file, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași.

Aici, respectiva

lucrare a fost înregistrată sub nr. 823/VIII/1/2005, iar la data de 22

noiembrie 2005 a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași unde s-a

constituit lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005.

Conform relațiilor

comunicate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași la data de 13 noiembrie

2009, lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005 conține 177 file, reprezentând memorii ce

au fost trimise în mod succesiv de către A.G., precum și acte atașate de

petiționar; potrivit acelorași relații, lucrarea nr. 823/VII1/1/2005 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași trimisă la această unitate la data

de 22 noiembrie 2005, este formată din plângerea petiționarilor A.G. și A.E. (6

file) și materiale anexe (141 file); nici în adresa de înaintare emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, nici în evidențele Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași, nu s-au făcut mențiuni referitoare la numărul de file pe

care îl conținea lucrarea nr. 823/VIII/1/2005.

Rezultă așadar că, la

lucrarea nr. 1501/VIII/1/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, nu se

regăsește setul de acte la care A.G. se referă; în lipsa unor date certe, nu se

poate afirma că cele 1074 de file au fost înaintate acestei unități de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împreună cu lucrarea nr.

823/VII1/1/2005.

Pe de altă parte, nu

există indicii ca respectivele acte ar fi fost sustrase sau distruse; date

fiind demersurile consecvente ale petiționarului de a investi în mod succesiv

organele judiciare și alte instituții cu soluționarea unor probleme derivând

din același litigiu, este cel mai probabil, ca setul de 1074 file să fi fost

atașat la unul dintre acestea ori să fi fost arhivat, fără a se face scriptic

mențiuni exprese în evidențele unității de parchet.

De altfel, așa cum

rezultă din memoriile petiționarului, actele pretins a fi fost

sustrase/distruse, reprezentau duplicate ale unor documente care au mai fost

prezentate anterior organelor judiciare și care în opinia sa, dovedeau

aspectele sesizate; or, împrejurarea că la acest moment, datorită unor

neglijențe de natură administrativă, nu a fost posibilă identificarea lucrării

la care a fost atașat setul de 1074 file, nu este aptă să atragă răspunderea

penală a magistratului P.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.

264 și art. 272 C. pen. sau a vreunei infracțiuni de serviciu.

Așa cum se poate

constata din dosar, actele în discuție au fost avute în vedere de magistrați Ia

emiterea soluțiilor cu ocazia soluționării cauzelor penale ce au avut ca obiect

sesizările formulate de A.G., astfel că, drepturile sau interesul părții nu au

fost vătămate în înțelesul normei penale.

Pe de altă parte,

susținerile persoanei vătămate referitoare la faptul că magistratul P.M. ar fi

distrus actele indicate în sesizare cu scopul vădit de a favoriza anumite

persoane „cu funcții înalte”, sunt neîntemeiate.

Din actele dosarului,

rezultă în mod indubitabil că plângerea și setul de 1074 file atașat acesteia,

au fost trimise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași atât la instanța

de judecată, pentru a fi avute în vedere la soluționarea unei alte plângeri

formulate de petiționar, cât și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție; în acest context, o eventuală intenție a magistratului

P.M. sau a altei persoane de a sustrage sau distruge respectivele acte, nu are

justificare logică.

Față de cele expuse,

urmează ca față de magistratul P.M. să se adopte soluție de neînceperea

urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246, art.

264 și art. 272 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. și

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 C. pen., în baza prevederilor

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

B). La data de 4

iulie 2005, A.G. și A.E., au formulat un memoriu prin care au sesizat, pe de o

parte, aspecte referitoare la modul în care a fost soluționat Dosarul nr.

270/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, și pe de altă parte, faptul că

magistratul P.M. a „făcut pierdute” o plângere a sa Ia care erau anexate 600

file.

Sesizarea a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 2237/C/4023/2005, iar prin

rezoluția din data de 4 aprilie 2006 emisă de magistratul procuror S.E.A., s-a

dispus respingerea acesteia.

În acest context,

A.G. a apreciat că prin neînregistrarea plângerii în evidența cauzelor penale,

magistratul S.E.A. a intenționat să o favorizeze pe P.M. și implicit să o

exonereze de răspundere penală.

Analizând plângerea

prin prisma actelor premergătoare efectuate în cauză, apreciez că în sarcina

magistratului S.E.A. nu se poate reține comiterea infracțiunii prev. de art.

264 C. pen. sau al vreunei infracțiuni de serviciu.

Astfel infracțiunea

prev. 264 C. pen., presupune o situație premisă, respectiv comiterea unei

infracțiuni de persoana pretins favorizată.

În speță, după

investirea sa cu soluționarea lucrării nr. 2237/C/4023/2005 magistratul S.E.A.

a efectuat verificările necesare și întrucât nu au rezultat date privind

comiterea de infracțiuni de către magistratul P.M., a apreciat că nu se impune

constituirea unei cauze penale.

Or, în aceste

condiții, în lipsa unor indicii referitoare la existența unei fapte penale de

către magistratul P.M., adoptarea unei soluții pe cale administrativă, este

legală și nu poate fi asimilată cu un act de ajutorare în sensul normei de

încriminare.

Pe cale de

consecință, aspectele sesizate de A.G. nu se circumscriu conținutului

constitutiv al infracțiunii prev. de art. 264 C. pen. nici sub aspectul laturii

obiective, nici sub aspectul laturii subiective.

Urmează așadar să se

dispună neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.E.A. pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 264 C. pen., în baza prevederilor art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Având în vedere cele

mai sus expuse, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. a) și d) C. proc. pen., procurorul a dispus:

urmăririi penale fața de magistratul P.M., fost procuror general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași, eliberat din funcție prin pensionare, pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

favorizarea infractorului și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de

art. 246, art. 264 și art. 272 C. pen., întrucât faptele nu există.

urmăririi penale față de magistratul P.M. pentru săvârșirea infracțiunii de

neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acesteia, lipsind latura obiectivă.

urmăririi penale față de magistratul S.E.A., procuror la Parchetul de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului

prev. de art. 264 C. pen., întrucât fapta nu există.

Plângerea formulată

de petentul A.G. împotriva acestei rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată

prin rezoluția nr. 12429/2009/219/11/2/2010 din 18 ianuarie 2010 a procurorului

șef Secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În temeiul art. 2781

C. proc. pen. a fost formulată, la instanța competentă, prezenta plângere de

către numiții A.G., A.E. și SC C.G. SRL din Iași.

Niciuna dintre

persoanele care au formulat plângere la instanță nu s-a prezentat la sediul

înaltei Curți, transmițând la dosar un set de înscrisuri.

Plângerile formulate

de A.E. și SC C.G. SRL din Iași vor fi respinse ca inadmisibile, iar plângerea

formulată de petentul A.G. va fi respinsă ca nefondată, pentru motivele ce se

vor arăta:

I) plângerea penală

ce a format obiectul prezentei cauze a fost formulată de numitul A.G.

De asemenea, același

A.G. a formulat, la procurorul ierarhic superior, plângere împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale.

În consecință, se

constată că A.E. și SC C.G. SRL nu au calitatea procesuală de a formula

plângere la instanță, legătura de familie ori legătura comercială neconferind o

astfel de legitimare (calitate) procesuală.

II) asupra plângerii

formulate de petentul A.G.

Petentul A.G. nu s-a

prezentat la instanță, transmițând la dosar un set de înscrisuri.

În motivarea

plângerii adresată instanței, petentul a reiterat acuzațiile aduse celor doi

procurori prin plângerea penală.

Plângerea petentului

va fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta.

În conformitate cu

dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 52 din C. proc. pen., precum și cu cele

ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de

prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin

începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de

lege.

Astfel, potrivit art.

228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din

modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

De asemenea, în

conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea

începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte

premergătoare.

În respectarea

acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte

prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr.

923/P/2008 (care cuprinde 143 file), în acesta regăsindu-se înscrisurile cu

valoare probatorie relevantă pentru verificarea acuzațiilor și soluționarea

plângerii penale.

În urma efectuării

acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale

formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a

vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii

temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea

rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare a

săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele

premergătoare efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a)

și d) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii

penale.

În lipsa unor noi

motive invocate de către petent, precum și a neindicării eventualelor acte

premergătoare care - în opinia petentului - ar trebui să mai fie efectuate, suplimentar

față de cele deja efectuate de procuror, se constată că soluția de neîncepere a

urmăririi penale dispusă față de cei doi procurori este legală și temeinică,

argumentele care împiedică deschiderea unei proceduri judiciare de tragere la

răspundere penală fiind laborios și convingător prezentate în cuprinsul

rezoluției atacate, argumente pe care Înalta Curte apreciază că nu este necesar

a le relua, făcând trimitere la pag. 2-9 a acesteia.

Față de cele

reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc.

pen. - va respinge ca nefondată plângerea petentului.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. și a deciziei nr. 82/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, petentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.G. împotriva rezoluției din 26

noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 923/P/2008.

Respinge, ca

inadmisibile, plângerile formulate de petiționarele A.E. și SC C.G. SRL Iași

împotriva aceleiași rezoluții.

Obligă petiționarii

să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 martie 2010.