ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 14 aprilie 2009, petiționarul A.I.

s-a adresat Înaltei Curți cu plângere, solicitând tragerea la răspundere penală

a magistratului B.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și emiterea de acte false.

În fapt, susține

petiționarul că la data de 9 martie 2009, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a

înaintat o plângere la Dosarul nr. 2526/VIII/1/2009 al Secției de urmărire

penală și criminalistică, prezentând infracțiunile comise la adoptarea

rezoluției în această cauză, însă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție refuză să-i comunice soluția dată în cauză.

Mai mult decât atât,

se susține în plângere că au fost emise acte false împotriva actelor

probatorii.

Examinând conținutul

plângerii cu judecarea căreia a fost investită, Înalta Curte constată că este

inadmisibilă.

Dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. instituie un control judiciar ce vizează exclusiv rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de

clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale,

date de procuror.

O astfel de plângere

poate fi exercitată de persoana vătămată, precum și de orice alte persoane ale

căror interese legitime sunt vătămate, competența de soluționare revenind

judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii procesual

penale, competența să judece cauza în primă instanță.

Din conținutul

plângerii adresată de petiționar Înaltei Curți, se constată că aceasta nu se

referă la vreuna din soluțiile amintite, prevăzute expres și limitativ de art. 278

1

C. proc. pen.

Pe de altă parte, nu

sunt întrunite nici cerințele minimale ale unei plângeri penale directe, ca mod

de sesizare reglementat de dispozițiile art. 222 C. proc. pen., respectiv

descrierea faptei care formează obiectul plângerii și a mijloacelor de probă,

exprimările generale inserate de petiționar la adresa magistratului procuror

neputând fi interpretate ca îndeplinind aceste condiții.

În raport de cele

expuse, plângerea petiționarului A.I. urmează a fi respinsă ca inadmisibilă

conform art. 278

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul A.I.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai

2009.