ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 778 din 10 februarie 2010 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL Voluntari, în
contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Imigrări a Municipiului București; a
fost obligată pârâta să procedeze la emiterea autorizației de muncă pentru
cetățeanul turc A.M. potrivit solicitării din 14 mai 2009, precum și la plata
către reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat Oficiului
Român pentru Imigrări acordarea autorizației de muncă pentru cetățeanul turc
A.M., care urma să-și desfășoare activitatea de hamal la societatea reclamantă,
funcție vacantă, conform statului de funcții.
Prin răspunsul
comunicat reclamantei cu Adresa din 09 iunie 2009, pârâta a reținut că
societatea nu desfășoară efectiv activitatea pentru care solicită eliberarea
autorizației de muncă, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1)
din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe
teritoriul României.
Raportându-se la
obiectul principal de activitate al reclamantei, respectiv comerț cu ridicata
al produselor textile, așa cum rezultă din certificatul constatator emis de
ONRC din 30 aprilie 2009, prima instanță a constatat că funcția de hamal,
încadrată în grupa de bază 9151 - Personal de manipulare și supraveghere
bagaje, respectiv 915103 - personal de manipulare și supraveghere bagaje care
se ocupă cu transportarea și distribuirea coletelor, mesajelor și altor
articole din cadrul instituțiilor, între instituții, la adrese particulare sau
în alte locuri precum și transportarea bagajelor în hoteluri, gări sau
aeroporturi, corespunde obiectului de activitate al societății reclamante, așa
încât, a apreciat că refuzul pârâtei de a acorda autorizație de muncă pentru
cetățeanul turc A.M., este nejustificat.
Recursul formulat
de recurentul-reclamant
Împotriva hotărârii
pronunțate de prima instanță, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția
pentru Imigrări a Municipiului București solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9
C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul
respingerii ca neîntemeiată a contestației formulate de reclamantă.
Procedura în fața
instanței de recurs
Deși legal citată cu
mențiunea de a-și timbra calea de atac exercitată, recurenta-pârâtă Direcția
pentru Imigrări a Municipiului București nu și-a îndeplinit această obligație
legală.
Intimata-reclamantă
SC R.I. SRL Voluntari a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea
recursului ca neîntemeiat.
La termenul de
judecată, Înalta Curte a pus în discuție excepția netimbrării recursului,
invocată din oficiu și excepția nulității recursului, dezbaterile fiind
consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
În temeiul art. 137
alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la
art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția
netimbrării recursului declarat de către pârâta Direcția pentru Imigrări a
Municipiului București.
Potrivit
dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile în
contencios administrativ se timbrează cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4
RON.
Conform art. 11 alin.
(1) din legea anterior individualizată, cererea de recurs se timbrează cu 50%
din taxa datorată pentru cererea soluționată de prima instanță.
De asemenea, art. 20
alin. (3) din legea în discuție prevede că neîndeplinirea obligației de plată
până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speța de față,
recurenta-pârâtă a fost citată pentru termenul din 11 februarie 2010 cu
mențiunea de a timbra calea de atac exercitată cu 2 RON, taxă judiciară de
timbru și 0,15 RON, timbru judiciar, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 și
art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, dar nu s-a conformat.
Temeiul legal al
soluției adoptate
În consecință, în
temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.
32/1995, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
declarat de Direcția pentru Imigrări a Municipiului București împotriva
Sentinței nr. 778 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 februarie 2011.