ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 832/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 778 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL Voluntari, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Imigrări a Municipiului București; a fost obligată pârâta să procedeze la emiterea autorizației de muncă pentru cetățeanul turc A.M. potrivit solicitării din 14 mai 2009, precum și la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat Oficiului Român pentru Imigrări acordarea autorizației de muncă pentru cetățeanul turc A.M., care urma să-și desfășoare activitatea de hamal la societatea reclamantă, funcție vacantă, conform statului de funcții.

Prin răspunsul comunicat reclamantei cu Adresa din 09 iunie 2009, pârâta a reținut că societatea nu desfășoară efectiv activitatea pentru care solicită eliberarea autorizației de muncă, neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României.

Raportându-se la obiectul principal de activitate al reclamantei, respectiv comerț cu ridicata al produselor textile, așa cum rezultă din certificatul constatator emis de ONRC din 30 aprilie 2009, prima instanță a constatat că funcția de hamal, încadrată în grupa de bază 9151 - Personal de manipulare și supraveghere bagaje, respectiv 915103 - personal de manipulare și supraveghere bagaje care se ocupă cu transportarea și distribuirea coletelor, mesajelor și altor articole din cadrul instituțiilor, între instituții, la adrese particulare sau în alte locuri precum și transportarea bagajelor în hoteluri, gări sau aeroporturi, corespunde obiectului de activitate al societății reclamante, așa încât, a apreciat că refuzul pârâtei de a acorda autorizație de muncă pentru cetățeanul turc A.M., este nejustificat.

2. Recursul formulat de recurentul-reclamant Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția pentru Imigrări a Municipiului București solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației formulate de reclamantă. 3. Procedura în fața instanței de recurs Deși legal citată cu mențiunea de a-și timbra calea de atac exercitată, recurenta-pârâtă Direcția pentru Imigrări a Municipiului București nu și-a îndeplinit această obligație legală. Intimata-reclamantă SC R.I. SRL Voluntari a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

La termenul de judecată, Înalta Curte a pus în discuție excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu și excepția nulității recursului, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului declarat de către pârâta Direcția pentru Imigrări a Municipiului București. Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile în contencios administrativ se timbrează cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 RON. Conform art. 11 alin. (1) din legea anterior individualizată, cererea de recurs se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluționată de prima instanță.

De asemenea, art. 20 alin. (3) din legea în discuție prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. În speța de față, recurenta-pârâtă a fost citată pentru termenul din 11 februarie 2010 cu mențiunea de a timbra calea de atac exercitată cu 2 RON, taxă judiciară de timbru și 0,15 RON, timbru judiciar, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, dar nu s-a conformat. Temeiul legal al soluției adoptate În consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de Direcția pentru Imigrări a Municipiului București împotriva Sentinței nr. 778 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.