ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5535/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

"S.T." SRL a chemat în judecată pe pârâtul O.R.I. solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea

adresei pârâtului din 22 iunie 2009, prin care a fost respinsă cererea de

acordare a autorizației de muncă pentru cetățeanul chinez L.J., și obligarea

acestei autorități publice să emită autorizația de muncă.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 998 din 24

februarie 2010, a admis acțiunea reclamantei SC "S.T." SRL, a anulat

actele administrative din 10 iunie 2009 și din 14 iulie 2009, a obligat pârâtul

O.R.I. să emită autorizație de muncă pe numele cetățeanului chinez L.J. și să

plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1504,3 RON.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Pârâtul O.R.I. a

respins cererea reclamantei SC "S.T." SRL de acordare a autorizației

de muncă pentru cetățeanul chinez L.J., cu motivarea că societatea nu

desfășoară în mod efectiv activitatea pentru care s-a solicitat această autorizație.

Soluția adoptată de

autoritatea publică pârâtă a eludat dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. f) și

art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007, întrucât nu a ținut seama de faptul că

reclamanta avea în structura organizatorică, la data de 1 februarie 2009,

postul de "hamal" iar, potrivit certificatului constatator eliberat

de Oficiul Național al Registrului Comerțului, avea ca domenii de activitate

comerțul cu ridicata îmbrăcăminte și încălțăminte și ca activități secundare

comerțul cu ridicata aparate electrice de uz gospodăresc, mobilă, covoare,

articole de iluminat, alte bunuri de uz gospodăresc, material lemnos și

materiale de construcții.

În opinia instanței

de fond, pârâtul a dat o interpretare restrictivă noțiunii de "hamal"

și a reținut în mod eronat că în activitatea pe care o desfășoară reclamanta nu

este necesară existența unui post de hamal.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul O.R.I. - Direcția pentru Imigrări a

Municipiului București, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei

legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3

alin. (1) lit. f) și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007.

În concret,

recurentul a precizat că societatea intimată este autorizată să desfășoare doar

activitatea de comerț cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei și nu

activitatea pentru care a solicitat acordarea autorizației de muncă.

În opinia

recurentului, atribuțiile nominalizate de angajator în fișa postului pentru

persoana aflată în discuție sunt specifice altor ocupații ca, de pildă:

încărcător-descărcător, manipulant mărfuri și curier.

Cât privește

îndeplinirea condiției prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr.

56/2007, respectiv "angajatorul trebuie să desfășoare efectiv activitatea

pentru care solicită eliberarea autorizației de muncă", recurentul a

arătat faptul că justificarea încadrării cetățenilor străini pe funcția

indicată de societate, adică cea de hamal, trebuie să-și găsească temeiul în

corespondența dintre funcția vacantată și activitatea efectiv desfășurată de

societate, or tocmai lipsa acestei corespondențe a fundamentat decizia sa de

respingere a cererii.

Intimata SC

"S.T." SRL a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, prin actul

administrativ din 10 iunie 2009, O.R.I. - Direcția pentru Imigrări a

Municipiului București a respins cererea intimatei de emitere a autorizației de

muncă pentru cetățeanul chinez L.J., cu motivarea că societatea nu desfășoară

efectiv activitatea pentru care a solicitat eliberarea autorizației de muncă.

În plus, recurentul a

mai arătat în cuprinsul actului administrativ anterior individualizat faptul că

funcția de "hamal", conform Clasificării Ocupațiilor din România, se

referă la personalul de manipulare și supraveghere bagaje, care se ocupă cu

transportarea și distribuirea coletelor, mesajelor și altor articole în cadrul

instituțiilor, între instituții, la adrese particulare sau în alte locuri,

precum și cu transportarea bagajelor în hoteluri, gări sau aeroporturi.

Conform Dicționarului

Explicativ al Limbii Române, "hamal"-ul este muncitorul care

transportă poveri (în porturi și gări) sau bagajele pasagerilor, fiind

specializat în lucrări de încărcare, descărcare și transportare a greutăților.

Prin actul

administrativ din 14 iulie 2009, recurentul a respins contestația

administrativă formulată de intimată împotriva refuzului de eliberare a

autorizației de muncă, pe considerentul că societatea nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. f) și art. 4 alin. (1)

din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe

teritoriul României, modificată și aprobată prin Legea nr. 137/2008.

Potrivit art. 3 alin.

(1) lit. f) din ordonanța anterior arătată, străinii pot fi încadrați în muncă

pe teritoriul României la angajatori care funcționează în mod legal, cu

condiția ca "angajatorul să desfășoare efectiv activitatea pentru care se

solicită eliberarea autorizației de muncă".

De asemenea, la art.

4 alin. (1) din aceeași reglementare, se prevede faptul că "autorizația de

muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către O.R.I., pentru

străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire

la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea acestora pe teritoriul

României".

Din probatoriul

administrat în cauză, rezultă că, într-adevăr, societatea intimată SC

"S.T." SRL era înregistrată în mod legal la Registrul Comerțului; la

data de 1 februarie 2009, societatea avea în structura organizatorică postul de

"hamal" cod COR915103.

Potrivit

certificatului constatator eliberat de Oficiul Național al Registrului

Comerțului, societatea intimată are ca domeniu principal de activitate comerțul

cu ridicata îmbrăcăminte și încălțăminte, iar ca activități secundare comerțul

cu ridicata aparate electrice de uz gospodăresc, mobilă, covoare, articole de

iluminat, alte bunuri de uz gospodăresc, material lemnos și materiale de

construcții.

În același timp, prin

adresa din 12 mai 2009, Inspectoratul Teritorial de Muncă București a precizat

faptul că societatea intimată poate angaja personal pe post de

"hamal", cu condiția ca prin fișa postului să-i fie date atribuții

conform Clasificării Ocupațiilor din România.

Ca atare, instanța de

control judiciar, în raport de cele anterior reținute, apreciază că este

corectă concluzia judecătorului fondului cauzei, în sensul că autoritatea

recurentă a dat o interpretare restrictivă dispozițiilor normative anterior

citate, întrucât pentru a deține un post de hamal nu este necesar ca societatea

intimată să desfășoare activități de transporturi.

Intimata a solicitat

autorizarea pentru a angaja un hamal în vederea transportării coletelor în

cadrul societății, în condițiile în care acest post era vacant.

În concluzie, față de

împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect

prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr.

554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.I. a Municipiului București împotriva Sentinței nr. 998 din 24

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.