ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5535/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "S.T." SRL a chemat în judecată pe pârâtul O.R.I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea adresei pârâtului din 22 iunie 2009, prin care a fost respinsă cererea de acordare a autorizației de muncă pentru cetățeanul chinez L.J., și obligarea acestei autorități publice să emită autorizația de muncă. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Curtea de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 998 din 24 februarie 2010, a admis acțiunea reclamantei SC "S.T." SRL, a anulat actele administrative din 10 iunie 2009 și din 14 iulie 2009, a obligat pârâtul O.R.I.

să emită autorizație de muncă pe numele cetățeanului chinez L.J. și să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1504,3 RON. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Pârâtul O.R.I. a respins cererea reclamantei SC "S.T." SRL de acordare a autorizației de muncă pentru cetățeanul chinez L.J., cu motivarea că societatea nu desfășoară în mod efectiv activitatea pentru care s-a solicitat această autorizație. Soluția adoptată de autoritatea publică pârâtă a eludat dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. f) și art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 56/2007, întrucât nu a ținut seama de faptul că reclamanta avea în structura organizatorică, la data de 1 februarie 2009, postul de "hamal" iar, potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, avea ca domenii de activitate comerțul cu ridicata îmbrăcăminte și încălțăminte și ca activități secundare comerțul cu ridicata aparate electrice de uz gospodăresc, mobilă, covoare, articole de iluminat, alte bunuri de uz gospodăresc, material lemnos și materiale de construcții. În opinia instanței de fond, pârâtul a dat o interpretare restrictivă noțiunii de "hamal" și a reținut în mod eronat că în activitatea pe care o desfășoară reclamanta nu este necesară existența unui post de hamal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul O.R.I. - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. f) și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007. În concret, recurentul a precizat că societatea intimată este autorizată să desfășoare doar activitatea de comerț cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei și nu activitatea pentru care a solicitat acordarea autorizației de muncă.

În opinia recurentului, atribuțiile nominalizate de angajator în fișa postului pentru persoana aflată în discuție sunt specifice altor ocupații ca, de pildă: încărcător-descărcător, manipulant mărfuri și curier. Cât privește îndeplinirea condiției prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 56/2007, respectiv "angajatorul trebuie să desfășoare efectiv activitatea pentru care solicită eliberarea autorizației de muncă", recurentul a arătat faptul că justificarea încadrării cetățenilor străini pe funcția indicată de societate, adică cea de hamal, trebuie să-și găsească temeiul în corespondența dintre funcția vacantată și activitatea efectiv desfășurată de societate, or tocmai lipsa acestei corespondențe a fundamentat decizia sa de respingere a cererii.

Intimata SC "S.T." SRL a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, prin actul administrativ din 10 iunie 2009, O.R.I.

- Direcția pentru Imigrări a Municipiului București a respins cererea intimatei de emitere a autorizației de muncă pentru cetățeanul chinez L.J., cu motivarea că societatea nu desfășoară efectiv activitatea pentru care a solicitat eliberarea autorizației de muncă. În plus, recurentul a mai arătat în cuprinsul actului administrativ anterior individualizat faptul că funcția de "hamal", conform Clasificării Ocupațiilor din România, se referă la personalul de manipulare și supraveghere bagaje, care se ocupă cu transportarea și distribuirea coletelor, mesajelor și altor articole în cadrul instituțiilor, între instituții, la adrese particulare sau în alte locuri, precum și cu transportarea bagajelor în hoteluri, gări sau aeroporturi.

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, "hamal"-ul este muncitorul care transportă poveri (în porturi și gări) sau bagajele pasagerilor, fiind specializat în lucrări de încărcare, descărcare și transportare a greutăților. Prin actul administrativ din 14 iulie 2009, recurentul a respins contestația administrativă formulată de intimată împotriva refuzului de eliberare a autorizației de muncă, pe considerentul că societatea nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. f) și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, modificată și aprobată prin Legea nr. 137/2008.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din ordonanța anterior arătată, străinii pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcționează în mod legal, cu condiția ca "angajatorul să desfășoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă". De asemenea, la art. 4 alin. (1) din aceeași reglementare, se prevede faptul că "autorizația de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către O.R.I., pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea acestora pe teritoriul României". Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, într-adevăr, societatea intimată SC "S.T." SRL era înregistrată în mod legal la Registrul Comerțului; la data de 1 februarie 2009, societatea avea în structura organizatorică postul de "hamal" cod COR915103.

Potrivit certificatului constatator eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, societatea intimată are ca domeniu principal de activitate comerțul cu ridicata îmbrăcăminte și încălțăminte, iar ca activități secundare comerțul cu ridicata aparate electrice de uz gospodăresc, mobilă, covoare, articole de iluminat, alte bunuri de uz gospodăresc, material lemnos și materiale de construcții. În același timp, prin adresa din 12 mai 2009, Inspectoratul Teritorial de Muncă București a precizat faptul că societatea intimată poate angaja personal pe post de "hamal", cu condiția ca prin fișa postului să-i fie date atribuții conform Clasificării Ocupațiilor din România.

Ca atare, instanța de control judiciar, în raport de cele anterior reținute, apreciază că este corectă concluzia judecătorului fondului cauzei, în sensul că autoritatea recurentă a dat o interpretare restrictivă dispozițiilor normative anterior citate, întrucât pentru a deține un post de hamal nu este necesar ca societatea intimată să desfășoare activități de transporturi. Intimata a solicitat autorizarea pentru a angaja un hamal în vederea transportării coletelor în cadrul societății, în condițiile în care acest post era vacant. În concluzie, față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.I. a Municipiului București împotriva Sentinței nr. 998 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.