ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 17 aprilie 2009, reclamanta SC G.C. SRL a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări anularea

actului administrativ nr. 2607353 din 18 decembrie 2008 prin care au fost

soluționate nefavorabil cererile înregistrate la pârât sub nr. 2607353,

2607348, 2607351 din 20 noiembrie 2008, precum și obligarea acestuia la

emiterea autorizației de muncă pentru lucrătorii permanenți, cetățenii chinezi H.L.,

Z.S.

, L.F.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că refuzul pârâtului se bazează pe dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. e)

din O.U.G. nr. 56/2007, care prevede condiția ca „angajatorul să desfășoare

efectiv activitatea pentru care solicită eliberarea autorizației de muncă”.

A mai precizat reclamanta că îndeplinirea

acestei condiții rezultă din certificatul constatator emis de OMRC cu nr. 171378

din 20 noiembrie 2008 și din actele contabile ale societății.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul a arătat că

în urma controlului efectuat de către instituție la punctul de lucru al

societății nu s-a putut stabili că societatea desfășoară efectiv activitatea

pentru care solicită autorizație de muncă, nu au fost identificate birouri

amenajate în scopul desfășurării activității de operator mașină contabilizat și

nici tehnică de calcul necesară, iar la momentul controlului societatea nu a

putut face dovada decât a doi angajați.

Prin sentința nr. 3972 din 17

noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC G.C. SRL, a anulat hotărârea de respingere a cererii și a obligat

pârâtul la emiterea autorizației de muncă pentru lucrători permanenți, cei trei

cetățeni chinezi.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că soluționarea

nefavorabilă a cererii de acordare a autorizațiilor de muncă nu are la bază împrejurări

obiective care să justifice o astfel de măsură.

De asemenea, Curtea a apreciat că nu se poate

reține în speță neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 lit. f) din

O.U.G. nr. 56/2007.

Instanța de recurs

Împotriva sentinței nr. 3972 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a declarat recurs Direcția pentru Imigrări a Municipiului București.

În motivele de recurs s-a susținut că nu s-a

urmat procedura prevăzută de art. 16 din O.U.G. nr. 56/2007, în sensul că

cererea de reanalizare a dosarului a fost depusă de o persoană fără calitate,

situație în care nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 554/2004.

Recurenta a arătat că activitatea pentru care

s-a solicitat eliberarea autorizației de muncă nu este specifică

reclamantei-intimate, că aceasta nu desfășoară efectiv activitatea respectivă.

S-a mai precizat că reclamanta nu are activități

de birou, care sunt specifice meseriei de operator mașină calculat sau operator

mașină contabilizat, astfel încât nu se justifică eliberarea autorizației de

muncă.

Examinând acțiunea, probele cauzei,

motivele de recurs și legislația aplicabilă, Înalta Curte reține:

Situația de fapt

Intimata-reclamantă a solicitat emiterea unor

autorizații de muncă ca lucrători permanenți pentru trei cetățeni chinezi.

Recurentul-pârât a refuzat eliberarea

autorizației cu motivarea că societatea nu desfășoară efectiv activitatea

pentru care s-a solicitat eliberarea autorizațiilor de muncă.

Legislația aplicabilă

O.U.G. nr. 56/2007 art. 3 alin. (1)

Străinii pot fi încadrați în muncă pe

teritoriul României la angajatori care funcționează în mod legal, cu

îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a)

locurile de muncă

vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre ale Uniunii

Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic

European, precum și de rezidenți permanenți pe teritoriul României;

b)

îndeplinesc condițiile

speciale de pregătire profesională, experiență în activitate și autorizare,

solicitate de angajator potrivit legislației în vigoare;

c)

fac dovada faptului că

sunt apți din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă și

nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o

desfășoară sau urmează să o desfășoare pe teritoriul României;

d)

se încadrează în

contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului;

e)

angajatorii au achitate

la zi obligațiile către bugetul de stat.

f)

angajatorul să desfășoare efectiv

activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă

Analiza textului art. 3

alin.(1) din O.U.G. nr. 56/2007, care reglementează încadrarea în muncă pe

teritoriul României a cetățenilor străini relevă că pentru a fi eliberate

autorizații de muncă străinilor trebuie îndeplinite cumulativ mai multe

condiții.

Astfel, este necesar ca persoanele

pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă să îndeplinească

criteriile speciale de pregătire profesională, experiență în activitatea

respectivă, potrivit legislației în vigoare.

De asemenea, angajatorul trebuie să

desfășoare efectiv activitatea pentru care a solicitat eliberarea autorizației

de muncă.

În cauză, din procesul verbal întocmit

la 11 decembrie 2008 (fila 20 fond) rezultă că societatea reclamantă desfășoară

activitatea de comerț într-un stand comercial.

Angajatorul a solicitat eliberarea

autorizației de muncă pentru meseria de „operator mașină contabilizat” (fila 23

fond).

Obiectul principal al activității

societății este comerț cu ridicata a bunurilor de consum, îmbrăcăminte și încălțăminte

(fila 28 fond).

Atribuțiile din fișa postului

întocmită pentru profesia de operator mașină contabilizat relevă existența unor

condiții speciale, cum ar fi întocmirea de ordine de plată, plăți electronice, licitații

etc.

Toate aceste activități nu sunt

specifice profilului comercial al angajatorului, astfel încât nu se justifica

eliberarea autorizațiilor de muncă.

Activitatea comercială realizată

într-un stand comercial în mod evident nu are nici o legătură cu specificul

meseriei pentru care s-a solicitat eliberarea autorizației, așa încât soluția

adoptată de recurent respectă cerințele legii.

În consecință, motivele de recurs

sunt fondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite,

se va

modifica sentința

atacată, în sensul că se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția pentru

Imigrări a Municipiului București împotriva sentinței nr. 3972 din 17 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie

2010.