ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 17 aprilie 2009, reclamanta SC G.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări anularea actului administrativ nr. 2607353 din 18 decembrie 2008 prin care au fost soluționate nefavorabil cererile înregistrate la pârât sub nr. 2607353, 2607348, 2607351 din 20 noiembrie 2008, precum și obligarea acestuia la emiterea autorizației de muncă pentru lucrătorii permanenți, cetățenii chinezi H.L., Z.S. , L.F. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că refuzul pârâtului se bazează pe dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. e) din O.U.G.

nr. 56/2007, care prevede condiția ca „angajatorul să desfășoare efectiv activitatea pentru care solicită eliberarea autorizației de muncă”. A mai precizat reclamanta că îndeplinirea acestei condiții rezultă din certificatul constatator emis de OMRC cu nr. 171378 din 20 noiembrie 2008 și din actele contabile ale societății. Prin întâmpinarea formulată pârâtul a arătat că în urma controlului efectuat de către instituție la punctul de lucru al societății nu s-a putut stabili că societatea desfășoară efectiv activitatea pentru care solicită autorizație de muncă, nu au fost identificate birouri amenajate în scopul desfășurării activității de operator mașină contabilizat și nici tehnică de calcul necesară, iar la momentul controlului societatea nu a putut face dovada decât a doi angajați.

Prin sentința nr. 3972 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.C. SRL, a anulat hotărârea de respingere a cererii și a obligat pârâtul la emiterea autorizației de muncă pentru lucrători permanenți, cei trei cetățeni chinezi. Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că soluționarea nefavorabilă a cererii de acordare a autorizațiilor de muncă nu are la bază împrejurări obiective care să justifice o astfel de măsură. De asemenea, Curtea a apreciat că nu se poate reține în speță neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 56/2007. Instanța de recurs Împotriva sentinței nr. 3972 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a declarat recurs Direcția pentru Imigrări a Municipiului București.

În motivele de recurs s-a susținut că nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 16 din O.U.G. nr. 56/2007, în sensul că cererea de reanalizare a dosarului a fost depusă de o persoană fără calitate, situație în care nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Recurenta a arătat că activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizației de muncă nu este specifică reclamantei-intimate, că aceasta nu desfășoară efectiv activitatea respectivă. S-a mai precizat că reclamanta nu are activități de birou, care sunt specifice meseriei de operator mașină calculat sau operator mașină contabilizat, astfel încât nu se justifică eliberarea autorizației de muncă. Examinând acțiunea, probele cauzei, motivele de recurs și legislația aplicabilă, Înalta Curte reține: Situația de fapt Intimata-reclamantă a solicitat emiterea unor autorizații de muncă ca lucrători permanenți pentru trei cetățeni chinezi.

Recurentul-pârât a refuzat eliberarea autorizației cu motivarea că societatea nu desfășoară efectiv activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizațiilor de muncă. Legislația aplicabilă O.U.G.

nr. 56/2007 art. 3 alin. (1) Străinii pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcționează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, precum și de rezidenți permanenți pe teritoriul României; b) îndeplinesc condițiile speciale de pregătire profesională, experiență în activitate și autorizare, solicitate de angajator potrivit legislației în vigoare; c) fac dovada faptului că sunt apți din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă și nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfășoară sau urmează să o desfășoare pe teritoriul României; d) se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului; e) angajatorii au achitate la zi obligațiile către bugetul de stat.

f) angajatorul să desfășoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă Analiza textului art. 3 alin.(1) din O.U.G. nr. 56/2007, care reglementează încadrarea în muncă pe teritoriul României a cetățenilor străini relevă că pentru a fi eliberate autorizații de muncă străinilor trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții. Astfel, este necesar ca persoanele pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă să îndeplinească criteriile speciale de pregătire profesională, experiență în activitatea respectivă, potrivit legislației în vigoare. De asemenea, angajatorul trebuie să desfășoare efectiv activitatea pentru care a solicitat eliberarea autorizației de muncă.

În cauză, din procesul verbal întocmit la 11 decembrie 2008 (fila 20 fond) rezultă că societatea reclamantă desfășoară activitatea de comerț într-un stand comercial. Angajatorul a solicitat eliberarea autorizației de muncă pentru meseria de „operator mașină contabilizat” (fila 23 fond). Obiectul principal al activității societății este comerț cu ridicata a bunurilor de consum, îmbrăcăminte și încălțăminte (fila 28 fond). Atribuțiile din fișa postului întocmită pentru profesia de operator mașină contabilizat relevă existența unor condiții speciale, cum ar fi întocmirea de ordine de plată, plăți electronice, licitații etc. Toate aceste activități nu sunt specifice profilului comercial al angajatorului, astfel încât nu se justifica eliberarea autorizațiilor de muncă.

Activitatea comercială realizată într-un stand comercial în mod evident nu are nici o legătură cu specificul meseriei pentru care s-a solicitat eliberarea autorizației, așa încât soluția adoptată de recurent respectă cerințele legii. În consecință, motivele de recurs sunt fondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția pentru Imigrări a Municipiului București împotriva sentinței nr. 3972 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.