ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5235/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC „L.C.S." SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. – D.I. a Municipiului București, anularea actului administrativ nr. 2607361 din 11 decembrie 2008 prin care au fost soluționate nefavorabil cererile din 20 noiembrie 2008 cu consecința obligării pârâtului la emiterea autorizațiilor de muncă pentru lucrători permanenți pentru cetățenii chinezi Z.G., W.Y., J.X. și C.S. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că respingerea solicitării sale de către pârât nu este justificată, la dosar fiind depuse documente care atestă îndeplinirea condițiilor legale pentru eliberarea autorizațiilor de muncă solicitate.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, arătând că autorizația de muncă este eliberată de O.R.I., autoritate publică centrală. Prin sentința civilă nr. 2281 din 17 iunie 2009, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 3962 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC „L.C.S." SRL București, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. – D.I.

a Municipiului București și a obligat pârâta la emiterea autorizației de muncă pentru lucrători permanenți, pentru cetățenii chinezi Z.G., W.Y., J.X. și C.S. A respins capătul 1 al acțiunii, ca neîntemeiat. 3. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Instanța de fond a reținut că pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că soluționarea nefavorabilă a cererii de acordare a autorizațiilor de muncă nu are la bază împrejurări obiective care să justifice o astfel de măsură. De asemenea, Curtea a apreciat că nu se poate reține în speță neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 56/2007. 4. Instanța de recurs Împotriva sentinței civile nr. 3962 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a declarat recurs O.R.I.

a Municipiului București. În motivele de recurs s-a susținut că nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 16 din O.U.G. nr. 56/2007, în sensul că cererea de reanalizare a dosarului a fost depusă de o persoană fără calitate, situație în care nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Recurenta a arătat că activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizației de muncă nu este specifică reclamantei-intimate, că aceasta nu desfășoară efectiv activitatea respectivă. S-a mai precizat că reclamanta nu are activități de birou, care sunt specifice meseriei de operator mașină calculat sau operator mașină contabilizat, astfel încât nu se justifică eliberarea autorizației de muncă.

Examinând acțiunea, probele cauzei, motivele de recurs și legislația aplicabilă, Înalta Curte reține: Situația de fapt Intimata-reclamantă a solicitat emiterea unor autorizații de muncă ca lucrători permanenți pentru 4 cetățeni chinezi. Recurentul -pârât a refuzat eliberarea autorizației cu motivarea că societatea nu desfășoară efectiv activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizațiilor de muncă. Legislația aplicabilă O.U.G.

nr. 56/2007 art. 3 alin. (1) Străinii pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcționează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, precum și de rezidenți permanenți pe teritoriul României; b) îndeplinesc condițiile speciale de pregătire profesională, experiență în activitate și autorizare, solicitate de angajator potrivit legislației în vigoare; c) fac dovada faptului că sunt apți din punct de vedere medical să desfășoare activitatea respectivă și nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu activitatea pe care o desfășoară sau urmează să o desfășoare pe teritoriul României; d) se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului; e) angajatorii au achitate la zi obligațiile către bugetul de stat; f) angajatorul să desfășoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă.

Analiza textului art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007, care reglementează încadrarea în muncă pe teritoriul României a cetățenilor străini relevă că pentru a fi eliberate autorizații de muncă străinilor trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții. Astfel, este necesar ca persoanele pentru care se solicită eliberarea autorizației de muncă să îndeplinească criteriile speciale de pregătire profesională, experiență în activitatea respectivă, potrivit legislației în vigoare. De asemenea, angajatorul trebuie să desfășoare efectiv activitatea pentru care a solicitat eliberarea autorizației de muncă. În cauză, din procesul-verbal întocmit la 24 septembrie 2008 rezultă că societatea reclamantă desfășoară activitatea de comerț într-un stand comercial.

Angajatorul a solicitat eliberarea autorizației de muncă pentru meseria de „controlor final ". Obiectul principal al activității societății este comerț cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei. Atribuțiile din fișa postului întocmită pentru profesia de controlor final nu corespunde Clasificării Ocupațiilor din România, ea relevând existența unor condiții speciale, cum ar fi desfășurarea activității comerciale în cadrul unor magazine de tip supermarket, hypermarket, cash&carry. Or, în speță, reclamanta deține un stand comercial cu doi angajați existenți la momentul solicitării autorizației de muncă, atribuțiile menționate în fișa postului de controlor final fiind cele specifice profesiei de lucrător comercial.

Activitatea comercială realizată într-un stand comercial în mod evident nu are nici o legătură cu specificul meseriei pentru care s-a solicitat eliberarea autorizației, așa încât soluția adoptată de recurent respectă cerințele legii. Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) și ale art. 3 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, coroborate cu prevederile art. 44 alin. (2), lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cetățenii chinezi pentru care se solicită autorizația de muncă nu îndeplinesc condițiile speciale de pregătire profesională pentru încadrarea în muncă pe postul de "controlor final", întrucât, pentru ocuparea unei funcții din grupa 5 C.O.R.

este necesară absolvirea învățământului obligatoriu, respective 10 clase, conform art. 6 din Legea nr. 84/1995 a învățământului. În aceste condiții, este evident că nu se justifică eliberarea autorizațiilor de muncă. În consecință, motivele de recurs sunt fondate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.R.I. împotriva sentinței nr. 3962 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea reclamantei SC "L.C.S." SRL, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.