ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5235/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

1.

Obiectul acțiunii.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC „L.C.S."

SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. – D.I. a

Municipiului București, anularea actului administrativ nr. 2607361 din 11

decembrie 2008 prin care au fost soluționate nefavorabil cererile din 20

noiembrie 2008 cu consecința obligării pârâtului la emiterea autorizațiilor de

muncă pentru lucrători permanenți pentru cetățenii chinezi Z.G., W.Y., J.X. și

C.S.

În

motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că respingerea solicitării sale de

către pârât nu este justificată, la dosar fiind depuse documente care atestă

îndeplinirea condițiilor legale pentru eliberarea autorizațiilor de muncă

solicitate.

Prin

întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului,

arătând că autorizația de muncă este eliberată de O.R.I., autoritate publică

centrală.

Prin

sentința civilă nr. 2281 din 17 iunie 2009, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența soluționării acțiunii în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal.

2.

Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința

civilă nr. 3962 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC „L.C.S." SRL București, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. –

D.I. a Municipiului București și a obligat pârâta la emiterea autorizației de

muncă pentru lucrători permanenți, pentru cetățenii chinezi Z.G., W.Y., J.X. și

C.S.

A respins

capătul 1 al acțiunii, ca neîntemeiat.

3.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii

instanței.

Instanța

de fond a reținut că pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că soluționarea

nefavorabilă a cererii de acordare a autorizațiilor de muncă nu are la bază

împrejurări obiective care să justifice o astfel de măsură.

De

asemenea, Curtea a apreciat că nu se poate reține în speță neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 56/2007.

4.

Instanța de recurs

Împotriva sentinței

civile nr. 3962 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a declarat

recurs O.R.I. a Municipiului București.

În motivele

de recurs s-a susținut că nu s-a urmat procedura prevăzută de art. 16 din

O.U.G. nr. 56/2007, în sensul că cererea de reanalizare a dosarului a fost

depusă de o persoană fără calitate, situație în care nu s-a îndeplinit

procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta

a arătat că activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizației de

muncă nu este specifică reclamantei-intimate, că aceasta nu desfășoară efectiv

activitatea respectivă.

S-a mai

precizat că reclamanta nu are activități de birou, care sunt specifice meseriei

de operator mașină calculat sau operator mașină contabilizat, astfel încât nu

se justifică eliberarea autorizației de muncă.

Examinând

acțiunea, probele cauzei, motivele de recurs și legislația aplicabilă, Înalta

Curte reține:

Situația

de fapt

Intimata-reclamantă

a solicitat emiterea unor autorizații de muncă ca lucrători permanenți pentru 4

cetățeni chinezi.

Recurentul

-pârât a refuzat eliberarea autorizației cu motivarea că societatea nu

desfășoară efectiv activitatea pentru care s-a solicitat eliberarea

autorizațiilor de muncă.

Legislația

aplicabilă

O.U.G. nr.

56/2007 art. 3 alin. (1)

Străinii pot fi încadrați în muncă pe

teritoriul României la angajatori care funcționează în mod legal, cu

îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) locurile

de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre

ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul

Economic European, precum și de rezidenți permanenți pe teritoriul României;

b) îndeplinesc

condițiile speciale de pregătire profesională, experiență în activitate și

autorizare, solicitate de angajator potrivit legislației în vigoare;

c) fac

dovada faptului că sunt apți din punct de vedere medical să desfășoare

activitatea respectivă și nu au antecedente penale care să fie incompatibile cu

activitatea pe care o desfășoară sau urmează să o desfășoare pe teritoriul

României;

d) se

încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului;

e) angajatorii

au achitate la zi obligațiile către bugetul de stat;

f) angajatorul

să desfășoare efectiv activitatea pentru care se solicită eliberarea

autorizației de muncă.

Analiza

textului art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 56/2007, care reglementează încadrarea

în muncă pe teritoriul României a cetățenilor străini relevă că pentru a fi

eliberate autorizații de muncă străinilor trebuie îndeplinite cumulativ mai

multe condiții.

Astfel,

este necesar ca persoanele pentru care se solicită eliberarea autorizației de

muncă să îndeplinească criteriile speciale de pregătire profesională,

experiență în activitatea respectivă, potrivit legislației în vigoare.

De

asemenea, angajatorul trebuie să desfășoare efectiv activitatea pentru care a

solicitat eliberarea autorizației de muncă.

În cauză,

din procesul-verbal întocmit la 24 septembrie 2008 rezultă că societatea

reclamantă desfășoară activitatea de comerț într-un stand comercial.

Angajatorul

a solicitat eliberarea autorizației de muncă pentru meseria de „controlor final

".

Obiectul

principal al activității societății este comerț cu ridicata al îmbrăcămintei și

încălțămintei.

Atribuțiile

din fișa postului întocmită pentru profesia de controlor final nu corespunde

Clasificării Ocupațiilor din România, ea relevând existența unor condiții

speciale, cum ar fi desfășurarea activității comerciale în cadrul unor magazine

de tip supermarket, hypermarket, cash&carry. Or, în speță, reclamanta

deține un stand comercial cu doi angajați existenți la momentul solicitării

autorizației de muncă, atribuțiile menționate în fișa postului de controlor

final fiind cele specifice profesiei de lucrător comercial.

Activitatea

comercială realizată într-un stand comercial în mod evident nu are nici o

legătură cu specificul meseriei pentru care s-a solicitat eliberarea

autorizației, așa încât soluția adoptată de recurent respectă cerințele legii.

Mai mult

decât atât, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) și ale art. 3 alin.

(1) lit. b) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea

străinilor pe teritoriul României, coroborate cu prevederile art. 44 alin. (2),

lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,

cetățenii chinezi pentru care se solicită autorizația de muncă nu îndeplinesc

condițiile speciale de pregătire profesională pentru încadrarea în muncă pe

postul de "controlor final", întrucât, pentru ocuparea unei funcții

din grupa 5 C.O.R. este necesară absolvirea învățământului obligatoriu,

respective 10 clase, conform art. 6 din Legea nr. 84/1995 a învățământului.

În aceste

condiții, este evident că nu se justifică eliberarea autorizațiilor de muncă.

În

consecință, motivele de recurs sunt fondate, astfel că în baza art. 312 C.

proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința atacată, în sensul că se

va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de O.R.I. împotriva sentinței nr. 3962 din 17 noiembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și respinge acțiunea reclamantei SC "L.C.S." SRL, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.