ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1625/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1473 din 23 martie 2010, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „H.B.C.” SRL în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări și a obligat pârâtul să procedeze la emiterea autorizației de muncă pentru cetățeanul chinez G.Q. Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția pentru Imigrări a Municipiului București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București – Secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este definită ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat, este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. În cauză se contestă adresa prin care Direcția pentru Imigrări a Municipiului București a comunicat refuzul de acordare a autorizației de muncă. Având în vedere rangul local al Direcției pentru Muncă a Municipiului București în calitate de emitent al actului contestat se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Fiind un motiv de ordine publică, acest motiv de recurs poate fi invocat și din oficiu de către instanța de recurs. Pentru că se contestă un act emis de o autoritate publică locală potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii, în primă instanță, nu aparține curții de apel ci tribunalului – Secția contencios administrativ. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București – Secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția pentru Imigrări a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1473 din 23 martie 2010 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.