ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3647/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamanta SC Y.O.Q.C. SRL București a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul O.R.I. - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București,

anularea actului administrativ din 05 ianuarie 2009 cu consecința obligării

pârâtului la emiterea autorizației de muncă pentru cetățeanul chinez H.Z.

În motivarea cererii

sale, reclamanta a arătat că respingerea solicitării sale de către pârât nu este

justificată.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului, arătând că

autorizația de muncă este eliberată de O.R.I., autoritate publică centrală.

Prin sentința civilă nr.

2282 din 17 iunie 2009, Tribunalul București a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

instanței de fond.

Prin sentința nr. 4296

din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel București, a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC Y.O.Q.C. SRL București în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. -Direcția

pentru Imigrări a Municipiului București ca neîntemeiată.

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Instanța de fond a

reținut că din actele depuse la dosar, respectiv adresa din 11 august 2008 a A.O.F.M.

București, a rezultat că cetățeanul chinez nu îndeplinea condițiile legale

pentru eliberarea autorizației de muncă.

Prin urmare, având în

vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr.

56/2007 coroborate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002,

instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței

unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei.

de reclamanta SC Y.O.Q.C.SRL București.

Motive de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

4.1. Recurenta

susține că societatea desfășoară o activitate legală, ce rezultă din

documentele prezentate la dosar.

4.2. Împrejurarea că

există doi șomeri înregistrați la A.O.F.M. pentru funcția de calculator preț

cost, nu înseamnă că societatea a încălcat procedura de realizare a unei

selecții legale, deoarece numărul posturilor vacantate de societate acoperă și

persoanele înregistrate la șomaj.

Aceste persoane nu au

fost interesate de ofertă, precizare existentă și în procesul-verbal de

selecție.

4.3. La data

efectuării selecției, erau înregistrate la A.O.F.M. un număr de șapte posturi

vacante corespunzătoare funcției de calculator preț cost de unde rezultă că

emiterea autorizației de muncă pentru cetățeanul chinez nu afecta dreptul la

muncă recunoscut cetățenilor români care aveau la dispoziție posturi vacante.

4.4. Cetățeanul

chinez a avut doar o restricție temporară de intrare în România pentru o

perioadă determinată, nefiind aplicabile prevederile art. 44 alin. (3) din

O.U.G. nr. 194/2002, republicată.

formulată de intimatul-pârât O.R.I.

Intimatul solicită

respingerea recursului ca nefondat.

5.1. Străinii care nu

îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul

străinilor, încadrarea în muncă și detașarea pe teritoriul României li se

refuză eliberarea autorizației de muncă.

5.2. Art. 3 din

O.U.G. nr. 56/2007 instituie o măsură de protecție a forței de muncă autohtone,

prin impunerea condiției pentru angajator de a încadra în muncă cetățeni

străini doar în situația în care locurile de muncă disponibile nu pot fi

ocupate de cetățeni români, ai statelor membre U.E. și S.E.E., ori de către

rezidenți permanenți pe teritoriul României.

5.3. În același sens,

prin intermediul art. 7 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 56/ 2007 se instituie

obligația angajatorului de a obține de la A.O.F.M. București o adeverință cu

privire la forța de muncă disponibilă pentru postul vacant, pentru a se analiza

și stabili dacă există șomeri cetățeni români disponibili pentru postul

respectiv.

Din adeverința nr. 20601

din 11 august 2009 rezultă că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 3 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007, deoarece textul de lege se referă la o posibilitate

(locurile de muncă nu pot fi ocupate) și nu la o acțiune încheiată.

5.4. Decizia de

returnare a fost emisă și pentru că nu a fost respectat scopul aflării

străinului în România, conform art. 44 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 6 alin.

(1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 se interpretează în sensul

existenței unei dovezi că „locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de

cetățeni români (…)”.

Faptul că la selecția

organizată de societatea recurentă în data de 15 august 2008, posturile fiind

vacante din data de 4 august 2008, nu s-a prezentat niciun cetățean român, nu

reprezintă dovada cerută de legiuitor în sensul imposibilității ocupării

posturilor conform art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007.

(1) lit. f) din O.U.G. nr. 194/2002 republicată, intrarea pe teritoriul

României este permisă străinilor care nu au încălcat anterior scopul declarat

la obținerea vizei sau la intrarea pe teritoriul României.

Prin Decizia de

returnare nr. 94066 din 4 august 2005 cetățeanul chinez a fost obligat să

părăsească teritoriul României tocmai pentru că nu a respectat prevederile

legate de scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra și a rămâne pe

teritoriul României.

Refuzul intimatului

apare astfel ca fiind justificat în prezent de prevederile art. 6 alin. (1) lit.

f) din O.U.G. nr. 194/2002, pe care cetățeanul străin nu le-a respectat.

a autorizației de muncă a fost dat în temeiul art. 44 alin. (2) lit. a) din

O.U.G. nr. 194/2002 republicată și nu în temeiul art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr.

194/2002 republicată, astfel încât se constată că motivul de recurs întemeiat

pe acest aspect nu are legătură cu actul administrativ contestat.

constatându-se neîndeplinirea motivelor de recurs, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a Cod procedura civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC Y.O.Q.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 4296 din 3

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2010.