ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2170/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 32/F din 14 martie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul H.A. împotriva ordonanței procurorului din 21 octombrie 2011, emisă

în Dosar nr. 991/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe

care o menține.

A

obligat petentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La

data de 27 decembrie 2011, sub nr. 1120/64/2011 s-a înregistrat plângerea

formulată de petentul H.A. împotriva ordonanței dată în Dosar nr. 991/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de G.I., notar public, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen., art. 193 C. pen., art. 194 C.

pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen.

În

motivare, petentul a arătat că a fost amenințat de făptuitor, în scris,

victimizat în toate drepturile și interesele legale, fiind tratat ca un sclav

inferior și lovit în demnitate, imagine, personalitate, vârstă.

Au

fost atașate Dosarul penal nr. 991/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 5 decembrie 2011, prin care a fost

rezolvată această plângere, adresa de comunicare a acestei soluții și

confirmarea de primire.

Examinând

plângerea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a

reținut următoarele: 1.La data de 13 decembrie 2010, petentul H.A. a formulat

plângere penală împotriva lui G.I., A.C., D.A., P.C., cu locul de muncă la

Prefectura Brașov pentru încălcarea art. 193 alin. (1), (3), art. 194, art.

205, art. 246, art. 247, art. 248 C. pen., dat fiind faptul că a fost

amenințat, șantajat, insultat, calomniat. 2.Prin ordonanța din 21 octombrie

2011, pronunțată în Dosar nr. 991/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G.I. (notar public)

pentru infracțiunile prevăzute de art. 205, art. 206, art. 193, art. 194, art.

246, art. 247, art. 248 C. pen. și, totodată, disjungerea și declinarea cauzei

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov în vederea efectuării de

cercetări față de făptuitorii A.C., D.A. și P.C. pentru aceleași infracțiuni.

Pentru

a dispune în acest sens, procurorul a arătat că, în conformitate cu decizia nr.

8/18 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, normele de încriminare

a insultei și calomniei au fost abrogate prin dispoziția din legea nr.

278/2006, astfel că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală. Cu

referire la amenințarea făcută, aceasta s-ar fi comis în luna noiembrie 2009,

iar plângerea a fost depusă la 8 decembrie 2010, cu depășirea termenului de 2

luni. Cum împotriva petentului nu a avut loc nici o faptă de constrângere prin

violență sau amenințare în scopul de a da, a face, a nu face sau a suferi ceva

s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Mai mult nu s-a putut reține că

făptuitorul I.G., cu știință, nu a îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în

mod defectuos cauzând o vătămare sau creând pentru petent o situație de

inferioritate.

3.

Împotriva soluției, petentul a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care prin ordonanța din 5

decembrie 2011 emisă la lucrarea nr. 1027/11/2/2011 a respins-o. În motivare

s-a arătat că procurorul de caz a manifestat rol activ, clarificând starea de

fapt și motivând în drept soluția dispusă.

4.

În raport de actele și lucrările dosarului, inclusiv 11309/62/2010, instanța a

reținut următoarele:

La

data de 17 septembrie 2010, petentul H.A. a solicitat Prefectului Județului

Brașov sprijinul în vederea stabilirii vechimii în muncă și a drepturilor sale

din pensie conform Decretului-Lege nr. 118/1990, cerere înregistrată sub nr.

13071/2010. Astfel, s-a întocmit referatul cu propunerea de clasare a petiției

în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind

reglementarea activității de soluționare a petițiilor și al Ordinului nr.

190/2004 al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, semnatarul

actului fiind subprefectul A.C. și aprobat de prefectul G.I.. Prin adresa nr.

15258/2010 emisă de Instituția Prefectului, județul Brașov s-a adus la

cunoștința petentului această împrejurare, respectiv clasarea petiției nr.

13071/2010. Petentul s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată

Tribunalului Brașov lui G.I., formându-se Dosarul civil nr. 11309/62/2010, pe

de o parte, respectiv a lui A.C., P.C., G.I., D.A., Guvernul României,

Ministerul Administrației și Internelor, formându-se Dosarul civil nr.

111/64/2011 al Curții de Apel Brașov, pe de altă parte, obiectul fiind anularea

referatului prin care s-a propus clasarea acestei petiții. În aceste condiții

și împrejurări petentul, prin prezenta, a solicitat tragerea la răspundere

penală a făptuitorilor (G.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

205, art. 206, art. 193, art. 194, art. 246, art. 247, art. 248 C. pen. și

ceilalți pentru art. 205, art. 206, art. 246, art. 247, art. 248 C. pen.).

S-a

precizat că, prin ordonanța atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de G.I., cu privire la ceilalți s-a dispus declinarea cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

Cu

referire la art. 205 și 206 C. pen., prin decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010

publicată în M. Of. nr. 416/14 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție

a decis în sensul că aceste norme de încriminare, inclusiv prevederile art. 207

C. pen. privind proba verității, au fost abrogate prin dispozițiile art. 1

punctul 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziții declarate neconstituționale prin

Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curții Constituționale, nu sunt în

vigoare.

Întrucât

faptele reclamate de către petent nu sunt prevăzute de legea penală,

făptuitorul nu poate răspunde penal. Petentul H.A. a arătat că G.I. l-ar fi

amenințat în luna noiembrie 2009 când decizia civilă nr. 752/R/2009 a Curții de

Apel Brașov prin care s-a constatat, între altele, că beneficiază de drepturile

prevăzute de art. 11, fost art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990 republicat

pentru perioada 1 octombrie 1984 - 12 aprilie 1990 reprezintă vechime în muncă

a devenit irevocabilă.

Curtea

a constatat că prin afirmația „ai noroc, că hotărârea este definitivă și

irevocabilă", făptuitorul nu a avut în vedere amenințarea petentului cu

săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare de natură a-i crea o

temere, iar termenul de 2 luni pentru introducerea unei plângeri penale pentru

o astfel de faptă a fost depășit.

Temerea

petentului că, urmare a pronunțării deciziei civile menționate, angajații

Instituției Prefectului județului Brașov s-ar putea să nu-i primească petițiile

s-a reținut că nu este dovedită în probe, iar prin clasarea scrisorii nr.

13071/2010 nu i s-a blocat accesul la informare, ci constituie o soluționare a

unei cereri.Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

presupune neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea în mod defectuos de către un

funcționar public, aflat în exercițiul atribuțiilor sale, de serviciu,

cauzându-i astfel o vătămare a intereselor legale ale unui persoane sau crearea

situației de inferioritate, iar dacă s-a încălcat din culpă o astfel de

îndatorire, prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea cu aceleași

consecințe, se comite infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen.

Împrejurarea

că acea petiție a fost clasată s-a apreciat că nu poate constitui o îndeplinire

defectuoasă a unui act sau neîndeplinire a acestuia - sau crearea unei stări de

inferioritate pentru petent de către G.I. - întrucât au fost respectate

dispozițiile legale în materia soluționării petițiilor.

Ca

atare, cum în speță nu s-au conturat elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate și nici ale altor fapte penale, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul H.A. împotriva ordonanței din 21 octombrie 2011 emisă în Dosar nr.

991/P/2010 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ce urmează a fi menținută.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționarul H.A..

Recursul

este inadmisibil.

Prin

Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a

contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și

suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor

pronunțate în procedura prevăzută în art. 278

1

C. proc. pen.

În

acest sens, potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum

a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin

care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste

modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii,

care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În

privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al

art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru

aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se

dorește a fi atacată.

Acest

criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală

este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit

a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte

imediate.

În

consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată

la data de 14 martie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este

definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul

sentinței atacate.

În

această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută

de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul H.A. împotriva sentinței

penale nr. 32/F din 14 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 iunie 2012.