ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2170/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32/F din 14 martie 2012 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul H.A. împotriva ordonanței procurorului din 21 octombrie 2011, emisă în Dosar nr. 991/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o menține. A obligat petentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 27 decembrie 2011, sub nr. 1120/64/2011 s-a înregistrat plângerea formulată de petentul H.A.

împotriva ordonanței dată în Dosar nr. 991/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.I., notar public, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205 C. pen., art. 206 C. pen., art. 193 C. pen., art. 194 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. În motivare, petentul a arătat că a fost amenințat de făptuitor, în scris, victimizat în toate drepturile și interesele legale, fiind tratat ca un sclav inferior și lovit în demnitate, imagine, personalitate, vârstă. Au fost atașate Dosarul penal nr. 991/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din 5 decembrie 2011, prin care a fost rezolvată această plângere, adresa de comunicare a acestei soluții și confirmarea de primire.

Examinând plângerea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: 1.La data de 13 decembrie 2010, petentul H.A. a formulat plângere penală împotriva lui G.I., A.C., D.A., P.C., cu locul de muncă la Prefectura Brașov pentru încălcarea art. 193 alin. (1), (3), art. 194, art. 205, art. 246, art. 247, art. 248 C. pen., dat fiind faptul că a fost amenințat, șantajat, insultat, calomniat. 2.Prin ordonanța din 21 octombrie 2011, pronunțată în Dosar nr. 991/P/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G.I. (notar public) pentru infracțiunile prevăzute de art. 205, art. 206, art. 193, art. 194, art. 246, art. 247, art. 248 C. pen.

și, totodată, disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov în vederea efectuării de cercetări față de făptuitorii A.C., D.A. și P.C. pentru aceleași infracțiuni. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a arătat că, în conformitate cu decizia nr. 8/18 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, normele de încriminare a insultei și calomniei au fost abrogate prin dispoziția din legea nr. 278/2006, astfel că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală. Cu referire la amenințarea făcută, aceasta s-ar fi comis în luna noiembrie 2009, iar plângerea a fost depusă la 8 decembrie 2010, cu depășirea termenului de 2 luni. Cum împotriva petentului nu a avut loc nici o faptă de constrângere prin violență sau amenințare în scopul de a da, a face, a nu face sau a suferi ceva s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Mai mult nu s-a putut reține că făptuitorul I.G., cu știință, nu a îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos cauzând o vătămare sau creând pentru petent o situație de inferioritate. 3. Împotriva soluției, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care prin ordonanța din 5 decembrie 2011 emisă la lucrarea nr. 1027/11/2/2011 a respins-o. În motivare s-a arătat că procurorul de caz a manifestat rol activ, clarificând starea de fapt și motivând în drept soluția dispusă. 4. În raport de actele și lucrările dosarului, inclusiv 11309/62/2010, instanța a reținut următoarele: La data de 17 septembrie 2010, petentul H.A. a solicitat Prefectului Județului Brașov sprijinul în vederea stabilirii vechimii în muncă și a drepturilor sale din pensie conform Decretului-Lege nr. 118/1990, cerere înregistrată sub nr. 13071/2010.

Astfel, s-a întocmit referatul cu propunerea de clasare a petiției în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor și al Ordinului nr. 190/2004 al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, semnatarul actului fiind subprefectul A.C. și aprobat de prefectul G.I.. Prin adresa nr. 15258/2010 emisă de Instituția Prefectului, județul Brașov s-a adus la cunoștința petentului această împrejurare, respectiv clasarea petiției nr. 13071/2010. Petentul s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată Tribunalului Brașov lui G.I., formându-se Dosarul civil nr. 11309/62/2010, pe de o parte, respectiv a lui A.C., P.C., G.I., D.A., Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor, formându-se Dosarul civil nr. 111/64/2011 al Curții de Apel Brașov, pe de altă parte, obiectul fiind anularea referatului prin care s-a propus clasarea acestei petiții.

În aceste condiții și împrejurări petentul, prin prezenta, a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor (G.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 205, art. 206, art. 193, art. 194, art. 246, art. 247, art. 248 C. pen. și ceilalți pentru art. 205, art. 206, art. 246, art. 247, art. 248 C. pen.). S-a precizat că, prin ordonanța atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.I., cu privire la ceilalți s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. Cu referire la art. 205 și 206 C. pen., prin decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 publicată în M. Of. nr. 416/14 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în sensul că aceste norme de încriminare, inclusiv prevederile art. 207 C. pen.

privind proba verității, au fost abrogate prin dispozițiile art. 1 punctul 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziții declarate neconstituționale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curții Constituționale, nu sunt în vigoare. Întrucât faptele reclamate de către petent nu sunt prevăzute de legea penală, făptuitorul nu poate răspunde penal. Petentul H.A. a arătat că G.I. l-ar fi amenințat în luna noiembrie 2009 când decizia civilă nr. 752/R/2009 a Curții de Apel Brașov prin care s-a constatat, între altele, că beneficiază de drepturile prevăzute de art. 11, fost art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990 republicat pentru perioada 1 octombrie 1984 - 12 aprilie 1990 reprezintă vechime în muncă a devenit irevocabilă.

Curtea a constatat că prin afirmația „ai noroc, că hotărârea este definitivă și irevocabilă", făptuitorul nu a avut în vedere amenințarea petentului cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare de natură a-i crea o temere, iar termenul de 2 luni pentru introducerea unei plângeri penale pentru o astfel de faptă a fost depășit.

Temerea petentului că, urmare a pronunțării deciziei civile menționate, angajații Instituției Prefectului județului Brașov s-ar putea să nu-i primească petițiile s-a reținut că nu este dovedită în probe, iar prin clasarea scrisorii nr. 13071/2010 nu i s-a blocat accesul la informare, ci constituie o soluționare a unei cereri.Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea în mod defectuos de către un funcționar public, aflat în exercițiul atribuțiilor sale, de serviciu, cauzându-i astfel o vătămare a intereselor legale ale unui persoane sau crearea situației de inferioritate, iar dacă s-a încălcat din culpă o astfel de îndatorire, prin neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea cu aceleași consecințe, se comite infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen.

Împrejurarea că acea petiție a fost clasată s-a apreciat că nu poate constitui o îndeplinire defectuoasă a unui act sau neîndeplinire a acestuia - sau crearea unei stări de inferioritate pentru petent de către G.I. - întrucât au fost respectate dispozițiile legale în materia soluționării petițiilor. Ca atare, cum în speță nu s-au conturat elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate și nici ale altor fapte penale, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul H.A. împotriva ordonanței din 21 octombrie 2011 emisă în Dosar nr. 991/P/2010 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ce urmează a fi menținută.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul H.A.. Recursul este inadmisibil. Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art. 278 1 C. proc. pen. În acest sens, potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă. Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate. În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 14 martie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul H.A. împotriva sentinței penale nr. 32/F din 14 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2012.