ÎCCJ, decizie (scj.ro #84812)

Principiul prezumției de

nevinovăție. Dreptul de apreciere al autorităților publice. Limite de

exercitare.

Constituția

României, art. 28 alin. (11)

Legea

nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. n)

Instituirea,

prin intermediul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordinul ministrului

Sănătății nr. 1082/2010, coroborate cu cele ale art. 11 lit I) din același act

normativ, în sarcina candidaților la concursul pentru ocuparea funcției de

manager de spital, a condiției de a nu fi în curs de urmărire penală, este nelegală,

aceste prevederi intrând în contradicție cu Constituția României, care în art.

28 alin. (11) prevede că „până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești, persoana este considerată nevinovată”.

Chiar

dacă Ministerul Sănătății are dreptul de a institui condiții speciale pentru

persoanele fizice care doresc să ocupe funcția de manager în spitalele publice,

acesta nu poate fi exercitat arbitrar, fără o justificare rezonabilă, pentru

că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, exercitarea

dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea drepturilor și

libertăților cetățenilor constituie exces de putere.

Decizia

nr. 2170 din 4 mai 2012

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 noiembrie 2010 pe

rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamantul MA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a

solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în

parte a Ordinului ministrului sănătății nr.1082/2010 privind aprobarea

Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea

funcției de manager persoană fizică din spitalele publice din rețeaua proprie a

Ministerului Sănătății, în ceea ce privește:

- art.1

alin.(1) lit.e) care prevede „sau în curs de urmărire penală”;

-

art.11 lit.l) care prevede: candidații sunt obligați să depună o declarație pe

propria răspundere că nu sunt în urmărire penală sau nu au cunoștință de

aceasta.

În motivarea

cererii, reclamantul arată că ocupă funcția de manager interimar al

Institutului de Pneumologie X și intenționează să participe la concursul pentru

ocuparea funcției de manager.

Prin dispozițiile

contestate din Regulamentul aprobat prin Ordinului ministrului sănătății nr.1082/2010

este prevăzută condiția ca persoana care participă la concursul pentru ocuparea

funcției de manager să nu fie în curs de urmărire penală.

Reclamantul

susține că dispozițiile respective contravin art.23 alin.(8) din Constituție și

art.52 din Codul de procedură penală, referitoare la prezumția de nevinovăție

și ale art.41 alin.(1) din Constituție, referitoare la alegerea liberă a

profesiei și a locului  de muncă.

Totodată,

reclamantul susține că Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

nu face nicio distincție cu privire la începerea urmăririi penale.

În

susținere, reclamantul invocă dispozițiile art.6 par.2 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pârâtul

Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Cu

privire la excepția inadmisibilității acțiunii și la fondul cauzei, pârâtul

susține că dispozițiile art.23 alin.(8) din Constituție și ale art.52 din Codul

de procedură penală, invocate de reclamant nu au nicio relevanță în

soluționarea cauzei, iar prevederile contestate de reclamant sunt în

concordanță cu dispozițiile Legii nr.95/2006 și ale H.G. nr.144/2010 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății.

Prin

sentința civile nr.4239 din 17 iunie 2011, Curtea de Apel București – Secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a

respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, reținând că pârâtul

a argumentat excepția pe baza unor aspecte ce țin de fondul cauzei, care

urmează a fi analizate de instanță cu ocazia examinării pe fond a pricinii;

- a

admis cererea formulată de reclamantul MA și a anulat în parte Ordinul

ministrului sănătății nr.1082/2010 în privința art.1 alin.(1) lit.e) referitor

la „în curs de urmărire penală” și art.11 lit.l) din Regulamentul de organizare

și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager persoană

fizică din spitalele publice din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății.

Pe

fondul cauzei, curtea de apel a reținut, în esență, că este nelegală

instituirea prin dispozițiile contestate a condiției de admitere la concursul

pentru ocuparea funcției de manager de spital ca persoana candidată să nu fie

în curs de urmărire penală, întrucât o asemenea condiție nu este prevăzută de

Legea nr.95/2006 și contravine prezumției de nevinovăție, cu încălcarea art.23

alin.(11) și art.41 alin.(1) din Constituție.

Împotriva

sentinței civile nr.4239 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul

Ministerul Sănătății, invocând art.304 pct.(7), (8) și (9) Cod procedură civilă

fără a structura criticile în motivele de modificare invocate.

În

memoriul de recurs, recurentul-pârât reia apărările cuprinse în  întâmpinarea

depusă la fondul cauzei prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece

actul administrativ contestat nu încalcă

nicio

prevedere legală în vigoare

respectându-se

dispozițiile Legii nr. 95/2006

și ale H.G. nr. 144/2010,

și nu conține

dispoziții discriminatorii

ci doar condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ de către

candidați în vederea ocupării prin concurs a

funcției de manager al unei unități sanitare

din rețeaua proprie a

Ministerului Sănătății.

Arată

recurentul că prevederile art.23 alin .8 din Constituție și art.5

2

Cod procedură penală nu au relevanță în soluționarea  cauzei.

Recursul

este nefondat pentru următoarele considerentele.

Actul

administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului

administrativ este Ordinul nr.1082/2010 privind „Regulamentul de organizare și

desfășurare a concursului de ocupare a funcției de manager persoană fizică din

spitalele publice din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății”.

Intimatul-reclamant

MA a solicitat anularea în parte a actului administrativ respectiv

Art. 1 alin. (1) care prevede că „

Ocuparea funcției de manager din spitalele

publice aflate în rețeaua proprie

a

Ministerului Sănătății se face prin concurs, la care au acces persoane fizice

care

întrunesc cumulativ condițiile:

e) nu sunt condamnați penal sau în curs de urmărire

penală”; precum și

art. 11 lit.

I)

potrivit

căruia

"Dosarul de înscriere trebuie să conțină următoarele documente:

I)

declarația pe propria răspundere că nu este urmărit penal și nu are cunoștință

că a fost începută urmărirea penală asupra sa;"

Așa cum

a reținut și prima instanță instituirea condiției obligatorii de participare la

concursul pentru  ocuparea funcției de manager de spital, pentru candidați să

nu fie în curs de urmărire penală este nelegală pentru că intră în contradicție

cu Constituția care în art.28 alin.11 prevede că „până la rămânerea definitivă

a hotărârii judecătorești, persoana este considerată nevinovată”, iar în art.41

alin.1 că „alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației precum și a locului

de muncă  este liberă”.

Principiul

prezumției de nevinovăție este consacrat și în Codul de procedură penală care

în art.5

2

prevede că „orice persoană este considerată nevinovată

până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”.

Este

adevărat că în cuprinsul acțiunii, s-a făcut trimitere la prevederile art.23

privind Libertatea Individuală  din Constituție, însă  judecătorul fondului a

indicat corect textul constituțional care consacră  principiul prezumției de

nevinovăție.

Chiar

dacă recurentul-pârât are dreptul să instituie condiții  speciale pentru

persoanele fizice care doresc să ocupe funcția de manager  în spitalele publice

din rețeaua Ministerului Sănătății, dreptul său de apreciere nu poate fi

exercitat arbitrar, fără o justificare rezonabilă, pentru că, potrivit art.2

alin .(1) lit.n) din Legea nr.554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al

autorităților publice  prin  încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor

constituie exces de putere.

Mai

mult condiționarea participării la concurs pentru ocuparea funcției de manager

prin impunerea condiției  privind depunerea de către candidat a unei declarații

că nu este în curs de urmărire penală, condiție care nu a fost prevăzută prin

Legea nr.95/2006 este excesivă și nu a fost justificată obiectiv de un scop

legitim.

În

consecință, față de cele arătate constatând că sentința primei instanțe este

legală, în temeiul art.312 alin .(1)-(3) Cod procedură civilă, recursul

formulat în cauză a fost respins ca nefondat.