ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4754/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași și succesiv modificată la data de 6 septembrie 2021, 21 septembrie 2021, 23 septembrie 2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul de administrație al Spitalului SF. Spiridon Iași, Comisia de organizare a concursului de ocupare a postului de manager persoană fizică la Spitalul SF. Spiridon Iași, Comisia de soluționare a contestațiilor pentru concursul de ocupare a postului de manager la Spitalul SF. Spiridon Iași, Ministerul Sănătății și B. anularea concursului de ocupare a postului de manager la spitalul SF. Spiridon Iași, anularea deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor din data de 25 august 2021, anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1799/7 septembrie 2021 și constatarea nulității contractului de management nr. x/7 septembrie 2021.

Prin sentința civilă nr. 20 din 20 ianuarie 2022 Tribunalul Iași și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel Iași.

Astfel, cauza a fost înregistrată la data de 17 februarie 2022 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022.

Hotărârile ce fac obiectul controlului judecătoresc

Prin sentința nr. 71/2022 din data de 23.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., Comisia de Organizare a concursului de ocupare a postului de manager la Spitalul Clinic Județean de urgență SF. Spiridon din Iași, Comisia de soluționare a contestațiilor la concursului de ocupare a postului de manager la Spitalul Clinic Județean de urgență SF. Spiridon din Iași, Consiliul de administrație al Spitalului Clinic Județean de urgență SF. Spiridon din Iași, Spitalul Clinic Județean de urgență SF. Spiridon din Iași și Ministerul Sănătății, obligând reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Anterior, prin încheierea de ședință din data de 14.03.2022 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, printre altele, a prorogat soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii, față de lipsa procedurii prealabile și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății pentru data de 28.03.2022.

Prin încheierea de ședință din data de 11.04.2022 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, printre altele, a respins atât excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, ambele excepții fiind invocate de această autoritate.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinței nr. 71/2022 din data de 23.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a exercitat calea de atac a recursului și, încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând procesul în fond, să se admită acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Fără a structura criticile pe fiecare motiv de casare invocat, recurenta - reclamantă a susținut în esență că hotărârea instanței de fond nu se bazează, în esență, pe nici un argument juridic punctual referitor la petitul esențial al cererii, respectiv, constatarea caracterului ilegal, abuziv și neîntemeiat al respingerii calității sale de candidat la procedura privind Concursul de Ocupare a Postului de Manager persoană fizică la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, și implicit anularea concursului. Instanța face o serie întreagă de alegații cu privire la justificarea normativă, restrictivă și imperativă a unui anumit număr de pagini pe care orice candidat trebuie să le respecte în ceea ce privește proiectul său, însă nu arată în mod clar, din perspectivă legală, că sancțiunea nerespectării numărului de pagini ar duce implicit la respingerea candidaturii, acest aspect nefiind prevăzut de vreo normă în acest sens. Nerespectarea numărului de pagini al proiectului nu este sancționată cu invalidarea candidaturii de nici un act normativ. Ordinul nr. 1520/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager persoană fizică din spitalele publice din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății nu prevede nici o sancțiune legată de depășirea numărului de pagini.

În consecință, recurenta consideră că atitudinea Comisiei de Contestație, cu privire la invalidarea candidaturii sale și crearea premiselor pentru a nu putea participa la concurs au fost abuzive, tendențioase și extra-normative. Această atitudine impunea instanței de fond să dispună admiterea capătului 3 de cerere, să constate că recurenta îndeplinise criteriile legale de participare la concurs și să dispună reluarea acestuia. Or, hotărârea instanței de fond constată în mod greșit o sancțiune acolo unde aceasta nu este prevăzută de lege (Ordinul nr. 1520/2016).

Din analiza sentinței recurate se poate trage doar concluzia că instanța a reținut că singurul viciu ce poate fi imputat recurentei și care a dus la invalidarea candidaturii sale este cel legat de depășirea numărului de pagini al Proiectului de management - fila x sentință, alin. (5) - fila x, alin. (3), însă, susține că această reținere este contrazisă chiar de mențiunile instanței din cuprinsul încheierii de ședință din data de 11.04.2022, unde se arată fără echivoc, la fila x, alin. (2):

"reiese din print-screen-ul pe care reclamanta l-a depus la dosar, respectiv faptul că proiectul doamnei A. conține 21 de pagini, același număr ca al tuturor celorlalți candidați, reținându-se 20 de pagini - proiectul și pagina 1 cu numele proiectului și candidatului".

Inechitatea și inconsecvența instanței în aprecierea unitară a argumentelor pro și contra invalidării Comisiei de Evaluare cu privire la readucerea sa în postura de a candida din nou rezidă din referirile punctuale precizate la fila x, alin. (6), respectiv fila x, alin. (10) din hotărâre, la prima situație referindu-se la împrejurarea că decalarea cu o zi a calendarului nu produce o vătămare, întrucât data de 21.08.2021 a fost zi nelucrătoare, sâmbătă, dar operând cu diferență de măsură în ceea ce privește data de 05.09.2021 (data întocmirii procesului-verbal de finalizare a concursului prin care B. era declarat câștigătorul concursului), când Comisia nu a mai considerat că data de 5.09.2021 era zi nelucrătoare, respectiv Duminică, concluzionând că procesul-verbal este întocmit în condiții de legalitate. Deci, precizarea datei de 05.09.2021 în cuprinsul procesului-verbal reprezintă prin ea însăși un fals intelectual, întrucât Comisia nu lucra duminica, fiind evident că documentul fusese întocmit anterior, prin încălcarea crasă a procedurii. Acest proces-verbal a fost trimis tot de pe adresa de poștă electronică a secretariatului Spitalului Sf. Spiridon către adresa de poștă electronică a ministerului sănătății, în BCC fiind menționate adresele de email ale Domnului B., respectiv ale Doamnei C., ori d-nul B. în calitate de candidat la concurs nu avea nici un temei legal să primească aceste informații.

Invocă dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează situația termenelor care se împlinesc într-o zi nelucrătoare și susține că soluția stabilită de cod este aceea de prelungire până în următoarea zi lucrătoare, și nicidecum devansarea termenului, așa cum a procedat comisia în cazul de față, iar instanța de fond a validat această neregularitate prin hotărârea atacată.

Așadar, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală atunci când a apreciat că nerespectarea termenelor nu i-ar fi produs nicio vătămare, deși publicarea rezultatelor selecției dosarelor trebuia să aibă loc pe 21.08.2021 nu pe 20.08.2021, iar publicarea proiectelor de management pe 26.08.2021, acestea fiind publicate tot pe 20.08.2021, cu 5 zile anterior de data stabilită. Publicarea proiectelor de management cu 5 zile mai devreme a permis contracandidatului meu, d-nul B. depunerea contestației cu m\ 43264/23.08.2021, care este admisă de Comisia de contestații "având în vedere caracterul imperativ al acestei cerințe, Comisia decide Admiterea Contestației cu două voturi pentru și o abținere". Or, calendarul de concurs care are la bază Ordinul 1520/2016, la care instanța face referire, prevede o succesiune a evenimentelor care prevede publicarea proiectelor de management după finalizarea contestațiilor, care au ca scop verificarea documentelor din dosar, nicidecum a conținutului proiectului de management.

O altă vătămare produsă prin nerespectarea de către Comisie a calendarului de concurs rezultă din crearea premiselor pentru admiterea contestației dlui B., în condițiile în care această contestație a fost depusă tardiv, cu depășirea termenului de 24 de ore avut în vedere de prevederile art. 13 alin. (3) din Regulament. în Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager persoană fizică din spitalele publice din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății, la art. 13 alin. (3) se prevede un termen de 24 de ore, după cum urmează:

"Candidații pot să conteste acest rezultat în termen de 24 de ore de ia data publicării rezultatelor". Astfel, conform normelor aplicabile, termenul de depunere al contestațiilor se consideră îndeplinită cel mai târziu în data de 22 august 2021, fără a prezenta relevanță că aceasta este o zi nelucrătoare.

Potrivit art. 181 Cod de procedură cW\\a," când termenul se socotește pe ore, acestaîncepe să curgă de la ora zero a zilei următoare"; în situația prezentă, fiind vorba în consecință de un termen substanțial pe ore, acesta are o natură juridică aparte și un mod de calcul diferit, în mod expres definit de legiuitor. Or, abia Ia data de 23 august 2021 dl. B. a formulat contestație privind rezultatul verificării dosarelor. O astfel de depășire a termenului de 24 de ore ar fi trebuit să atragă decăderea sa din dreptul de a depune contestație și respingerea contestației ca fiind tardivă. Data de 20 august 2021 a fost vineri, iar termenul se considera îndeplinit într-o zi de duminică.

Nu poate opera prorogarea termenului cu motivarea că acesta s-ar îndeplini într-o zi nelucrătoare și ar trebui extins conform prevederilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., deoarece această excepție este incidență doar în cazul termenelor pe zile sau luni. Doctrina menționează că termenul statornicit pe ore ar trebui calculat de memento ad momentum sau pe ore libere iar un atare mod de calcul s-ar justifica prin scurtimea relativă a termenelor și prin necesitatea de a asigura integritatea duratei lor în folosul părților. Cu toate acestea legiuitorul a utilizat un alt sistem, acela al calculării termenului începând cu ora zero a zilei următoare. Prin urmare, în calculul termenului nu se va lua în considerare timpul scurs în ziua îndeplinirii actului de procedura; termenul va începe să curgă de la ora zero a zilei următoare. în acest fel, părțile vor avea întotdeauna un termen mai lung cu câteva ore decât acela expres determinat de lege. Sub nici o formă, însă, acest termen nu va fi mai lung cu câteva zile, nu aceasta fiind voința legiuitorului. De altfel, ora zero a zilei următoare, la care face referire C. proc. civ., înlătură contradicțiile existente în jurisprudență în privința noțiunii de "miezul nopții zilei următoare", prevăzută de reglementarea anterioară în art. 101 alin. (2). Ora zero a zilei următoare începe într- adevăr la miezul nopții, dar a zilei curente. Ora zero este prima oră a zilei întrucât la împlinirea orei 24:00 ziua se schimbă.

Consideră ca fiind greșită și motivarea instanței -pag. 5 din sentința recurată, în sensul că în atribuțiile Comisiei de Concurs intră protecția datelor cu caracter personal; or, în speță, proiectele au fost publicate pe site-ul spitalului cu numele candidaților, ceea ce a permis formularea de contestații punctuale împotriva tuturor candidaților.

Solicită astfel a se observa și faptul că persoana care a contestat candidatura sa nu avea calitatea necesară pentru a face acest lucru, deoarece, din conținutul art. 32 din H.G. nr. 286/2011, rezultă, fără putință de tăgadă, că numitul B., în calitate de candidat la același concurs, nu putea să conteste decât o eventuală decizie a Comisiei de organizare a concursului cu privire la propriul dosar. Prin urmare, în nici un caz nu se poate vorbi nici măcar despre un interes legitim al acestuia în contestarea candidaturii sale. Pornind de la această situație de fapt, susține recurenta că însăși decizia Comisiei de contestație de-a lua în considerare și de a analiza contestația depusă de B. este nelegală și, ca atare, procedura este lovită de nulitate. Apreciază ca fiind surprinzătoare decizia instanței care nu constată nici o vătămare prin modificarea discreționară a datelor stabilite prin calendarul de concurs, însă nu surprinde nelegalitatea formulării de către candidatul B. a contestației împotriva candidaturii sale.

Mai susține recurenta - reclamantă că, contrar reținerii instanței cu privire la asigurarea unui climat de egalitate între candidați, aceasta nu a valorizat în nici un fel, apreciind în mod lax susținerile formulate de contracandidatul B., în sensul că acesta nu a avut o poziție preopinentă în calitatea sa de Manager interimar. Dimpotrivă, consideră că tocmai această calitate i-a conferit în mod obiectiv și pe deplin probat posibilitatea luării la cunoștință a unor informații din dosarele contracandidaților săi, iar dovadă absolută a acestei împrejurări o constituie Adresă 42885/19.08.2021 a Managerului interimar însuși, depusă cu cu o zi înaintea deschiderii dosarelor de concurs, prin care acesta atrage atenția Comisiei de Concurs asupra unor aspecte particulare referitoare la numărul de pagini din proiectele de management și folosește termenul de anexe, informație pe care nu avea de unde să o știe la acel moment, dosarele presupunându-se a fi sigilate și închise într-o încăpere la care teoretic doar Comisia de Concurs ar fi avut acces. Desigilarea și studierea dosarelor a avut loc pe 20.08.2021, conform procesului-verbal nr. x

Instanța arată în mod formal că unele dintre neregularitățile semnalate cu privire la atribuirea calității de Secretar al Consiliului de Administrație al Spitalului Sf. Spiridon, în dreptul căreia este aplicată semnătura doamnei C., precum și implicarea nelegală a contracandidatului său la elaborarea înscrisurilor ce au sta la baza invalidării candidaturii sale nu fac obiectul prezentei acțiuni în justiție și nu pot fi verificate. Astfel din documentele depuse la dosar reiese clar că nominalizarea d-nei C. ca secretar al Consiliului de administrație nu are un temei legal. Legea 95/2006, Titlul VII- Spitalele, Art. 177, prevede clar care este componența membrilor Consiliilor de administrație ale spitalelor din subordinea MS, iar Decizia nr. 844/28.06.2021 desemnează clar membrii titulari și supleanți ai CA ai Sp. "Sf. Spiridon" Iași, iar Ord. 1520/2016 reglementează atribuțiile Consiliului de administrație- Cap. II art. 7. Procesul-verbal nr. x/21 aprilie 2021 (anexat la dosar Curte) prin care instanța vrea sa-și justifice motivarea implicării d-nei C. în procedura de concurs nu mai este valabil, acesta fiind întocmit de membrii fostului Consiliu de Administrație al spitalului invalidat de Decizia nr. 844/28.06.2021 unde funcția de secretar nu există, deci este lovit de nulitate.

De asemenea, recurenta solicită a se respinge, ca nefondat, argumentul care a stat la baza premiselor formulării contestației d-lui B., întrucât contestația formulată de candidatul B. are la bază o discuție ipotetică între reclamantă și secretară, pe care instanța, la fila x din sentința nr. 71/2022 "nu o consideră relevantă", dar pe care pârâtul o invocă, deoarece nu poate da alte explicații referitoare la accesul privind informațiile din dosarul de candidatură, prevalându-se de calitatea lui de manager interimar, ceea ce contravine cu reținerea Curții că potrivit art. 7 alin. (2) din Ordinul 1520/2016 asigurarea șanselor egale pentru toți candidații la concurs reprezintă un principiu de bază al modalității legale de ocupare a funcției de manager a unui spital public. Implicarea ilegală a d-nei C. în concurs a continuat cu transmiterea spre publicare a proiectelor de management de pe adresa personală a acesteia, atribuție care revine exclusiv secretarului comisiei de concurs de pe adresa oficială menționată în publicația de concurs. Instanța a reținut deja aceste aspecte consemnate în încheierea de ședință din 11.04.2022, precum și legătura dintre d-na C. și d-nul manager B. (preluarea funcției de manager în absența acestuia, funcție care revine de drept unui alt membru al comitetului director conform Regulamentului de Organizare și funcționare al Sp. "Sf Spiridon" Iași din 19 mai 2020, aprobat prin Ord. nr. 836/19.05.2020, publicat în MO, Partea I, nr. 437/25.05.2020).

În ceea ce privește reținerea instanței că legătura dintre C. și B. nu a putut fi probată, recurenta susține că la dosarul cauzei se regăsesc mai multe înscrisuri de tip Decizii din care reiese inclusiv autodelegarea Doamnei C. în rolul de Manager interimar al Spitalului Sf Spiridon (Decizia nr. 727/31.05.2021).

Pentru toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, în baza motivelor prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., și admiterea acțiunii în contencios administrativ - anularea concursului pentru ocuparea postului de manager pe persoană fizică la Spitalul "Sf. Spiridon" Iași, anularea Ordinului nr. 1799/2021 emis de Ministrul Sănătății la data de 07.09.2021 și a contractului de management nr. x/7.09.2021.

La rândul său, pârâtul Ministerul Sănătății a promovat recurs incident, împreună cu întâmpinarea la recursul declarat de reclamanta A., criticând atât sentința nr. 71/2022 din data de 23 mai 2022, cât și încheierile de ședință din data de 14.03.2022 și 11.04.2022, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, invocând dispozițiile art. 554 alin. (1) C. proc. civ., art. 177 alin. (1) și art. 187 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, susține recurentul că atribuțiile consiliului de administrație al spitalului public, printre care și cea de organizarea concursului pentru ocuparea funcției de manager în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului sănătății, sunt prevăzute la art. 187 alin. (10) din Legea nr. 95/2006, iar organul de conducere al spitalului public este consiliul de administrație. Acest fapt rezultă fără putință de tăgadă din atribuțiile acestuia, respectiv, printre altele, propune revocarea din funcție a managerului și a celorlalți membri ai comitetului director, aproba măsurile pentru dezvoltarea activității spitalului în concordanță cu nevoile de servicii medicale ale populației și documentele strategice aprobate de Ministerul Sănătății, dispune măsuri pentru îmbunătățirea activității.

Așadar, chiar dacă din consiliul de administrație al spitalului public aflat în subordinea Ministerului Sănătății fac parte și reprezentanți desemnați de Ministerul Sănătății, acest fapt nu conduce la concluzia că Ministerul Sănătății are calitate procesual pasivă în cauza având obiect anularea actelor concursului pentru ocuparea funcției de manager.

Dacă s-ar urma logica reclamantei de chemare în judecată și a Ministerului Sănătății, consideră recurentul că ar trebui chemate în judecată și Universitatea de Medicină și Farmacie G.T. Popa Iași și Consiliul Județean Iași, acestea având la rândul lor, conform legii, reprezentanți în consiliul de administrație al spitalului pârât.

In concluzie, susține că Ministerul Sănătății nu are calitate de subiect al raportului juridic litigios, neavând calitatea de organizator al concursului.

În continuare, recurentul formulează critici și față de excepția inadmisibilitații cererii de "constatare a nulității absolute sau de anulare " a OMS nr. 1799/07.09.2021 și a contractului de management nr. x/07.09.2027 pentru lipsa plângerii prealabile", arătând că, în cauză, reclamanta, prin cererea de modificare a acțiunii, solicită constatarea nulității absolute sau anularea Ordinului de numire în funcția de manager al SCU Sf. Spiridon Iași și a contractului de management, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Aceasta a formulat mai multe capete de cerere, care trebuie analizate distinct și eventual calificate în mod corect în raport de actele a căror anulare se urmărește, întrucât numai în raport de fiecare act a cărui anulare s-a solicitat poate fi verificată îndeplinirea condiției prealabile sesizării instanței de contencios administrativ, aceea a îndeplinirii procedurii prealabile.

Din lecturarea acțiunii și a cererii completatoare, dar și din consultarea înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă nu rezultă că aceasta a parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și, având în vedere faptul că cererea de anulare se referă la un act administrativ adresat altui subiect de drept, consideră că sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Din analiza înscrisurilor atașate cererii completatoare, respectiv faptul că reclamanta a atașat Ordinul nr. 1799/07.09.2021 a cărui anulare o cere, rezultă că aceasta, la momentul formulării cererii completatoare avea cunoștință de conținutul ordinului și nu a formulat plângerea prealabilă corespunzătoare cererii de anulare la emitentul ordinului.

Pentru a evita orice confuzie în ceea ce privește momentul depunerii plângerii prealabile, legiuitorul a stabilit, cu titlu de excepție, faptul că numai cererea vizând suspendarea executării unui act administrativ poate fi promovată imediat după sesizarea autorității emitente, respectiv după înregistrarea în evidențele acesteia a plângerii prealabile, fără a mai aștepta răspunsul la plângerea prealabilă și că aceste prevederi, dat fiind cadrul bine delimitat de aplicare, nu pot fi extinse și asupra acțiunilor în anulare.

Or, în cauza de față, reclamanta a depus cererea de anulare a Ordinului de numire în funcție și a contractului de management fără să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, respectiv dovada plângerii prealabile și a răspunsului autorității.

Consideră că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia acțiunea este admisibilă dacă plângerea prealabilă, deși nu a fost formulată anterior introducerii acțiunii, este formulată până la momentul judecării cauzei, întrucât chiar denumirea procedurii indică faptul că trebuie îndeplinită "în prealabil". Consideră că nu există nicio rațiune care să justifice formularea plângerii prealabile în timpul procesului, în acest sens fiind și dispozițiile prevederilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege.

Astfel, solicită a se constata că reclamanta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale imperative, prin aceea că a învestit instanța de judecată cu soluționarea prezentei cauze la data de 27.08.2021, fără a fi îndeplinit procedura prealabilă, aspect ce nu poate fi considerat complinit prin adresarea plângerii prealabile concomitent cu această dată concomitent sau ulterior acestei date, motiv pentru care solicită să se constate că demersul reclamantei în justiție este profund viciat ab initio și pe cale de consecință, neavenit sub aspectul admisibilității.

Pentru aceste motive solicită casarea în parte a sentinței, în ceea ce privește încheierile interlocutorii, prin care au fost respinse excepțiile invocate de minister, cu consecința admiterii acestora.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului principal promovat de reclamanta A., a formulat întâmpinare intimatul -pârât B., în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor pe care le anexează la întâmpinare, fiind atașate la dosarul de recurs.

Tot împotriva recursului principal promovat de reclamanta A., au formulat o întâmpinare comună și intimații - pârâți autorități, respectiv Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, Comisia de Concurs pentru Ocuparea funcției de Manager persoană fizică la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași și Comisia de Soluționare a Contestațiilor pentru Concursul pentru Ocuparea Funcției de Manager Persoană Fizică la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

Recurentul - pârât Ministerul Sănătății, în cadrul întâmpinării formulate împreună cu recursul incident, a solicitat respingerea recursului principal promovat de reclamanta A., ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a soluției de respingere a acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Recurenta - reclamantă A. a formulat la rându-i întâmpinare la recursul incident promovat de recurentul - pârât Ministerul Sănătății, în cadrul căreia solicită anularea parțială a recursului, respectiv a criticii privind lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități, pe considerentul că nu a fost indicată norma legală care ar fi fost greșit interpretată de instanța de fond atunci când a apreciat că are calitate procesuală.

Deopotrivă, solicită anularea și a motivului de recurs ce vizează excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile, învocând lipsa motivării acestuia, în raport de cerințele art. 488 C. proc. civ. pe considentul că recurentul nu a indicat norma de drept greșit interpretată de instanța de fond.

Solicită astfel a se respinge recursul incident.

Răspunsurile la întâmpinări

Doar recurenta - reclamantă A. a formulat "Răspuns la întâmpinare" împreună cu întâmpinarea la recursul incident promovat de recurentul - pârât Ministerul Sănătății, în cadrul căruia a reluat o parte din criticile din cererea de recurs, susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de prevederile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1520/2016, respectiv art. 15 alin. (1) și (2), dar a art. 3 lit. a) din Regulament, și că există o contradicție flagrantă în considerentele reținute de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii.

Alte aspecte procesuale

Înainte de termenul de judecată din data de 24 octombrie 2023, intimatul - pârât Spitalul Clinic de Urgență " Sfândul Spiridon" Iași a transmis pe e-mail la instanță Precizări, solicitând a se constata că cererea de recurs a rămas fără obiect, motiv pentru care solicită a fi respinsă, ca neîntemeiată, pe considerentul că la data de 29.09.2023 a fost emis Ordinul Ministerului Sănătății nr. 3319/27.09.2023 privind numirea domnului prof. univ. dr. B. în funcția de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență " Sf. Spiridon" Iași pentru o perioadă de maxim 4 ani, în urma ocupării funcției prin concurs de ocupare a funcției de manager - persoană fizică - al Spitaluli Clinic Județean de Urgență " Sf. Spiron" Iași.

Procedura de soluționare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 07.10.2022 s-a fixat primul termen pentru soluționarea celor două recursuri la data de 24.10.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, soluționând mai întâi excepțiile invocate în această etapă procesuală, respectiv: excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, respectiv a cererii de recurs, astfel cum a fost invocată de intimatul-pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență Sfântul Spiridon Iași și excepția nulității parțiale a recursului incident promovat de Ministerul Sănătății, invocată de recurenta - reclamantă A., în sensul respingerii acestora, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, luând act de concluziile orale formulate de apărătorii recurentei-reclamante A. și intimatului - pârât B., pe fondul recursurilor, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare asupra cererilor de recurs ce fac obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma criticilor formulate în cadrul celor două cereri de recurs, a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, raportat, deopotrivă, și la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că, atât recursul principal formulat de reclamanta A. cât și recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Sănătății sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași și succesiv modificată la data de 6 septembrie 2021, 21 septembrie 2021, 23 septembrie 2021 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul de administrație al Spitalului SF. Spiridon Iași, Comisia de organizare a concursului de ocupare a postului de manager persoană fizică la Spitalul SF. Spiridon Iași, Comisia de soluționare a contestațiilor pentru concursul de ocupare a postului de manager la Spitalul SF. Spiridon Iași, Ministerul Sănătății și B. anularea concursului de ocupare a postului de manager la spitalul SF. Spiridon Iași, anularea deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor din data de 25 august 2021, anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1799/7 septembrie 2021 și constatarea nulității contractului de management nr. x/7 septembrie 2021.

Soluționând cauza, după declinarea competenței de soluționare, de către Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoatele:

"Respinge ca nefondată acțiunea astfel cum a fost modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., Comisia de Organizare a concursului de ocupare a postului de manager la Spitalul Clinic Județean de urgență SF. Spiridon din Iași, Comisia de soluționare a contestațiilor la concursului de ocupare a postului de manager la Spitalul Clinic Județean de urgență SF. Spiridon din Iași, Consiliul de administrație al Spitalului Clinic Județean de urgență SF. Spiridon din Iași, Spitalul Clinic Județean de urgență SF. Spiridon din Iași și Ministerul Sănătății.

Obligă reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.."

Anterior, prin încheierea de ședință din data de 14.03.2022 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, printre altele, a prorogat soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii, față de lipsa procedurii prealabile și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății pentru data de 28.03.2022.

Prin încheierea de ședință din data de 11.04.2022 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, printre altele, în ceea ce privește invocarea de către Ministerul Sănătății a excepției inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, instanța o apreciază ca fiind nefondată, reținându-se următoarele:

"în speță este aplicabilă prevederea art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea 212/2018, având în vedere că actul administrativ reprezentat de ordinul Ministrului Sănătății a produs deja efecte juridice, în baza sa perfectându-se contractul de management subsecvent. Prin urmare, însăși scopul procedurii prealabile, care este acela de a da posibilitatea autorității administrative emitente de a retracta actul, de a reveni asupra sa, nu mai poate fi atins întrucât actul administrativ deja a produs efecte și în baza lui s-a încheiat un contract administrativ. În plus, așa cum a arătat și reprezentanta reclamantei, prin sesizare adresată Ministrului Sănătății la data de 8 octombrie 2021, reclamanta a și solicitat revocarea acestui ordin, pârâtul răspunzând, în esență, în sensul considerentelor anterior expuse și de instanță, în sensul că nu mai poate reveni asupra ordinului în contextul perfectării contractului de management, dovadă fiind adresa anexată la fila x din volumul IV al dosarului Tribunalului Iași. În privința procedurii prealabile solicitate a fi îndeplinită în privința contractului de management, față de caracterul subsecvent al acestui contract administrativ față de ordin și identitatea motivelor de nelegalitate în privința celor două acte (primul principal și al doilea subsidiar), instanța respinge această excepție, apreciind-o ca fiind de un formalism excesiv și neavenit.

Curtea acordă cuvântul cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății.

Av. D. solicită respingerea excepției, având în vedere că este nefondată, atât timp câr reclamanta a înțeles să atace ordinul emis de Ministerul Sănătății, care, fiind titularul acestui ordin, are calitate procesuală. Nu s-ar putea efectua judecata cauzei fără ca Ministerul Sănătății să fie chemat în cauză.

Av. E. arată că ca Ministerul Sănătății este parte în raportul juridic de drept substanțial, în sensul că este emitentul actului administrativ definitiv privind procedura de concurs. Prin urmare, se transpune în dreptul procesual dreptul material cu privire la părți, astfel încât ca Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă, având în vedere că este emitentul ordinului.

Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, reținând faptul că această entitate a fost chemată în judecată, prin raportare la calitatea sa de emitent al actului administrativ final, respectiv a ordinului de numire în funcție a câștigătorului concursului organizat de Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic".

Înalta Curte apreciază că soluțiile primei instanțe, atât cu privire la excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Sănătății, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, cât și cu privire la fondul cauzei, sunt legale, fiind împărtășite și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Trecând la analizarea criticilor formulate de recurenta- reclamantă în cadrul recursului principal, mai întâi, Înalta Curte constată că, deși prin cererea de recurs, reclamanta încadrează criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., considerațiile sunt comune, criticile nefiind structurate pe fiecare motiv în parte.

În ceea ce privește criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, constată Înalta Curte că, în cadrul acestuia recurenta - reclamantă a susținut în esență că prima instanță nu a prezentat argumentele care susțin soluția pronunțată, nefiind dezvoltat raționamentul care ar demonstra că "sancțiunea nerespectării numărului de pagini ar duce implicit la respingerea candidaturii".

Aceste critici nu pot fi reținute de instanța de control judiciar ce constată, contrar susținerilor recurentei, că instanța de fond a arătat pe larg că cerința încadrării proiectului de management într-un anumit număr de pagini este prevăzută de cadrul normativ aplicabil, rezultând fără echivoc din considerentele sentinței recurate care sunt exigențele normative și care este consecința neconformării candidaților în această privință.

Astfel, prima instanță a reținut că "cerința este una de formă și imperativa" și că "din prevederile art. 3 lit. a) din Ordinului 1520/2016 reiese că aspectul numărului maxim de pagini al proiectului de management (nu și conținutul său) reprezintă o cerință de formă care se impunea a fi verificată de către Comisia de concurs chiar în prima etapă a concursului întrucât este una ce ține de îndeplinirea sau nu a condițiilor stabilite în anunțul de concurs".

În concluzie, nu se poate pretinde că motivarea primei instanțe ar fi insuficientă în ceea ce privește consecințele neîncadrăriî proiectului de management în numărul de pagini prevăzut de norma incidență.

Nu se poate reține nici o motivare contradictorie a primei instanțe, regăsită, pe de o parte în încheierea de ședință din 11.04.2022, în care s-a consemnat că " în ceea ce privește cealaltă solicitare adresată departamentului IT, din care să reiasă care era volumul numeric al celor 4 proiecte de menagement depuse, acesta reiese deja din print-screenul pe care chiar reclamanta l-a depus la dosar, respectiv faptul că proiectul doamnei A. conținea 21 de pagini, același număr ca a tuturor celorlalți candidați, reținându-se 20 de pagini proiectul și pagina 1 cu numele proiectului și candidatului" și, pe de altă parte, în hotărârea recurată, în cuprinsul căreia instanța a reținut la fila x, alin. (5) din cuprinsul sentinței recurate că " Reiese din cuprinsul dosarului de candidatură al reclamantei, în format fizic, că proiectul său de management avea 20 de pagini plus o pagină cuprinzând titlul proiectului și numele candidatului, similar celorlalte proiecte aflate în concurs", cum eronat susține recurenta - reclamantă, relevante fiind considerentele expuse în continuare de instanță, respectiv:" Pe lângă aceste pagini însă, la dosarul de candidatură, reclamanta a mai anexat și trei pagini intitulate "anexe": anexa I- Lista de investiții a Spitalului Clinic de Urgență Sf Spiridon din Iași pe anul 2021; anexa II- Lista de programe Naționale/acțiuni prioritare a Spitalului Clinic de Urgență Sf Spiridon din Iași pe anul 2021."

Nu este nimic contradictoriu în considerentele hotărârii, neexistând nicio confuzie în privința numărului de pagini al proiectului de management al candidatei recurente.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată este motivată, respectând întocmai dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ. și nu există contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță; lipsa de motivare neputând fi reținută, raportat la faptul că instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Reține Înalta Curte că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa și să ofere toate garanțiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părților, cât timp raționamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar și în condițiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Existența unor motive contradictorii vizează contrarietate între considerentele unei hotărâri, adică contrarietate între un considerent al hotărârii cu un alt considerent al hotărârii, ceea ce presupune, obligatoriu, indicarea a cel puțin două considerente ale hotărârii și indicarea modului în care cele cel puțin două considerente ale hotărârii ar fi în contradicție unul cu celălalt.

Ori, în cauză, Înalta Curte nu a identificat considerente contradictorii, contrar susținerilor recurentei - reclamante.

Eronat susține recurenta - reclamantă că instanța " nu arată în mod clar, din perspectivă legală, că sancțiunea nerespectării numărului de pagini ar duce implicit la respingerea candidaturii..", raportat la considentele primei instanțe consemnate la filele x (paragraful 7 precum și ultimul paragraf) și 7 (primul paragraf) din cadrul hotărârii, aceasta reținând dispozițiile art. 3 lit. a) și art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 1520/2016.

Faptul că instanța nu a redat conținutul textelor legale reținute, nu înseamnă că hotărârea recurată nu ar fi motivată și în drept, cum eronat susține recurenta - reclamantă.

Contrar susținerilor recurentei - reclamante, Înalta Curte constată că hotărârea recurată respectă exigențele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi considerată motivată, întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susținerile părților, cât și la probele administrate și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, o astfel de motivare permitând exercitarea controlului ierarhic superior asupra legalității sale și asigurând, totodată, garanțiile necesare pentru efectivul acces la justiție și pentru evitarea arbitrariului în soluționarea cauzei.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic ce a fundamentat soluția primei instanțe, respectiv că instanța nu și-a însușit criticile recurentei, dimpotrivă, le-a respins, expunând și argumentele pentru care a procedat astfel, nu înseamnă că hotărârea este nemotivată.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta- reclamantă este nefondat.

Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut în speță, în contextul în care instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauza dedusă judecății.

Amintește Înalta Curte că, prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinței recurate.

În ceea ce privește prima critică a recurentei - reclamante, conform căreia " nerespectarea numărului de paginial proiectului nu este sancțională cu invaliditatea candidaturii de nici un act normativ", respectiv că Ordinul nr. 1520/2016...nu prevede nici o sancțiune legată de depășirea numărului de pagini" (filele x din cererea de recurs), Înalta Curte, contrar celor susținute de aceasta, constată ca fiind relevante dispozițiile art. art. 3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 15 alin. (2) din Ordinul nr. 1520/2016, ce prevăd următoarele:

"ART. 3

(1) Concursul se desfășoară în două etape, după cum urmează:

a) etapa de verificare a îndeplinirii de către candidați a condițiilor stabilite în anunțul de concurs, etapă eliminatorie;

b) etapa de susținere publică și de evaluarea proiectului de management.

(2) În urma verificării îndeplinirii de către candidați a condițiilor stabilite în anunțul de concurs, candidații sunt declarați admiși sau respinși, putând participa la etapa de susținere publică și de evaluare a proiectului de management doar candidații declarați admiși.

ART. 15

(2) Proiectul se realizează individual de către candidat și se dezvoltă într-un volum de maximum 15 - 20 pagini, tehnoredactate pe calculator, cu caractere Times New Roman, mărimea 12, spațiere la un rând."

Or, raportat la aceste dispoziții, sancțiunea prevăzută pentru neîndeplinirea de către candidați a condițiilor de formă ale proiectului de management (etapă eliminatorie) constă în declararea acestora ca respinși.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că aspectul numărului maxim de pagini al proiectului de managament reprezintă o cerință de formă care se impune a fi verificată de către Comisia de concus chiar în prima etapă a concursului, iar această etapă este " eliminatorie".

Așadar, contrar susținerilor recurentei - reclamante, din conținutul actului normativ invocat, rezultă fără putință de tăgadă că un candidat al cărui proiect de management nu respectă exigența numărului de pagini va fi declarat "respins" în urma desfășurării primei etape a concursului.

Sintagma folosită în cuprinsul Ordinului nr. 1520/2016, respectiv "încadrarea într-un volum maxim de 15-20 pagini" indică cât de poate de clar faptul că proiectul trebuie să conțină maximum 20 de pagini, această cerință fiind menită a verifica și valorifica atât capacitatea candidaților de sinteză și de exprimare succintă (abilități manageriale importante de dovedit) cât și de a uniformiza candidaturile depuse pentru asigurarea unei egalități de șanse tuturor participanților.

Prin depășirea numărului maxim de pagini recurenta - reclamantă ar fi fost avantajată comparativ cu contracandidații care au respectat această cerință.

În conformitate cu prevederile art. 8 din OMS nr. 1520/2016, comisia de concurs are ca atribuții analizarea și verificarea dosarelor de înscriere a candidaților și întocmirea listei candidaților admiși pentru a participa la concurs, deci, contrar criticilor recurentei, consecința neconformității proiectului de management nu poate fi alta decât eliminarea din concurs a candidatului care l-a depus.

Nici critica ce vizează nerespectarea calendarului concursului, în sensul că acesta a fost devansat atât în privința evaluării inițiale și publicării proiectelor de managament, cât și a publicării rezultatelor finale, nu poate fi reținută, ca fondată.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 13 alin. (1) din actul normativ menționat, conform cărora în termen de 3 zile de la data finalizării înscrierilor, comisia de concurs verifică dosarele depuse și stabilește pentru fiecare candidat rezultatul "admis" sau "respins" și face publice rezultatele verificării dosarelor. În mod evident, comisia de concurs nu trebuie să evalueze dosarele în cea de-a treia zi, ci poate proceda la verificarea dosarelor și stabilirea rezultatelor oricând între momentul depunerii dosarelor și momentul împlinirii termenului de 3 zile.

Dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ. prezintă relevanță în cauză, dar nu din perspectiva momentului la care se împlinește termenul de 3 zile, așa cum greșit susține recurenta, ci din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de depunere a contestațiilor, care este de 24 de ore de la data publicării rezultatelor etapei I a concursului.

Raportat la dispozițiile anterior menționate, instanța de control judiciar constată ca fiind corectă reținerea primei instanțe, în sensul că nu s-a produs nicio vătămare niciunui candidat. Relevanța momentului publicării rezultatului concursului există doar în ceea ce privește termenul de contestație, întrucât de la acest moment începe să curgă termenul de 24 de ore.

Cum acest termen a fost stabilit de organizatorul concursului pentru ziua de luni, 23.08.2021, niciun candidat nu ar fi putut fi prejudiciat de publicarea rezultatelor vineri, 20.08.2021 față de sâmbătă, 21.08.2021, așa cum s-a stabilit prin calendarul de concurs.

Prima instanță a reținut în mod corect că, deși selecția (verificarea) dosarelor de concurs, respectiv afișarea rezultatelor selecției a avut loc în dat