ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.12.2019, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 21626/18.11.2019 emise de pârât prin care i-a fost respinsă cererea de plată nr. x/23.05.2019 cu privire la suma de 3.870,52 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare cu persoana vătămată A..

1.2. Prin sentința civilă nr. 216 din 20 martie 2020, Curtea a admis cererea reclamantului, a anulat Decizia nr. 21626/18.11.2017 emisă de pârât și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.870,52 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, menținerea Deciziei nr. 21626/18.11.2019.

Recurentul-pârât a susținut că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 213/2015, art. 313 și art. 320 din Legea nr. 95/2006 și art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 503/2004.

Pentru a îndeplini condițiile prevăzute de lege și pentru a-și recupera sumele solicitate din disponibilitățile FGA, suma solicitată trebuie să rezulte dintr-un contract de asigurare, condiție neîndeplinită de spitale.

Din conținutul sentinței penale evoate rezultă că suma solicitată cu titlu de despăgubiri a fost stabilită definitiv prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu persoana asigurată, reținându-se că ar fi întrunite elementele răspunderii civile delictuale în privința faptei asiguratului RCA, iar, potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potirvit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.

Definițiile legale a creanței de asigurare și ale creditorului de asigurare, conform art. 3 din Legea nr. 503/2004 și, ulterior, art. 4 din Legea nr. 213/215, nu pot fi aplicate în litigiile de drept comun între asigurați sau beneficiarii asigurărilor și asigurători, ci numia în raporturile cu FGA, legiuitorul dorind să facă o distincție clară între creanțele pe care FGA le achită potențialilor creditor de asigurare și celelalte creanțe ale asigurătorului falit.

Rolul social al FGA este de protejare a creditorilor de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător, însă, în cazul dedus judecății, creditorul de asigurare este beneficiarul poliței de asigurare RCA.

FGA nu este un asigurător sau reasigurător, FGA nu plătește pentru asigurătorul falit, după cum nici asigurătorul falit nu plătește prin FGA.

Spitalele se constituie ca părți civile în cauzele penale, în caz contrar pierzând dreptul de a acționa la instanța civilă asigurătorul, având numai dreptul de a acționa vinovatul de producerea accidentului, adică pe asiguratul RCA.

În cadrul asigurărilor de răspundere civilă, pentru a putea fi angajată răspunderea contractuală a societății de asigurare este necesar ca în prealabil obligația de plată a despăgubirilor să fie stabilită în sarcina asiguratului. Este necesară stabilirea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie pentru a putea fi angajată ulterior răspunderea contractuală a asigurătorului.

Reclamantul nu face parte din categoria creditorilor de asigurări și nici nu deține o creanță de asigurări aptă de valorificiare din disponibilitățile FGA. Nu este nici persoana asigurată, nici beneficiar al asigurării și nici persoana păgubită.

Prin urmare, reclamantul deține contra asigurătorului B. cel mult o creanță chirografară, iar nu o creanță de asigurare ce poate fi acoperită din disponibilitățile Fondului, având posibilitatea înscrierii creanței sale în tabelul creditorilor B. S.A..

Intimatul-reclamant Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin criticile formulate, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 213/2015, art. 320 din Legea nr. 95/2006 și art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 503/2004.

Înalta Curte observă că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 în categoria creditorilor de asigurări, în cazul asigurării de răspundere civilă, intră și persoanele păgubite, respectiv persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Sub acest aspect, se constată că, prin sentința penală nr. 32 din 20 aprilie 2018 a Tribunalului Militar Iași, definitivă prin Decizia nr. 7 din 27 februarie 2019 a Curții Militare de Apel București, s-a recunoscut Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași calitate procesuală în raportul juridic de dezdăunare decurgând din angajarea de cheltuieli cu spitalizarea părții civile A., obligând partea responsabilă civilmente (B.-în faliment prin lichidator judiciar C.) la plata sumei de 3.870,52 RON, cu titlu de despăgubiri.

În raport de aspectele relevate, rezultă fără putere de tăgadă că Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași are calitatea de persoană păgubită în sensul art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2005, astfel că, în acest temei, este parte în raportul de drept administrativ cu Fondul de Garantare al Asiguraților.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004 creanțele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanțele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări creanțele Fondului de garantare, precum și primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operațiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului", iar art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 acordă creanței de asigurare aceeași definiție, respectiv "creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare".

În raport de aceste norme, care reprezintă o transpunere în dreptul național a Directivei 2009/138/CE, în mod just a reținut instanța de fond că producerea riscului asigurat, respectiv producerea accidentului rutier, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare cu victima accidentului, instanța învestită cu soluționarea litigiului decurgând din acest accident valorizând în acțiunea civilă exercitată de spital pretențiile acestuia în contradictoriu cu societatea de asigurare a persoanei vinovate de producere a accidentului.

Prin urmare, despăgubirea menționată este o obligație izvorâtă din contractul de asigurare obligatoriu încheiat de conducătorul auto culpabil (asiguratul) cu asigurătorul în faliment.

În materie penală este consacrat dreptul de opțiune al persoanei vătămate, care poate alege între soluționarea pretențiilor sale civile pe calea acțiunii civile promovate la o instanță civilă și promovarea unei acțiuni civile în cadrul procesului penal, prin constituirea de parte civilă în termenele prevăzute de lege. Ambele posibilități juridice conferă părții vătămate posibilitatea de a acționa în justiție în mod direct asigurătorul pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin producerea evenimentului stipulat în contractul de asigurare ca reprezentând riscul asigurat.

Instanța penală, în soluționarea laturii civile cu care a fost învestită, a stabilit că Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași este îndreptățit a primi despăgubiri decurgând din contractul de asigurare încheiat de autorul prejudiciului.

Recurentul-pârât nu a fost parte în acest litigiu, însă aceste dezlegări sunt opozabile și acestuia în calitate de garant al despăgubirii rezultate din contractul de asigurare obligatoriu încheiat, în condițiile legii de autorul prejudiciului, în cazul falimentului societății B. S.A., în baza art. 2 din Legea nr. 213/2015.

În temeiul obligației de garanție legală pentru plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților are obligația plății despăgubirilor stabilite pe cale amiabilă și cu atât mai mult a celor stabilite pe cale judiciară, principiul securității juridice opunându-se a mai pune în discuție în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligații legale calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanță de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanță judecătorească cu exigențele procesuale specifice.

Într-adevăr, așa cum susține recurentul, plata despăgubirii se face în mod direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat, și asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit terța persoană prejudiciată, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., însă Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Spiridon" Iași este terța persoană prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate datorită faptei ilicite a unei persoane, care reprezenta un risc asigurat, nu a fost făcută.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 216 din 20 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.