ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 206/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 iulie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA", "Fondul"), a solicitat anularea Deciziei nr. 6355 din 12.06.2017, emisă de pârât și admiterea cererii de plată referitoare la suma de 3013,22 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Prin sentința civilă nr. 4462 din 21 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4462 din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că spitalul nu este creditor de asigurare în sensul Legii nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, interpretând restrictiv și greșit prevederile acestei legi. Legiuitorul nu a făcut nicio distincție după cum persoana păgubită este o persoană fizică și/sau juridică, incluzând aici și unitățile sanitare (spitalele), plata indemnizațiilor/despăgubirilor de către Fond către persoanele păgubite nefiind condiționată sub acest aspect.

Contrar celor reținute de prima instanță, recurentul are calitatea de creditor de asigurare conform art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015, fiind persoană îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit, riscul acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă fiind un accident rutier, iar suma solicitată având temeiul într-un contract de asigurare. În cazul asigurării de răspundere civilă, nu are calitatea de creditor de asigurare doar persoana asigurată sau beneficiarul asigurării.

În cazul producerii riscului acoperit prin contractul de asigurare de răspundere civilă are calitatea de creditor de asigurare și unitatea medicală care a suferit un prejudiciu. Recurentul-reclamant a arătat că suma de 3013,22 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată în urma producerii accidentului rutier, reprezintă creanță de asigurare, conform prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 și Directivei 2009/138/CE, rezultând dintr-un contract de asigurare de răspundere civilă încheiat de conducătorul auto culpabil (asiguratul) cu asigurătorul în faliment.

Recurentul-reclamant a solicitat a fi avută în vedere decizia penală nr. 302/09.03.2015, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul penal nr. x/2013, prin care s-a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă S.C. A. S.A. la plata cheltuielilor de spitalizare, arătând că, în raport cu cele stabilite prin această decizie, suportarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare a fost cauzată de vătămarea corporală produsă victimei accidentului rutier din data de 28.05.2012, din culpa conducătorului auto asigurat RCA la A. S.A. Așadar, producerea riscului asigurat a fost cauza determinantă a cheltuielilor efectuate de spital, creanța solicitată îndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată o creanță de asigurare.

În concluzie, recurentul a apreciat că îndeplinește cerințele legale pentru a avea calitatea de persoană păgubită, conform art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015 (și implicit calitatea de creditor de asigurare), fiind îndreptățit să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit (cheltuielile de spitalizare cu persoana vătămată B.) ca urmare a producerii unui risc (accidentul rutier) acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă (contractul de asigurare RCA încheiat de conducătorul auto culpabil cu S.C. A. S.A. - în faliment).

A mai susținut recurentul că prima instanță a avut în vedere în mod greșit dispozițiile art. 51 alin. (6) din Norma ASF nr. 23/2014, care se referă la unitățile de specialitate ce au ca obiect de activitate comercializarea de autovehicule și părți componente ale acestora, categorie în care nu se încadrează unitățile spitalicești. Instanța de fond a făcut o confuzie între "unitatea de specialitate" și "unitatea de spitalizare".

Totodată, instanța de fond a reținut greșit că raportul juridic dedus judecății este unul de prestări servicii de spitalizare acordate persoanei vătămate. Între reclamantul spital și asigurătorul S.C. A. S.A. nu a fost încheiat un contract de prestări servicii de spitalizare anterior producerii accidentului, izvorul creanței fiind producerea riscului asigurat, respectiv accidentul rutier.

În opinia recurentului, nu prezintă relevanță decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20.11.2017, în soluționarea unui recurs în interesul legii în materie penală, privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 86 C. proc. pen., invocată de instanța de fond în sentința recurată. Speța de față nu are o natură penală, cererea de plată a fost comunicată FGA după intrarea în faliment a asigurătorului, iar FGA nu a fost introdus, ca parte responsabilă civilmente, în dosarul penal nr. x/2013

Prin prezenta acțiune, reclamantul arată că nu a urmărit subrogarea Fondului în drepturile și obligațiile procesuale ale asigurătorului falit, ci a solicitat ca acesta să își îndeplinească scopul prevăzut de art. 9 din Norma ASF nr. 16/2015, respectiv acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței asigurătorului. Prin cererea de plată și, ulterior, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat FGA să își îndeplinească obligația de garantare a plății despăgubirilor în cazul falimentului asigurătorului, iar nu plata unor drepturi născute din nerespectarea unor drepturi contractuale ori substituirea de către FGA a asigurătorului în insolvență în obligațiile contractuale.

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, având în vedere că are calitatea de creditor de asigurare, conform art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015 și art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 503/2004, iar suma care formează obiectul cererii de plată este o creanță de asigurări, în temeiul art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004 și art. 268 pct. 1 lit. g) din Directiva 2009/13 8/CE.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A susținut intimatul-pârât că, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) lit. c), art. 4 alin. (1) lit. a) și 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, art. 267 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și Legea nr. 503/2004, creanțele unităților spitalicești nu sunt creanțe de asigurare, această categorie fiind expres definită de lege prin raportare directă la contractul de asigurare.

Unitatea medicală nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurător, nefiind o persoană păgubită prin vătămare corporală/deces/avariere sau distrugere de bunuri. Cheltuielile de spitalizare nu reprezintă un prejudiciu direct cauzat prin accidentul de circulație, între fapta conducătorului auto și prejudiciu neexistând o relație cauzală directă. Creanța pretinsă de reclamant este consecința acordării asistenței medicale către persoana vătămată B. în baza contractului de asigurare de sănătate încheiat cu aceasta, iar nu urmarea directă a accidentului rutier, spitalul fiind un furnizor de servicii medicale.

Intimatul-pârât a susținut că unitățile medicale nu pot acționa direct împotriva asigurătorului, ci se constituie părți vătămate în cauzele penale, acționând împotriva vinovatului de producerea accidentului (asiguratul RCA), conform art. 320 din Legea nr. 95/2006. A solicitat intimatul a fi avută în vedere, în acest sens, Decizia nr. 22 din 20.11.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

A mai arătat intimatul că plata despăgubirii se face în mod direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat și asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit terța persoană prejudiciată, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., și în niciun caz unității medicale.

În speță, în aplicarea acestui text de lege, autorul vătămării este cel care poate fi chemat în judecată, pe cale civilă, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată. Autorul vătămării este asiguratul RCA, care, dacă dovedește plata despăgubirii, va putea solicita suma cuvenită din disponibilitățile FGA, conform art. 11-18 din Legea nr. 213/2015 și art. 2226 alin. (3) C. civ.. Contractul de asigurare RCA acoperă cheltuielile prilejuite de accident, cu excepția celor care sunt suportate din fondurile de asigurări sociale, a căror plată se face conform art. 2226 alin. (3) C. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui prevederi se încadrează criticile din calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin criticile formulate în recurs, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași a susținut că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) și b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015, cât privește calitatea de creditor de asigurare a unității spitalicești.

Pentru a răspunde acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte reține că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004, creanțele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanțele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări creanțele Fondului de garantare, precum și primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operațiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului", iar art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 acordă creanței de asigurare aceeași definiție, respectiv "creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare" (norme care transpun în dreptul național prevederile a Directivei 2009/138/CE).

Cât privește categoria creditorilor de asigurări, dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015 stabilesc că în această categorie se include și persoana păgubită, respectiv persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 302 din 09.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, a fost recunoscută calitatea procesuală a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași în raportul juridic de dezdăunare decurgând din angajarea de cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate B., ca urmare a săvârșirii unui accident de circulație de către numitul C., asigurat de răspundere civilă la A. S.A., constatându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a fi acordate despăgubirile în cuantumul solicitat - 3013,22 RON, pe care societatea de asigurare a fost obligată a le acoperi. În cuprinsul acestei sentințe, Curtea de Apel Galați a reținut "nu este întemeiată alegația asigurătorului în sensul că unitatea spitalicească constituită parte civilă în cauză nu s-ar încadra în categoria terțelor persoane păgubite prin accidente de autovehicule și, prin urmare, asigurătorul nu ar putea fi obligat la plata cheltuielilor efectuate cu spitalizarea și tratamentul părții vătămate, atâta vreme cât spitalizarea și tratamentul sunt consecința faptei inculpatului."

Prin urmare, producerea riscului asigurat, respectiv a accidentului rutier amintit, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare pentru îngrijirea persoanei vătămate, instanța învestită cu soluționarea litigiului decurgând din acest accident valorizând, în acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, pretențiile acestuia în cuantum de 3013,22 RON, în contradictoriu cu asigurătorul persoanei vinovate de producere a accidentului.

În acord cu considerentele instanței penale, Înalta Curte constată că Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași are calitatea de persoană păgubită în sensul art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2005, în acest temei deținând o creanță de asigurare și fiind parte în raportul de drept administrativ cu Fondul de Garantare al Asiguraților.

Pentru a stabili dacă reclamantul este creditor de asigurare, iar creanța invocată de acesta este o creanță de asigurare, trebuie avută în vedere cauza efectuării cheltuielilor de spitalizare ce fac obiectul cererii de plată adresate FGA. Or, despăgubirea solicitată prin cererea de plată reprezintă un prejudiciu pe care reclamantul l-a suportat ca urmare a producerii riscului asigurat (accidentul auto) și a cărui reparare cădea în sarcina asigurătorului falit, conform deciziei definitive a instanței penale. În temeiul obligației de garanție legală, în cazul falimentului unui asigurător, pentru plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate în condițiile legii, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților are obligația plății despăgubirilor stabilite pe cale judiciară, principiul securității juridice opunându-se a mai pune în discuție, în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligații legale, calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanță de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanță judecătorească cu exigențele procesuale specifice.

Înalta Curte mai reține că, deși intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a fost parte în litigiul penal, dezlegările instanței îi sunt opozabile și acestuia, în calitate de garant al despăgubirii rezultate din contractul de asigurare încheiat de autorul prejudiciului, în cazul falimentului societății A. S.A., în baza art. 2 din Legea nr. 213/2015. De asemenea, hotărârea pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea prevederilor art. 320 din Legea nr. 95/2006, invocată de către intimatul-pârât, nu este relevantă în cauză, decizia nr. 22/2017 dezlegând o problemă de drept diferită de cea care constituie esența raportului juridic litigios de față. Astfel, prin recursul în interesul legii s-a stabilit că FGA nu este parte responsabilă civilmente în procesul penal. În cauza de față, plata despăgubirii nu are la bază o astfel de calitate a FGA, ci dreptul unităților spitalicești de a-și vedea satisfăcute creanțele în baza calității de creditori de asigurări.

Intimatul-pârât a mai susținut că plata despăgubirii nu se poate face către unitatea medicală, ci, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., se realizează în mod direct către terța persoană prejudiciată, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat sau către asigurat, în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit terța persoană prejudiciată. Însă, acest argument al intimatului pornește de la ipoteza inexactă că unitatea medicală nu are calitatea de terță persoană păgubită, contrar celor anterior reținute de instanța de recurs, care a constatat că reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași este persoana prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate ca urmare a faptei ilicite, care reprezintă un risc asigurat, nu a fost făcută.

Prin urmare, Înalta Curte constată că refuzul pârâtului Fondul de Garantare al Asiguraților de a aproba cererea de plată formulată de reclamant pentru suma de 3013,22 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, este nelegal, astfel încât hotărârea instanței de fond este dată cu greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, creanța pretinsă de reclamant fiind o creanță de asigurare, iar acesta având calitatea de creditor de asigurare.

Înalta Curte reține că pârâtul, în procedura administrativă, a analizat cererea de plată formulată de reclamant atât dintr-o perspectivă procedurală (constatând a fi tardiv formulată, aspect care, deși a făcut obiectul acțiunii de față, nu a fost analizat de instanța de fond, care, implicit, a considerat cererea de plată formulată în termen, iar pârâtul nu a declarat recurs împotriva acestei implicite soluții), cât și pe fondul pretențiilor, respingerea cererii de plată datorându-se nerecunoașterii calității reclamantului de creditor de asigurare. În aceste condiții, fiind epuizată procedura administrativă prin analizarea creanței de către FGA sub toate aspectele, și creanța rezultând dintr-o hotărâre judecătorească definitivă, Înalta Curte constată că nu mai este necesară reluarea acestei proceduri, instanța putând tranșa cauza atât sub aspectul legalității deciziei contestate, cât și sub aspectul obligării pârâtului la plata creanței.

Drept consecință, ca urmare a constatării calității de creditor de asigurare a reclamantului, Înalta Curte, în rejudecarea cauzei, va obliga pârâtul la plata despăgubirilor solicitate de reclamant, existența și cuantumul acestora fiind stabilite prin decizia penală definitivă nr. 302/09.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2013, creanța având un caracter cert, lichid și exigibil.

Pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod, Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată, va anula Decizia nr. 6355 din 12.06.2017, emisă de pârât și va obliga pârâtul la plata sumei 3013,22 RON către reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași împotriva sentinței civile nr. 4462 din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Anulează Decizia nr. 6355 din 12.06.2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 3013,22 RON către reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.