ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2025

Ședința publică din data de 2 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic Căi Ferate Iași, a formulat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere de suspendare a Ordinului nr. 1819/09.07.2024 și a Ordinului nr. 1935/11.07.2024. A susținut că a sesizat autoritatea în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 268 din 15 octombrie 2024, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de B., a respins excepția lipsei de interes, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic Căi Ferate Iași și acțiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea de suspendare formulată de A., în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și B..

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, arată că instanța de fond, în considerentele sentinței menționate, în mod eronat a reținut faptul că nu s-au dovedit împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative contestate. Din punct de vedere al exigențelor legiuitorului pentru a putea fi suspendată executarea unor acte administrative, conform prevederilor art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuie îndeplinite 2 condiții cumulative, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența unei pagube.

În mod evident din cele expuse în cerere și din probatoriul administrat se creează o veritabilă prezumție de nelegalitate în privința actelor administrativ ce se conturează într-un caz justificat, respectând exigențele legislative impuse de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Prin Hotărârea nr. 3 din 2 iulie 2024 au fost validate rezultatele concursului pentru ocuparea postului de Manager la Spitalul Clinic CF Iași. Reclamanta, având calitatea de manager interimar al Spitalului Clinic CF Iași, și-a depus dosarul de candidatură pentru concursul de ocupare al funcției de manager, persoană fizică, al Spitalului Clinic Căi Ferate Iași, desfășurat în perioada noiembrie- decembrie 2023. Această hotărâre este temeiul principal ce a dus la emiterea celor 2 ordine a căror suspendare se solicită.

Instanța de fond în mod netemeinic susține faptul că au fost aduse critici generale, neîncadrate în drept, chiar neclare, cu toate acestea, există adevărate încălcări ale legislației incidente. Conform Ordinului 206/2016 pentru aprobarea Normelor privind Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager persoană fizică la spitalele publice din subordinea Ministerului Transporturilor, art. 25 alin. (1) prevede că "în termen de 2 zile lucrătoare de la finalizarea concursului, consiliul de administrație al spitalului validează rezultatele concursului". Această critică are în vizor o încălcare concretă a unui text de lege cu indicarea acestuia. Acest termen a fost ignorat, ceea ce ridică semne de întrebare asupra legalității validării rezultatelor și a emiterii ordinelor contestate.

Concursul a fost organizat în perioada noiembrie- decembrie 2023, iar termenul de validare a acestui concurs nu a fost respectat astfel că demersurile privind validarea concursului au devenit tardive și lipsite de orice eficacitate juridică.

Termenul de 2 zile este unul expres indicat, având natura unui termen imperativ, astfel că validarea concursului după acest termen intră în sfera ilegalității. Nerespectarea termenului nu conduce la o simplă întârziere ci prejudiciază întregul concurs.

În lumina acestor aspecte prezentate, nu se poate reține din acest punct de vedere că nu este dovedită o îndoială serioasă în privința legalității actelor.

Mai mult în conformitate cu Regulamentul Consiliului de Administrație, aprobat în Ședința Consiliul de Administrație din data de 17.03.2021, convocatorul prin care se solicită validarea concursului a fost întocmit și emis de un Consiliu de Administrație nelegitim, care nu are un președinte ales prin votul majorității simple a membrilor săi. Componența consiliului este incompletă prin lipsa a 2 membri titulari, astfel că nici membrii supleanți nu mai sunt de actualitate neavând mandat, acestea fiind aspecte care nu necesită decât o analiză sumară pentru a realiza cele invocate.

Reclamanta mai susține că la această ședință a fost convocat și un membru supleant ce nu putea să aibă un mandat, deoarece membrul titular și-a dat anterior demisia. Pentru aceste motive, invocă și faptul că nu se poate aprecia în mod legal faptul că a existat cvorum la ședința prin care s-a dispus validarea rezultatului concursului. Conform articolului 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Spitalului Clinic CF Iași, acest Consiliu este format de 8 membri din care 4 sunt reprezentanți ai Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, unul din partea UMF, unul din partea Colegiului Medicilor și unul din partea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România - Filiala Iași. La ședința Consiliului în mod obligatoriu trebuie să fie invitat și reprezentantul sindicatului.

Dintre cei 8 membri, așa cum reiese din convocatorul depus la instanță, la ședința Consiliului din data de 02.07.2024:

- nu au fost convocați toți: nu a fost convocat reprezentantul Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România - Filiala Iași și nu a fost invitat reprezentantul sindicatului.

- reprezentantul UMF, dr. C. a indicat faptul că nu poate participa la ședința din 02.07.2024 și a solicitat înlocuirea sa cu membrul supleant, însă dl. dr. D. a ieșit la pensie, aspect cunoscut de către departamentul juridic încă din luna iulie 2023. Acest aspect a fost sesizat de altfel și de managerul spitalului încă din octombrie 2023 către Direcția Medicală a Ministerului Transporturilor.

- Dr. E. îl înlocuiește pe Dr. F., care de asemenea nu mai este membru titular al Consiliului de administrație din luna iulie 2023, acesta fiind deja înlocuit de către Colegiul Medicilor cu o altă persoană.

Pentru a fi valabilă prezența membrilor supleanți, aceștia trebuie să înlocuiască un membru permanent la o ședință la care acesta nu poate participa din motive neimputabile. Regulamentul nu permite membrilor supleanți să devină membri permanenți în cazul renunțării sau pierderii calității de membru permanent. Modificarea componenței Consiliului de Administrație ulterior datei de 2 iulie 2024 nu are nicio relevanță pentru Hotărârea ce are relevanță în soluționarea acestei cauze. La data de 2 iulie 2024 Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic Căi Ferate Iași nu a fost legal întrunit.

Mai mult decât atât, convocatorul din data de 20.06.2023 prin care se stabilește ordinea de zi pentru ședința din data de 02.07.2024, implicit validarea rezultatului concursului de manager, nu poartă semnătura secretarului CA și nici avizul juridic al instituției, conform Regulamentului de organizare și funcționare CA. Din acestea reiese la o simplă vedere cu certitudine o îndoială serioasă privind legalitatea acestuia.

Instanța de fond nu analizează în sentința atacată aspectele ce țin de incompatibilitatea contracandidatului, aspect invocat în cererea inițială. În acest sens, conform deciziei Consiliului de Administrație al Spitalului Clinic CF Iași nr. x/16.10.2023, la punctul nr. 2, comisia de concurs avea responsabilitatea de a verifica dosarele candidaților. În această decizie, la punctul B, litera (d), este stipulată condiția esențială ca participanții să nu aibă în Cazierul Judiciar o condamnare printr-o hotărâre judecătorească definitivă, cerință de asemenea menționată în Anexa Ordinului nr. 206 din 21 martie 2016 emis de Ministerul Transporturilor, la Cap. I, Art. 1. alin. (1), lit. e).

Comisia inițială cu atribuții în verificarea dosarelor a respins candidatura domului Dr. B. pe motiv de incompatibilitate pentru ocuparea postului, decizie ulterior anulată de către comisia de contestații în mod netemeinic și nelegal. Apreciază drept clară încălcare legislației prin numirea unei persoane ce nu respectă cerințele reglementate prin actele normative precizate anterior, motiv ce se încadrează noțiunii de caz justificat ce ar deschide calea spre suspendarea actelor ce fac obiectul prezentei cauze.

Raportat la existența pagubei iminente, instanța în mod eronat a apreciat faptul că nu s-a făcut dovada prejudiciului material și viitor, așa cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004:

"prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public ".

În acest sens, arătă existența unui prejudiciu personal, revocarea din funcția de manager interimar o afectează în mod direct, atât pe plan profesional, cât și personal.

De asemenea, învederează faptul că există și o perturbare a funcționării unității medicale și un impact asupra integrității spitalului.

Pentru toate aceste motive, solicită suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Ordinul nr. 1819 din 09.07.2024 a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, de numire în funcția de manager grad II la Spitalul Clinic CF Iași, a domnului B. și a Ordinului nr. 1935 din 11.07.2024 privind revocarea din funcția de manager gradul II, interimar, la Spitalul Clinic CF Iași a recurentei.

Intimatul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic Căi Ferate Iași, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea Ordinului nr. 1819/09.07.2024 și a Ordinului nr. 1935/11.07.2024 .

Instanța de fond a făcut analiza condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal și temeinic, în speța de față, lipsa unor argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat și inexistența unei pagube iminente.

Referitor la condițiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a se recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, a reținut că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

În situația în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorități jurisdicționale, iar aceasta nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiași autorități jurisdicționale sau unei alte autorități jurisdicționale competente să decidă măsuri de protecție provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."

Protecția provizorie a drepturilor și intereselor persoanelor private este reiterată și de Recomandarea nr. (2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

"Când legea nu prevede că introducerea unei contestații împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."

Jurisprudența europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviințată, daca s-a stabilit și că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părților ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar și ca instanța de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluții posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele și argumentele reclamantului din cadrul acțiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va efectua un control de legalitate asupra actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, cu alte cuvinte, pentru a dispune suspendarea, instanța nu mai trebuie să își formeze convingerea că acțiunea principală va fi admisă, ci doar să ajungă la concluzia că argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt suficient justificate.

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a arătat, în concret, în ce constă îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat și nici instanța nu a identificat împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ la nivel de aparență, fără prejudecarea fondului.

În speța, recurenta-reclamantă a invocat fapte care țin de modul de organizare a concursului pentru ocuparea postului de manager persoană fizică la Spitalul Clinic CF Iași care, în cea mai mare parte, implică o analiză a fondului cauzei prin care s-ar depăși limitele aparenței de drept specifice suspendării de executare.

Cât privește nerespectarea termenului de 2 zile din Ordinul nr. 206/2016, Înalta Curte apreciază ca fiind relevante cele statuate în decizia HP nr. 45/2022 la paragraful 55. Astfel, în materia contenciosului administrativ, neîndeplinirea de către o autoritate publică a unei obligații într-un termen legal nu stinge acea obligație, iar îndeplinirea tardivă a obligației de emitere a unui act administrativ nu constituie motiv de anulare a actului, ci, eventual, de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul creat și, după caz, poate reprezenta temei pentru atragerea răspunderii disciplinare a funcționarului public.

Așadar, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, apreciază că nu s-au dovedit împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor.

În continuare, Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la condiția pagubei iminente.

În ceea ce privește condiția unei pagube iminente, recurenta-reclamantă a invocat faptul că revocarea din funcția de manager îi afectează cariera și reputația, însă nu a arătat cum anume și mai mult, acestea nu reprezintă prejudicii greu de reparat, ireversibile, așa după cum în mod corect a apreciat instanța de fond.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 268 din 15 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.