ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 752/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase "Sf. Parascheva" Iași, a solicitat obligarea acestuia la plata sporului pentru condiții de pericol deosebit acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 56/2020, plata sporului de 10% din salariul de bază, acordat pentru implicarea directă în acțiuni legate de prevenirea, gestionarea și combaterea infecțiilor cu COVID-19 pe perioada stării de urgență și 3 luni după, calculat conform punctajelor lunare întocmite de angajator. A mai solicitat reclamanta și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale și a ratei de inflație, calculate de la data scadenței aferente fiecărei luni, până la momentul plății efective.

Tribunalul Iași, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 593/2024 din 27 martie 2024 a anulat cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Sf. Parascheva Iași.

Împotriva sentinței civile nr. 593/2024, reclamanta A. a declarat apel.

Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății apelului formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 593/2024 din 27 martie 2024 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, având în vedere că la termenul de judecată fixat niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, recurenta a declarat recurs, prin care arată că în mod greșit s-a dispus suspendarea judecării apelului, având în vedere că la termenul din 10 decembrie 2024, când a fost ședința publică, aceasta nu a putut fi prezentă, deoarece era plecată din Iași în interes de serviciu, sens în care solicită admiterea recursului și continuarea judecății pentru soluționarea apelului formulat în cauză.

În cauză, intimatul-pârât Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Sf. Parascheva Iași nu a formulat întâmpinare.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect încheierea din 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de instanță cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluționării cererii de apel formulată de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 593/2024 din 27 martie 2024 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că, dispozițiile art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prevăd în mod explicit exercitarea căii de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului judecării procesului.

Recurenta A. nu și-a întemeiat în drept memoriul de recurs, însă aceasta a pus în discuție aplicarea greșită a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în opinia sa, fiind dispusă în mod eronat, măsura suspendării cauzei.

Această critică se subsumează ipotezei legale de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa încât recursul va fi analizat din perspectiva evocatelor prevederi incidente.

Prin urmare, instanța supremă constată cum Curtea de Apel Iași, prin încheierea atacată, a apreciat că în cauză se impune suspendarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că la termenul de judecată din 10 decembrie 2024, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în mod legal instanța de apel a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa nejustificată a părților.

În raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța supremă constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului, iar în dezvoltarea motivului de recurs nu au fost prezentate aspecte care să susțină teza nulității încheierii atacate, cum impun exigențele textelor de lege evocate anterior.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC DE BOLI INFECȚIOASE SF. PARASCHEVA IAȘI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2025.