ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 243/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.673/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 14.522/3/2023, de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.539/3/2023* și de Tribunalul Iași - Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.813/99/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 26 septembrie 2024, în Dosarul nr. 14.522/3/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică, ce a efectuat triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei, potrivit art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei, aprobată cu completări prin Legea nr. 20/2020, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020), este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de art. unic lit. A pct. 1 și 9 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), potrivit art. 7 alin. (5) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 noiembrie 2024, cu nr. 2.673/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 23 iunie 2025.

La data de 13 decembrie 2024, la acest dosar a fost conexat Dosarul nr. 2.952/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.539/3/2023*, cu privire la următoarea problemă de drept: Dacă personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică (medici și asistenți medicali) care a fost implicat în măsurile luate pe perioada pandemiei de coronavirus beneficiază în perioada martie 2020 - martie 2022 de sporul pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. unic lit. A pct. 1 din anexa nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 și dacă acordarea acestui spor este condiționată de existența buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens potrivit art. 5 din Regulamentulcadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, chiar și în situația în care angajatorul nu a procedat la expertizarea locurilor de muncă, deși s-au schimbat condițiile de muncă. Dacă participarea efectivă, în aplicarea măsurilor de limitare a unor epidemii deosebit de grave și altele asemenea stabilite de Ministerul Sănătății și declarate prin ordin, implică în mod obligatoriu contact direct al personalului din cadrul direcțiilor de sănătate publică cu persoanele infectate sau este suficientă participarea acestora în cadrul anchetelor epidemiologice prin contactarea telefonică a persoanelor.

La data de 11 februarie 2025 s-a dispus și conexarea Dosarului nr. 333/1/2025, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.813/99/2024, cu privire la următoarea problemă de drept: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. unic lit. A pct. 1 din anexa nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, prin raportare la art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, se cuvine reclamanților, angajați în cadrul Direcției de Sănătate Publică Iași, implicați în mod direct în acțiuni de prevenire, gestionare și combaterea infecțiilor cu COVID-19, sporul pentru condiții deosebit de periculoase cuprins între 55% și 85% pentru toată perioada stării de urgență (16 martie 2020-14 mai 2020), respectiv de alertă (15 mai 2020-8 martie 2022) a pandemiei COVID-19? II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 " Sporul pentru condiții de muncă Art. 23. - Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate." Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale " Art. 7. - (1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) b) pentru condiții deosebit de periculoase: (...) asistență medicală de urgență și transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor (UPU - SMURD, UPU, CPU), secții și compartimente de ATI, de terapie intensivă și de terapie acută (...), epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de până la 85% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de sistem sanitar și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli; (...) (5) Personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică poate beneficia, în raport cu condițiile de muncă, de sporurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) și e), dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul care beneficiază de aceste sporuri."

Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 Anexa nr. 2 - Mărimea sporului pentru condiții deosebit de periculoase acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare " Articol unic. - Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: A. Spor de la 55% până la 85% din salariul de bază: 1. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din cadrul direcțiilor de sănătate publică, al Institutului Național de Sănătate Publică și din cadrul ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie care participă efectiv în aplicarea măsurilor de limitare a unor epidemii deosebit de grave și altele asemenea stabilite de Ministerul Sănătății și declarate prin ordin; (...)" Anexa nr. 8 - Mărimea sporului pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebite cum ar fi stres sau risc, acordat în baza prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare " Articol unic. - Personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebite cum ar fi stres sau risc beneficiază de sporul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. h) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: A. Spor de la 12% până la 15% din salariul de bază: 1. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unități, secții și compartimente cu paturi din specialitățile: traumatologie vertebro-medulară și neuromotorie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie cardiacă și a vaselor mari, chirurgie vasculară, cardiologie intervențională, chirurgie toracică, ortopedie și traumatologie, chirurgie plastică-microchirurgie reconstructivă, chirurgie și ortopedie pediatrică, hematologie, chirurgie generală, urologie; (...) 9. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de medicină internă, pneumologie, cardiologie, recuperare cardiologică, diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, gastroenterologie, recuperare respiratorie. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020 Art. 8. - " (...) (5) Triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei se asigură de către direcțiile de sănătate publică județene și/sau a municipiului București prin personalul propriu sau prin personal delegat/detașat din cadrul altor unități sanitare. (...)" III. Expunerea succintă a proceselor

În dosarele în care au fost formulate sesizările de către Curtea de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale și de către Tribunalul Iași - Secția I civilă, instanțele de trimitere sunt învestite cu soluționarea apelului/cererii de chemare în judecată, introduse de reclamanți - angajați ai direcțiilor de sănătate publică, medici și asistenți medicali, prin care aceștia solicită calcularea și plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, respectând cuantumul minim de 55% până la 85% din salariul de bază, prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 și de Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, pe perioada stării de urgență și a stării de alertă, în timpul pandemiei de COVID-19.

În această perioadă, reclamanții au efectuat triajul epidemiologic în punctele de trecere a frontierei, în vămi și aeroporturi, potrivit prevederilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020, au efectuat anchete epidemiologice și recoltare teste COVID, triaj epidemiologic, asigurarea transportului probelor recoltate în vederea diagnosticării cazurilor de infecție cu virusul COVID-19 în focare, astfel încât se consideră îndreptățiți la plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase de muncă.

În dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța de trimitere este învestită cu soluționarea cererii formulate de o federație sindicală, în numele și pentru membrii săi - angajați ai unei direcții de sănătate publică, prin care se solicită calcularea și plata aceluiași spor, cu motivarea că, în calitate de medici epidemiologi și asistenți medicali, au efectuat anchete epidemiologice și recoltare teste COVID în focare. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilor

Instanțele de trimitere au constatat îndeplinite cerințele art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, raportat la obiectul cererilor, categoria de personal din care fac parte reclamanții, existența unei chestiuni de drept ce condiționează soluționarea pe fond a cauzelor și nestatuarea de către instanța supremă.

De asemenea, au apreciat că problema de drept în discuție prezintă un grad de dificultate suficient pentru a justifica intervenția instanței supreme, având în vedere că își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 și Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în raport cu diferite categorii de sporuri, inclusiv cu sporul în cauză, conturează riscul apariției unei jurisprudențe neunitare, al unor soluții divergente, ceea ce s-a dorit a fi evitat prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, împrejurare ce justifică necesitatea declanșării mecanismului de unificare a jurisprudenței reprezentat de hotărârea prealabilă. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu și-au exprimat punctele de vedere altfel decât prin cererile formulate în fața instanțelor de trimitere. VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că, deși, de principiu, acest spor poate fi acordat, nu se poate reține, în cazul activităților de triaj epidemiologic din punctele de trecere a frontierei, îndeplinirea condiției desfășurării unei activități similare celei desfășurate de personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și medico-sociale ce a participat efectiv la aplicarea măsurilor de limitare a epidemiei declanșate de virusul SARS-CoV-2.

Tribunalul Iași - Secția I civilă a apreciat că personalul direcțiilor județene de sănătate publică ce a efectuat triajul epidemiologic în punctele de frontieră este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, dacă se constată, în concret, că este îndeplinită cerința desfășurării unei activități similare celei desfășurate de personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și medico-sociale ce a participat efectiv la aplicarea măsurilor de limitare a epidemiei declanșate de virusul SARS-CoV-2.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că reclamanții - personal contractual al unei direcții de sănătate publică pot fi îndreptățiți, de principiu, a beneficia de sporul pentru condiții deosebit de periculoase de până la 85% din salariul de bază pretins în condițiile art. 7 alin. (5) raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv ale art. unic lit. A pct. 1 din anexa nr. 2 și art. unic lit. A pct. 1 și 9 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, și anume dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul care beneficiază de acest spor, respectiv cu personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, ce a participat efectiv la aplicarea măsurilor de limitare a unor epidemii deosebit de grave și altele asemenea stabilite de Ministerul Sănătății și declarate prin ordin. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

În legătură cu sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 14.522/3/2023, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice din care a rezultat orientarea unanimă în sensul că personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică, care a efectuat triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei, potrivit art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020, este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase numai dacă este îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, mai exact, dacă activitatea desfășurată a avut loc în aceleași condiții cu personalul care beneficiază de sporul pentru condiții deosebit de periculoase. Astfel, de la caz la caz, trebuie analizate atribuțiile, precum și condițiile de lucru ale personalului din cadrul direcțiilor de sănătate publică, care a efectuat triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei. Simpla desfășurare a triajului epidemiologic din punctele de trecere a frontierei nu este suficientă pentru acordarea sporului.

În legătură cu sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.539/3/2023*, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice, din care a rezultat, cvasiunanim, că salariații reprezentați în cauză, personal contractual al unei direcții de sănătate publică, pot fi îndreptățiți, în principiu, a beneficia de sporul pentru condiții deosebit de periculoase în condițiile art. 7 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. unic lit. A pct. I din anexa nr. 2 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, dacă sunt îndeplinite toate condițiile ce rezultă din aceste dispoziții legale și dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul care beneficiază de acest spor, și anume cu personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, ce a participat efectiv în aplicarea măsurilor de limitare a unor epidemii deosebit de grave și altele asemenea stabilite de Ministerul Sănătății și declarate prin ordin.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale a căror interpretare se solicită, în sensul vizat de sesizările conexate. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizărilor conexate, nefiind întrunită condiția existenței unor chestiuni dificile de drept. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, precum și raportul întocmit de judecătorii-raportori, constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (...) (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată", iar, potrivit art. 4, "dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie."

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind eliminată condiția sesizării doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

În cauza de față, sesizările îndeplinesc trei dintre condițiile de admisibilitate, respectiv existența unor cauze în curs de judecată în primă instanță sau în calea de atac, cauzele se încadrează între cele prevăzute limitativ la art. 1 din ordonanța de urgență, iar problemele litigioase nu fac obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în sesizările formulate în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă - dreptul comun în materie -, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

Totodată, s-a statuat că problema de drept supusă dezlegării trebuie să ridice serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, dificultăți decurgând din neclaritatea normei, din caracterul incomplet al acesteia, susceptibil de mai multe sensuri ori accepțiuni deopotrivă de justificate față de imprecizia redactării textului legal.

Ca atare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege fie din cauză că acesta este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare sau că și-ar putea extinde efectele după data abrogării lui (prin ultraactivitate), fie că ar intra în coliziune cu principii fundamentale ale dreptului.

Definitorie pentru această procedură este dezlegarea de principiu pe care o poate da instanța supremă în legătură cu sensul normei de drept, cu cea mai adecvată interpretare a lui, atunci când este susceptibil de mai multe înțelesuri, astfel încât ulterior, printr-o aplicare corespunzătoare din partea instanțelor, jurisprudența să capete coerență și unitate.

Dimpotrivă, chestiunea de drept aptă a fi dezlegată prin mecanismul hotărârii prealabile nu poate consta în realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să aibă ca obiect interpretarea unor dispoziții legale, iar nu modul concret de aplicare a acestora la situații specifice.

Interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin instanței de judecată învestite și reprezintă o obligație ridicată la rang de principiu fundamental, ce își găsește consacrarea în prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Judecătorul cauzei este cel chemat să rezolve și posibilele dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare și cele jurisprudențiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanțiale și a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă și absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situație de fapt concretă.

Referitor la această condiție de admisibilitate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată, din analiza încheierilor de ședință prin care s-a dispus sesizarea instanței supreme, faptul că instanțele de trimitere nu indică nicio dificultate de analiză și soluționare a chestiunilor de drept pentru care au formulat cele trei sesizări.

În acest sens, în dosarele în care au fost formulate sesizările de către Curtea de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale și de către Tribunalul Iași - Secția I civilă, instanțele de trimitere sunt învestite cu soluționarea apelului/cererii de chemare în judecată, introduse de reclamanți - angajați ai direcțiilor de sănătate publică, prin care aceștia solicită calcularea și plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase de muncă, respectând cuantumul minim de 55% până la 85% din salariul de bază, prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 și de Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, pe perioada stării de urgență și a stării de alertă, în timpul pandemiei de COVID-19, ca urmare a efectuării, în punctele de trecere a frontierei, în vămi și aeroporturi, potrivit prevederilor art. 8 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2020, a triajului epidemiologic, respectiv asigurarea transportului probelor recoltate în vederea diagnosticării cazurilor de infecție cu virusul COVID-19.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că instanța de trimitere - Curtea de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2024, în exprimarea opiniei cu privire la sesizare, după menționarea dispozițiilor legale incidente, arată că personalul direcțiilor de sănătate publică ce a efectuat triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei nu este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, acesta nedesfășurând o activitate care să prezinte același risc de contagiune ridicat ca activitatea desfășurată de personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale și neparticipând la aplicarea măsurilor de limitare a epidemiei de SARS-CoV-2, astfel cum acestea au fost avute în vedere de legiuitor.

Tribunalul Iași - Secția I civilă, prin Încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2024, în exprimarea punctului de vedere cu privire la sesizare, după menționarea dispozițiilor legale incidente, reține că "(...) rămâne de analizat dacă activitățile desfășurate în concret de reclamanți impun sau nu acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, examinare care urmează a fi efectuată pe fondul cauzei (...), urmând ca instanța de judecată să stabilească în raport cu probele ce vor fi administrate dacă activitatea de triaj desfășurată de salariații în cauză în punctele de frontieră a prezentat același risc de contagiune ridicat ca activitatea desfășurată de personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale. Prin urmare, în opinia instanței de judecată, personalul direcțiilor de sănătate publică județene ce a efectuat triajul epidemiologic din punctele de trecere a frontierei este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut de art. unic lit. A din anexa nr. II a Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărâre Guvernului nr. 153/2018, prin raportare la art. 7 alin. (1) lit. b) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, dacă se constată în cazul concret că este îndeplinită cerința desfășurării unei activități similare celei desfășurate de personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale ce a participat efectiv în aplicarea măsurilor de limitare a epidemiei declanșate de virusul SARS-CoV-2 (...)".

În dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța de trimitere este învestită cu soluționarea unei cereri prin care se solicită calcularea și plata aceluiași spor, cu motivarea că, în calitate de medici epidemiologi și asistenți medicali, reclamanții au efectuat anchete epidemiologice și recoltare teste COVID-19 în focare.

Prin încheierea de sesizare, punctul de vedere al instanței a fost că: "(...) salariații reprezentați în cauză, personal contractual al unei direcții de sănătate publică, pot fi îndreptățiți, de principiu, a beneficia de sporul pentru condiții deosebit de periculoase (...) dacă sunt îndeplinite toate condițiile ce rezultă din aceste dispoziții legale și dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul care beneficiază de acest spor, și anume cu personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, ce a participat efectiv în aplicarea măsurilor de limitare a unor epidemii deosebit de grave și altele asemenea stabilite de Ministerul Sănătății și declarate prin ordin. Totodată, în funcție de interpretarea dispozițiilor legale referitoare la participarea efectivă în aplicarea măsurilor de limitare a unor epidemii deosebit de grave și altele asemenea stabilite de Ministerul Sănătății și declarate prin ordin (contact direct al personalului din cadrul direcțiilor de sănătate publică cu persoanele infectate/anchete epidemiologice telefonice), salariații reprezentați în cauză ar putea fi îndreptățiți, în principiu, raportând această interpretare la activitățile efectiv desfășurate în concret de fiecare reclamant în parte pe perioada pandemiei de coronavirus COVID-19. De asemenea, (...) eventualul drept al salariaților reprezentați în cauză de a beneficia de acest spor trebuie raportat și la obligativitatea sau nu a existenței buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens potrivit art. 5 din Regulamentulcadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018."

Astfel, lectura încheierilor de sesizare nu permite decelarea vreunei dificultăți din partea acestor instanțe de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale relevante soluționării obiectului cererilor de chemare în judecată formulate prin prisma cauzei lor juridice, neindicându-se faptul că problemele de drept propuse instanței supreme spre dezlegare ar fi născute dintr-un text incomplet sau neclar ori susceptibil de interpretări contradictorii.

Dimpotrivă, Curtea de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale exprimă o certitudine asupra modului de interpretare a ansamblului normativ dedus soluționării, prin sublinierea unei evidențe a concluziei reieșite din coroborarea tuturor dispozițiilor legale pe care le identifică a fi relevante. În acest sens, instanța de trimitere se rezumă la o prezentare a textelor normative indicate a fi relevante pentru proces în contextul obiectului cererii de chemare în judecată, precum și la expunerea unei concluzii de certitudine a modului lor de aplicare și interpretare.

Tribunalul Iași - Secția I civilă susține că acțiunea reclamanților ar fi întemeiată doar dacă, în raport cu probele ce vor fi administrate, ar rezulta că activitatea de triaj desfășurată de salariații în cauză în punctele de frontieră a prezentat același risc de contagiune ridicat ca activitatea desfășurată de personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale menționează că salariații reprezentați în cauză pot fi îndreptățiți, de principiu, a beneficia de sporul pentru condiții deosebit de periculoase, dacă sunt îndeplinite toate condițiile ce rezultă din aceste dispoziții legale și dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul care beneficiază de acest spor.

Totodată, dincolo de analiza efectuată la nivelul instanței de trimitere prin încheierile de sesizare, aspectele reieșite din punctele de vedere teoretice sau jurisprudența identificată la nivelul celorlalte instanțe judecătorești din România (tribunale și curți de apel), ca urmare a demersurilor prealabile efectuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura de soluționare a cauzelor de față, nu indică existența vreunui dubiu asupra aplicării și interpretării contextului normativ, ci răspunsurile transmise ori hotărârile judecătorești comunicate indică o abordare unitară, similară celei prezentate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În mod corespunzător, declanșarea mecanismului de preîntâmpinare a jurisprudenței neunitare nu reiese a fi necesară în această ipoteză, dat fiind că nu rezultă vreun caracter neclar al normelor relevante proceselor de fond, care să fi fost susceptibile de interpretări diferite, lipsind o dificultate reală și serioasă în care să se afle instanța de trimitere în alegerea uneia dintre variantele potențiale de interpretare.

Altfel spus, un simplu demers de cercetare a cadrului normativ asociat în mod direct problemei cu care a fost învestit judecătorul fondului, prin cererea de chemare în judecată și apărările formulate în fiecare cauză, permite identificarea dispozițiilor aplicabile, iar conținutul lor normativ nu se prezintă ca fiind incomplet sau neclar ori susceptibil de interpretări contradictorii, lipsind, așadar, potențialul de a genera practică neunitară.

În procedura dezlegării unei chestiuni de drept, rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, inclusiv în cazul sesizărilor formulate în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, rămâne unul extraordinar și subsecvent, procedura putând fi parcursă atunci când o chestiune de drept, determinantă pentru soluționarea pe fond a unei cauze, nu apare ca fiind de ajuns de clară, prin raportare la dispozițiile legale din care derivă, generând dificultăți de înțelegere și aplicare, având astfel vocația de a conduce la o jurisprudență neunitară, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, cum mecanismul instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este menit să dea o rezolvare de principiu unei/unor chestiuni de drept punctuale, iar nu să soluționeze o cerere de chemare în judecată prin prisma ansamblului cauzei sale juridice, Înalta Curte de Casație și Justiție va conchide în sensul că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile de admisibilitate necesare pentru a interveni o dezlegare în drept potrivit sesizărilor ce i-au fost adresate, astfel că acestea vor fi respinse, ca inadmisibile.