ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2021, la data de 27.08.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DR. C.I.PARHON IAȘI, a solicitat obligarea pârâtului la stabilirea salariului de bază pentru funcția de referent cu studii superioare din cadrul Serviciului Aprovizionare, Administrativ și Transport, în conformitate cu prevederile Anexei nr. VII din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.01.2018 - până în prezent, precum și obligarea pârâtului la plata diferenței dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite, pe perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a legii și până la data pronunțării sentinței, actualizate cu indicele de inflație precum și la plata dobânzii legale.

Prin sentința civilă nr. 732/24.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Dr. C. I. Parhon Iași. A fost obligat pârâtul să stabilească salariul de bază pentru funcția de referent studii superioare în conformitate cu Anexa nr. VII din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018. A fost obligat pârâtul la plata diferenței dintre drepturile salariale acordate și cele cuvenite începând cu data de 01.01.2018 și până la data 24.03.2022, actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată și pâna la data plății efective.

A fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Clinic Dr. C. I. Parhon Iași în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Iași.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 29 iunie 2022, reclamanta A. a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 443 C. proc. civ., ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 732/24.03.2022 a Tribunalului Iași, în sensul că obligația pârâtului de stabilire a salariului de bază al reclamantei urmează a se realiza în conformitate cu prevederile art. 1 din Anexa nr. VII a Legii nr. 153/2017.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că în cauză este necesar ca instanța fondului să indice expres care este norma de drept din cuprinsul Anexa nr. VII a Legii nr. 157/2013 care era direct aplicabilă cauzei, respectiv dispozițiile art. 1 sau cele ale art. 2 din Anexa nr. VII, în condițiile în care cele 2 texte de lege stabilesc minime și maxime diferite ale salariului de bază precum și coeficienți de indexare diferiți, motiv pentru care se impune lămurirea dispozitivului sub acest aspect.

Prin încheierea din 30.09.2022 pronunțată de Tribunalului Iași a fost admisă cererea privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 732/24.03.2022 a Tribunalului Iași, formulată de reclamanta A.. A fost lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței civile nr. 732/24.03.2022 în sensul obligării pârâtului la stabilirea salariului de bază pentru funcția de referent studii superioare în conformitate cu art. 1 din Anexa nr. VII din Legea nr. 153/2017.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, a fost suspendată soluționarea apelului declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DR. C.I. PARHON IAȘI împotriva încheierii din data de 30.09.2022 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2021, privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 732/24.03.2022 pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu reclamanții-intimați A., CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI, până la soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 732/2022 pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că este necesar să fie cunoscută forma definitivă a sentinței și obiectul încheierii de îndreptare a erorii materiale, respectiv dacă ambele critici formulate împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale fac sau nu obiectul și sunt sau nu tranșate în cadrul apelului declarat împotriva sentinței de fond.

Împotriva sentinței civile nr. 732/24.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 au formulat apel părțile.

Prin încheierea din 20 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 a fost suspendată judecarea apelului până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ca urmare a sesizării formulate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea formulată de către apelanta-intimată de conexare a cauzei la dosarul nr. x/2021. A fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea recursului înregistrat sub nr. x/2021/a1.1 de către Înalta Curte de Casație si Justiție.

Împotriva încheierii din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021 a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea judecății, având în vedere motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În privința motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că instanța a confundat obiectul apelului cu care a fost învestită deoarece a reținut că cererea de apel vizează o încheiere de îndreptare a erorii materiale, în realitate aceasta vizând o cerere de lămurire a dispozitivului.

Recurenta arată că pentru a se pronunța asupra suspendării reglementate de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța trebuie să analizeze în ce măsură dezlegarea respectivei cauze depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Or, această analiză are ca premisă situația în care instanța a determinat corect obiectul judecății cu care a fost învestită deoarece numai așa poate stabili dacă judecata cu care a fost învestită are sau nu legătură cu dreptul a cărui existență sau inexistență se va stabili în cealaltă cauză. Per a contrario, atunci când instanța confundă obiectul pricinii cu care este învestită, este evident că legătura cu dreptul dedus judecății nu poate fi stabilită în mod legal.

Printr-o altă critică se arată că motivarea măsurii suspendării este contradictorie deoarece, deși instanța de apel a reținut că pentru a soluționa apelul declarat în cauză ar fi necesar să se cunoască dacă sentința nr. 732/2022 rămâne definitivă sau nu, dacă apelul în acest dosar are obiect și dacă aspectele indicate în cererea de apel nu sunt critici de fond, în realitate apelul în acest dosar are ca obiect încheierea lămuririi dispozitivului, instanța fiind chemată ea însăși să aprecieze dacă lămurirea este legală și temeinică, acestea fiind limitele învestirii. Pe de altă parte, dispozitivul sentinței a fost deja modificat ca urmare a operațiunii de lămurire efectuată de instanța fondului, prin urmare forma în care hotărârea apelată ar deveni definitivă este chiar forma lămurită a dispozitivului, iar nu forma inițială.

Este lipsit de relevanță dacă aspectele indicate în cererea de apel ar fi supuse drept critici de fond instanței de apel cât timp obiectul învestirii în cauză este expres și limitativ definit, respectiv cenzurarea legalității încheierii de lămurire dispozitiv, iar aceasta trebuia analizată cu prioritate.

Recurenta arată că și prin considerentele prin care se reține că ar fi îndeplinite condițiile de suspendare facultativă întrucât instanța, soluționând apelul, trebuie să cunoască forma definitivă a sentinței și obiectul încheierii de îndreptare a erorii materiale, este confundat obiectul încheierii atacate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se susține că încheierea atacată încalcă norma de procedură prevăzută de art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ. prin raportare la art. 471 alin. (4) și art. 445 C. proc. civ., deoarece legătura de cauzalitate între cele două pricini este exact invers decât cea stabilită de instanță.

Astfel, de soluția ce se va pronunța în cauză depinde în mod esențial modul în care se va soluționa apelul din dosarul nr. x/2021 și nu invers cum greșit s-a reținut prin încheierea atacată.

În cazul în care această instanță ar respinge apelul pârâtului, apreciind că încheierea de lămurire a dispozitivului este legală, apelul din dosarul menționat ar rămâne fără obiect în partea referitoare la menționarea în dispozitiv a art. 1 din Anexa nr. VII a Legii nr. 153/2017.

În sens invers, dacă instanța ar admite apelul și ar considera că ar fi fost nelegală lămurirea dispozitivului în sensul precizării articolului din Anexa nr. VII la care trebuie să se raporteze pârâtul cu ocazia stabilirii și plății drepturilor salariale, încheierea de lămurire ar fi desființată și astfel apelul inițial, din dosarul nr. x/2021 ar rămâne să fie analizat în integralitatea sa, astfel cum a fost formulat.

Prin urmare, legătura de cauzalitate între cele două pricini este exact invers fața de cea stabilită de instanța din prezenta cauză, pentru o bună administrare a justiției fiind absolut necesar ca apelul din dosarul de fond nr. x/2021 (promovat anterior lămuririi dispozitivului și care avea în vedere forma inițială a acestui dispozitiv) să fie soluționat numai după ce se cenzurează în mod definitiv legalitatea încheierii de lămurire a dispozitivului.

Așadar, se putea pune doar problema suspendării judecății în apelul de fond, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea apelului promovat împotriva încheierii de lămurire a cărei legalitate se analizează în dosarul nr. x/2021

Această interpretare decurge fără echivoc din dispozițiile art. 471 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora dacă s-au formulat atât apel, cât și cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instanței de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.

În speță, se constată că Tribunalul lași nu a respectat aceste exigențe și a transmis apelul înainte ca cererea prevăzută de art. 443 să fie soluționată și să se fi împlinit și termenul de apel față de soluția dată în cererea de lămurire dispozitiv și această eroare a cauzat incidentele procesuale din prezenta cauză, însă din art. 471 alin. (4) C. proc. civ. rezultă cu claritate ordinea în care trebuie soluționate cererile în sensul că mai întâi trebuie să se definitiveze soluția dată pe cererile formulate potrivit art. 442-444 C. proc. civ. și abia ulterior să se soluționeze apelul principal. Această ordine este logică deoarece instanța care se pronunță în apelul declarat pe fondul cauzei trebuie să aibă în vedere dispozitivul hotărârii primei instanțe în forma lămurită, completată și având toate erorile materiale completate. Interpretarea se coroborează și cu prevederile art. 445 C. proc. civ. potrivit cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444. Or, cât timp lămurirea dispozitivului nu poate fi cerută în apel, este logic ca întâi să se determine dacă soluția asupra lămuririi dispozitivului este legală și, numai în cazul în care s-ar constata că aceasta excedează domeniului de aplicare al art. 443 C. proc. civ. să se treacă la soluționarea apelului având același motiv.

Tot în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se susține că încheierea recurată este pronunțată cu încălcarea, respectiv greșita interpretare și aplicare a normei de procedură conținută în art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În acest sens se arată că la data de 12.01.2023, când instanța a dispus suspendarea judecării apelului promovat împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, apelul declarat pe fond, din dosarul nr. x/2021, era la rândul său suspendat.

Prin urmare, în cauză nu era posibilă suspendarea judecății în temeiul în art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea unui alt dosar care este la rândul său suspendat, deoarece efectul suspendării este acela că respectiva cauză rămâne în nelucrare și astfel nu poate fi considerată ca aflându-se pe rolul unei instanțe, în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La termenul din 28 septembrie 2023 Înalta Curte a luat în examinare recursul și a reținut următoarele:

Recursul este întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 6 și 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, deși recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 5 C. proc. civ., criticile invocate cu privire la neîndeplinirea condițiilor legale pentru dispunerea măsurii suspendării în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din același cod, vizează încălcarea normelor de procedură, prin urmare vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Înalta Curte reține că în cauză nu au fost respectate condițiile legale pentru dispunerea măsurii suspendării în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 471 alin. (4) C. proc. civ. dacă s-au formulat atât apel, cât și cereri potrivit art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instanței de apel decât după împlinirea termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri.

Așadar, legiuitorul stabilește prioritatea soluționării cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 442-444 C. proc. civ., respectiv a cererilor privind îndreptările de erori materiale, completarea și lămurirea dispozitivului, în situația în care a fost formulat și apel pe fondul pricinii, cum este cazul în speță.

Reglementarea are ca finalitate o bună administrare a justiției în cauză fiind absolut necesar ca apelul din dosarul de fond nr. x/2021 care a fost promovat anterior formulării cererii de lămurire a dispozitivului și care avea în vedere forma inițială a acestui dispozitiv, să fie soluționat numai după ce va rămâne definitivă încheierea de lămurire a dispozitivului.

Potrivit art. 445 C. proc. civ. soluționarea cererilor de îndreptare, lămurire și de înlăturare a dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444. Prin urmare, procedura de soluționare a acestor cereri cu caracter incidental este reglementată printr-o procedură distinctă care se derulează prioritar față de cererea principală care vizează calea de atac a apelului pe fondul cauzei.

În plus, măsura suspendării soluționării cererii de apel formulate împotriva hotărârii prin care a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului, a fost luată în contextul în care dosarul având ca obiect cererea de apel asupra fondului era suspendat. Or, scopul măsurii suspendării întemeiate pe art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este acela de a temporiza judecata unei cauze aflate pe rol pentru a nu fi pronunțate hotărâri contradictorii, aspect care nu a fost avut în vedere prin încheierea atacată.

Având în vedere că s-au aplicat greșit dispozițiile de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind luarea măsurii suspendării judecății, aceasta fiind dispusă nelegal de curtea de apel, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, va casa încheierea atacată și va trimite cauza pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC DR. C.I. PARHON IAȘI și intimata-chemată în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI.

Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2023.