ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1871/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/2021 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași au solicitat obligarea pârâtului la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, urmare a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 1.01.2018 și în continuare; obligarea pârâtului la plata efectivă a salariilor calculate prin raportare la VRS 605,225 începând cu data de 01.01.2018 și în continuare conform sentinței civile nr. 143/25.02.2021 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2020; obligarea pârâtului la actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare începând cu data scadenței plății sumelor până la plata efectivă.

Reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Prin sentința civilă nr. 648 din data de 11.04.2022 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Neamț, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că litigiul are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanții solicită în contradictoriu cu pârâul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași obligarea acestuia la plata unor drepturi bănești despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate și conex (grefieri și șoferi) din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar competența de soluționare a cererii aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamanții nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanță inferioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În aceeași ordine de idei, în speță nu este aplicabilă nici teza prevăzută de art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., întrucât aceasta are în vedere numai ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, iar în această pricină pârâtul este parchetul de pe lângă instanță.

Pe rolul Tribunalului Iași cauza a fost înregistrată sub nr. x/2022.

Analizând cu prioritate potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Iași, invocată de instanță din oficiu, instanța a admis-o, a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Neamț și Tribunalul Iași și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că art. 127 C. proc. civ. conține o normă legală a cărei rațiune rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei prin prisma calității părții.

Reclamantii au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Din interpretarea dispozițiilor art. 127, alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., necompetența absolută prevăzută de alin. (1) se aplică și reclamanților care au calitatea de personal auxiliar (grefieri) și personal conex.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- civilă, la data de 21 iunie 2023.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Iași, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanții solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

În conformitate cu dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)

1

din același cod statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar potrivit alin. (3) dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și grefierilor.

În speță, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex, motiv pentru care alin. (1) și (2) al art. 127, raportat la alin. (3) din C. proc. civ., nu li se aplică.

În consecință devin aplicabile cauzei normele de competență teritorială prevăzute de dreptul comun, respectiv Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, competența de soluționare a cererii aparținând, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă, în cauză Tribunalul Iași.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2023.