ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 404/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

(i) recunoașterea și plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25%, corespunzător nivelului maxim de secretizare pe care îl dețin reclamanții, în exercitarea funcției cu acces la informații clasificate, în condițiile legii;

(ii) plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și până la recunoașterea drepturilor de către pârât sau apariția unei modificări legislative, respectiv de la data de 31.07.2020 precum și pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilității sumelor până la data plății efective a drepturilor.

La primul termen de judecată din data de 10.12.2021 instanța a prorogat verificarea competenței și a amânat judecarea cauzei la data de 08.04.2022.

Prin sentința civilă nr. 618 din 8 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Neamț – secția I civilă și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că reclamanții nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanță inferioară acesteia, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, s-a apreciat că nu este aplicabilă nici teza prevăzută de art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., întrucât aceasta are în vedere numai ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât or, în cauză calitatea de părți o au parchetele de pe lângă instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1759 din data de 30 iunie 2022 Tribunalul Iași – secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț. De asemenea, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea acestuia spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, așadar la o instanță ierarhic superioară Tribunalului Iași, astfel că acesta din urmă este necompetent absolut de a judeca cererea reclamanților, având în vedere art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. coroborat cu Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Neamț – secția I civilă și de contencios administrativ și Tribunalul Iași – secția I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, au învestit Tribunalul Neamț – secția I civilă și de contencios administrativ cu un litigiu de muncă, pârâți fiind Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Raportat la data cererii introductive și, având în vedere dispozițiile de drept comun în materia competenței litigiilor de muncă – art. 269 Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social – dar și locul de muncă al reclamanților, se reține că, în absența calității de procuror a acestora, litigiul ar fi revenit spre competentă soluționare Tribunalului Iași.

În cauză însă, Înalta Curte reține incidența dispozitiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., a căror rațiune o constituie asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași determină aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În acord cu dispozițiile legale sus citate, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate celei în raza căreia își desfășoară activitatea.

Deși art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie dreptul reclamantului de a opta pentru oricare dintre curțile de apel vecine celei în circumscripția căreia își desfășoară activitatea, normele cuprinse în acest articol au caracter imperativ, interesul ocrotit fiind unul general, în considerarea necesității de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei datorită calității părții.

În cauză, necompetența teritorială a Tribunalul Iași de a judeca cererea reclamanților este de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu 130 alin. (2) C. proc. civ.

Dată fiind calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Iași a reclamanților, cauza acestora nu poate fi judecată în fond de către Tribunalul Iași sau de către alte tribunale arondate Curții de Apel Iași, tocmai din cauza poziției ierarhic superioare a instanței din care reclamanții fac parte.

Astfel, în mod corect reclamanții s-au adresat Tribunalului Neamț, aflat în circumscripția Curții de Apel Bacău, aceasta fiind învecinată Curții de Apel Iași.

Prin urmare, instanța supremă constată că învestirea Tribunalului Neamț s-a realizat cu respectarea art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, căruia i se va trimite dosarul spre judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2023.