ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2022

HOTĂRÂRE

20.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția civilă, la data de 24 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în contradictoriu și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună: obligarea pârâților la calculul corect, începând cu data de 1 ianuarie 2018 și în continuare, pentru viitor, și acordarea în integralitate a sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, în procentul de 45% aplicat la o indemnizație lunară de încadrare neplafonată calculată cu luarea în considerare și aplicarea coeficientului de multiplicare 19 așa cum sunt îndreptățiți, conform titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 104 din 02.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2019 definitivă, și prin raportare la VRS 605,225 RON conform Ordinului nr. 2295/07.12.2021 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, la plata, pentru fiecare lună, pentru fiecare reclamant în parte, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plătii efective și la emiterea ordinului corespunzător de către ordonatorul principal de credite procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 729/2022 din 16 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Vaslui, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vaslui, excepție invocată din oficiu și, în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Suceava.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

La data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanții aveau calitatea de procuror/procuror pensionat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și aceștia au chemat în judecată Tribunalul Vaslui și Curtea de Apel Iași, iar, potrivit art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 127 C. proc. civ. instanța a reținut că acesta conține o derogare de la normele generale de competență teritorială, în sensul că reclamanții au obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, raportate la prevederile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. având în vedere calitatea de pârât al acestei instanțe.

A mai reținut că prin Decizia nr. 290/2018 Curtea Constituțională a decis că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, situație avută în vedere de către Curtea Constituțională și la pronunțarea Deciziei nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

Instanța a admis excepția invocată din oficiu, declinând competența de soluționare în favoarea Tribunalului Suceava, având în vedere că această instanță se află în circumscripția Curții de Apel Suceava, învecinată cu Curtea de Apel Iași.

2.2). La data de 30 iunie 2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Suceava, secția I civilă, iar prin sentința civilă nr. 1187/2022 din 12 septembrie 2022, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, în favoarea Tribunalului Vaslui; a constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Suceava și Tribunalul Vaslui; a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Î.C.C.J., pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și, în atare condiții, tribunalul a constatat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., rap. la dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol, ci dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 ce prevăd că, în materia conflictelor individuale de muncă, competența revine instanței de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

Prin urmare, a apreciat că, în speță, competența de soluționare aparține Tribunalului Vaslui.

Astfel, a considerat că, prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor alin. (1) se înțelege "transpunerea" întocmai a ipotezei reglementate de alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. în cazul procurorilor și grefierilor, așa cum s-a arătat mai sus. Fiind vorba despre o normă specială, de excepție, aceasta este de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis), ceea ce înseamnă că această excepție nu trebuie extinsă la alte situații, pe care norma juridică respectivă nu le prevede.

Instanța a reținut că, în situația de față, această condiție nu este îndeplinită având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanții nu funcționează ca procurori la parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza, respectiv, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și nici la parchetul de pe lângă instanța superioară celei competente să soluționeze litigiul, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, desfășurându-și activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, de asemenea, reținând că și în jurisprudența Î.C.C.J., în materie, s-a statuat că în cazul unui litigiu de muncă în care reclamantul este procuror la parchetul de pe lângă o judecătorie, instanța competentă este tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă (art. 210 din Legea nr. 62/2011). (Decizia nr. 2165 din 19 octombrie 2021, pronunțată de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru următoarele considerente:

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

În speță, reclamanții, procurori și foști procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, au învestit instanța cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Se reține că Legea nr. 310/2018 a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ca și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea, dispozițiile aplicându-se în mod corespunzător și procurorilor.

Prin urmare, având în vedere că parte din reclamanți își desfășoară activitatea în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, unitate de Parchet care nu este cea de pe lângă Tribunalul Vaslui, și nici de pe lângă o instanță superioară celei competente să soluționeze litigiul, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., ci sunt aplicabile dispozițiile generale ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, care reglementează competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În ceea ce privește Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, se constată că aceasta nu se aplică și în speța de față, întrucât, la data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Vaslui - 24 februarie 2022, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situația din cauza pendinte.

Totodată, nici dispozițiile art. 127 alin. (2

) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanței de judecată; or, în cauză calitatea de pârât o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, care nu fac parte din categoria instanțelor de judecată, dispozițiile articolului precitat fiind de strictă și limitativă interpretare.

Prin urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului Vaslui.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.