ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1692/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.12.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - ordonator principal de credite, să emită noi ordine de salarizare în care indemnizația de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.01.2010 și în continuare, și după intrarea în vigoare a legilor succesive de salarizare unitară - Legea nr. 284/2010, Legea nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariate în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T- O.U.G. nr. 27/2006.

- luarea de ambii pârâți a măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale și plata către reclamanți a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la data scadenței până la plata efectivă.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 788 pronunțată la data de 21.05.2021 în dosar nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și, în consecință a declinat în favoarea Tribunalului Neamț, secția Conflicte de Muncă competența soluționării acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că reclamanții, care au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, nu contestă vreun act de stabilire a drepturilor salariale, aspect ce rezultă clar din cuprinsul cererii de chemare în judecată, ci se solicită în mod neechivoc acordarea unor drepturi salariale personalului din justiție, fără ca aceștia să fi formulat plângere împotriva hotărârilor colegiului de conducere al parchetului, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 și nici dispozițiile similare cuprinse în Legea nr. 284/2010.

Față de acestea, reținând motivele de fapt și de drept invocate în susținerea pretențiilor deduse judecății, Curtea a constatat că nu sunt incidente speței nici prevederile generale din materia contenciosului administrativ și nici prevederile legale speciale din legile de salarizare, prezenta cauză fiind un veritabil litigiu de muncă, în căderea instanței de conflicte de muncă de la domiciliul reclamanților, potrivit prevederilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, dar și art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 și art. 269 din Legea nr. 53/2003.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 12.07.2021 pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, sub același număr.

Hotărârea Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1181 pronunțată la data de la 09.11. 2021, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă, a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a reținut, în esență că instanța de trimitere și-a depășit limitele învestirii și, deși, este adevărat că, în temeiul art. 22 (4) C. proc. civ., instanța dă sau stabilește calificarea juridică a acțiunii, în cauza pendinte, aceasta nu poate schimba temeiul juridic în virtutea disponibilității, după punerea în discuție a calificării agreate de instanță.

Reținând că intenția reclamanților este certă în a obține cu prioritate un ordin de salarizare care să respecte cerințele deduse judecății, indiferent că acestea ar cădea sub efectul vreunei excepții, a constatat că Tribunalul Neamț nu poate soluționa acțiunea, declinând competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel Buucrești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, având de soluționat conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Constată Înalta Curte, în regulator de competență, că, prin acțiunea întregistrată la data de 11.12.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași au solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție la emiterea unor noi ordine de salarizare în care, începând cu data de 01.01.2010 și în continuare, indemnizația de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, și după intrarea în vigoare a legilor succesive de salarizare unitară - Legea nr. 284/2010, Legea nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariate în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T- O.U.G. nr. 27/2006), precum și luarea de ambii pârâți a măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale și plata către reclamanți a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform prezentei hotărâri, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la data scadenței până la plata efectivă.

Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Deopotrivă, se constată că reclamanții au urmat procedura prealabilă, în sensul că, la data de 04.09.2020 au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emiterea de către aceștia a unor ordine de salarizare având în vedere Decizia nr. 299/09.05.2008 a Curții de Apel Iasi pronunțată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, lămurită prin încheierea din data de 25.02.2020 a Curții de Apel Iași precum și decizia civilă nr. 216 din 08.04.2008 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea din 25.02.2020 a Curții de Apel Iași, începând cu data de 31.12.2009.

La plângerea prealabilă, pârâtul a răspuns prin Adresa nr. x/2020 din 28.09.2020.

Se reține astfel că, prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat, în esență, cenzurarea refuzului pretins nejustificat al pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a emite ordine de salarizare și obligarea acestuia la emiterea unor astfel de acte administrative, care să cuprindă coeficientul de multiplicare 19,000, cererea acestora fiind formulată în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, teza a II-a, ce prevăd următoarele" ... De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. 1^2) Prin derogare de la dispozițiile alin. (1), acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).".

În ceea ce privește natura de " litigiu de muncă" atribuită de Curtea de Apel București, Înalta Curte, în regulator de competență, apreciază ca fiind greșită această abordare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost acesta configurat de reclamanți și întemeiat în drept pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În condițiile în care obiectul judecății constă în cenzurarea refuzului pretins nejustificat al pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a emite ordine de salarizare și obligarea acestuia la emiterea unor astfel de acte administrative, care să cuprindă coeficientul de multiplicare 19,000, acte administrative ce sunt definite la articolul 2 din Legea nr. 554/2004, nesolicitându-se încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, Înalta Curte nu poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 266 din Codul muncii ce statuează că "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Deopotrivă, nu poate reține ca fiind incidente nici dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei V din Legea nr. 153/2017 și nici dispozițiile similiare cuprinse în Legea nr. 284/2010, dat fiind faptul că acțiunea nu este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, emisă de organul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul alin. (2) al articolului 7 din actul normativ anterior menționat, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale . . . . . . . . . .se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că pentru determinarea competenței materiale a instanței de fond sunt instituite două criterii, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

- poziționarea autorității publice emitente a actului nelegal;

- valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Dacă obiectul actului administrativ contestat nu este reprezentat de taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora competența se stabilește după poziția organului emitent.

În speța de față obiectul judecății constă în cenzurarea refuzului pretins nejustificat al pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție a de a emite ordine de salarizare prin care, începând cu data de 01.10.2010 indemnizația de încadrare să fie stabilită (recalculată) conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 19,000, precum și obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la plata diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la data scadenței până la plata efectivă.

Ori, în condițiile în care cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri este supusă legii contenciosului administrativ și nu legislației muncii, Înalta Curte, raportat la rangul autorității pârâte -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - respectiv, autoritate publică centrală, având în vedere, deopotrivă, limitele învestirii sale în cadrul prezentului regulator de competență, prin care este chemată să stabilească doar instanța competentă material să judece litigiul, conflictul negativ ivit între Curtea de Apel București, secția a IX - a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Neamț, secția I civilă - Complet Specializat în litigii de muncă, vizând doar necompetența materială, nu și teritorială, reține că instanța competentă material să soluționeze litigiul este instanța de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Pentru considerentele expuse, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 și 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.