Decizia nr. 87/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 563/99/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.366/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosarele nr. 280/107/2024 și nr. 137/107/2024 și de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 563/99/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a dispus, prin Încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 280/107/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: Dacă sporul prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), este un element al sistemului de salarizare ce face parte din salariul brut lunar și, în caz afirmativ, dacă pentru personalul care este îndreptățit să beneficieze de sporul prevăzut de acest text de lege operează limitarea prevăzută de art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022).

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 octombrie 2024, cu nr. 2.366/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 17 martie 2025.

La aceeași dată, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea la acest dosar a Dosarului nr. 2.372/1/2024, ce are ca obiect sesizarea formulată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 137/107/2024, cu privire la aceeași problemă de drept.

La data de 25 februarie 2025, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea la acest dosar a Dosarului nr. 186/1/2025, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 563/99/2024, cu privire la aceeași problemă de drept. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare " Art. 22. - Sporul pentru persoanele cu handicap (1) Pentru activitatea desfășurată de nevăzătorii cu handicap grav și accentuat, în cadrul programului normal de lucru, se acordă un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție/indemnizația de încadrare. (2) Celelalte categorii de persoane cu handicap grav și accentuat care vor beneficia de sporul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (3) Cuantumul sporurilor prevăzute la alin. (1) și (2) nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 alin. (1) și (2)."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare " Art. I. - (...) (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)" III. Expunerea succintă a proceselor

Prin cererile de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență la data de 5 februarie 2024, cu nr. 280/107/20242 și nr. 137/107/2024, reclamanții au chemat în judecată intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ prin care s-a respins solicitarea de acordare a sporului de 15% din salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție/indemnizația de încadrare, în baza art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, și obligarea intimatelor la acordarea acestui spor începând de la data de 12 decembrie 2023/10 decembrie 2023.

În motivarea cererilor de chemare în judecată reclamanții au susținut faptul că drepturile bănești pe care le pretind nu le-au fost acordate, în mod nejustificat, de către angajator, deși întrunesc condițiile prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, fiind beneficiarii unor certificate de handicap cu grad de handicap accentuat și cu termen de valabilitate permanent.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a depus întâmpinare în ambele dosare, prin care, pe fond, a solicitat respingerea cererilor, ca neîntemeiate.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba a formulat întâmpinare în Dosarul nr. 137/107/2024, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

În ședința publică din data de 19 septembrie 2024, instanțele de trimitere, constatând incidența dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept invocate și au suspendat judecata cauzelor.

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă cu nr. 563/99/2024, reclamantul Sindicatul Asistenței Sociale și Protecției Copilului Iași, în numele și pentru membrii săi, a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași la calculul și plata sporului de 15% prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la salariul de bază aflat în plată, începând cu data de 1 ianuarie 2019, actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente.

În motivare s-a arătat că reclamanții sunt angajați cu contract individual de muncă ai pârâtei, încadrați în grad de handicap grav sau accentuat, care în decembrie 2018 nu beneficiau de acest spor; că legea nu plafonează expres cuantumul sporurilor obținute ulterior datei de 31 decembrie 2018 și că acesta este și punctul de vedere al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, comunicat prin Adresa nr. 20.695 RG/2.082/17.02.2022, de care, însă, pârâta refuză să țină seama.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

În ședința publică din 28 octombrie 2024, instanța a pus în discuția părților incidența dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Prin Încheierea pronunțată la data de 23 decembrie 2024, s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilor

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 1 și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, tribunalul a reținut că, deși dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, față de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum și față de modalitatea de reglementare, în concepția ordonanței de urgență diferă condițiile de admisibilitate privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept față de cele reglementate în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă.

În aceste condiții, singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac (...) va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Tribunalul a considerat că nu se mai impune stabilirea existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție că este necesar potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 reiese cu evidență că ceea ce a intenționat legiuitorul a fost ca instanța supremă să asigure o interpretare unitară a dispozițiilor legale supuse interpretării în litigii privind salarizarea/dreptul la pensie al personalului plătit din fonduri publice. Cât timp sesizarea se dispune cu titlu imperativ, nu este lăsată la latitudinea instanței care judecă procesul analizarea chestiunii privind dificultatea interpretării chestiunii de drept.

Totodată, lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și litigiilor de muncă, instanțele de trimitere nu au identificat nicio hotărâre privind exact chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze.

Tribunalul Iași - Secția I civilă a reținut că litigiul pendinte are legătură cu stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, că soluționarea litigiului depinde de o chestiune de drept, respectiv de modul de interpretare a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la care se stabilește sporul pentru persoane cu handicap grav și accentuat, iar chestiunea de drept nu a fost soluționată de instanța supremă. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile și-au exprimat punctele de vedere asupra subiectului de față prin cererile formulate în fața instanțelor de trimitere. VI. Punctul de vedere al completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în dosarele nr. 280/107/2024 și nr. 137/107/2024 au apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2020 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020), art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021), art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), la analiza condițiilor de acordare a sporului pentru persoanele nevăzătoare cu handicap grav sau accentuat ce desfășoară o activitate, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, trebuie să se țină cont de toate dispozițiile ordonanțelor de urgență prin care s-au stabilit măsuri fiscal-bugetare sau care au modificat și completat Legea-cadru nr. 153/2017, intervenite până în prezent, dată fiind rațiunea care a stat la baza adoptării acestora.

Completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în Dosarul nr. 563/99/2024 a apreciat că reclamanții, încadrați în gradul de handicap accentuat din anul 2022, au dreptul la plata sporului de 15% din salariul de bază constând în spor pentru persoane cu handicap grav și accentuat, calculat la salariul de bază avut în plată la data respectivă, fără să se aplice plafonarea prevăzută pentru persoanele beneficiare ale sporului anterior anului 2018. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești, precum și opinii teoretice exprimate de judecători, prin care s-a reținut, cvasiunanim, că sporul prevăzut de art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 este inclus în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.

Cât privește plafonarea acestui spor, unele instanțe au apreciat că el aparține categoriei compensațiilor, indemnizațiilor, sporurilor, adaosurilor, primelor, premiilor ori altor elemente ale sistemului de salarizare care, deși sunt integrate salariului brut, sunt distincte de salariul de bază. În consecință, cuantumul său este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, reglementată de dispozițiile art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022.

Alte instanțe au apreciat că sporul acordat de la data îndeplinirii condițiilor de către persoana cu handicap grav sau accentuat nu poate fi limitat prin legea anuală de plafonare, respectiv prin art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025 (Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că: " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, stabilește că: La acordarea sporului pentru persoanele cu handicap nu sunt aplicabile dispozițiile art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022." IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale supuse interpretării, din perspectiva vizată de sesizările pendinte. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că nu se verifică condiția nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept în discuție. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Cu titlu prealabil, se reține că procedura sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are o natură juridică sui generis, care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul procesului al cărui obiect îl constituie chestiunea de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei.

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: " (1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (...) (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din același act normativ: " Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Conform prevederilor art. 4 din actul normativ în discuție: " Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie."

În litigiile de felul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se constată că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura instituită de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind astfel eliminată condiția sesizării doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3), respectiv art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că sesizările îndeplinesc numai parțial condițiile de admisibilitate anterior arătate.

Astfel, dosarele în care s-au formulat sesizările se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și al Tribunalului Iași - Secția I civilă, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, iar obiectul litigiilor se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

De chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită depinde soluționarea pe fond a cauzelor, din moment ce interpretarea modului de aplicare a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 determină soluția pe care instanțele de fond o vor pronunța cu privire la cererile de chemare în judecată formulate de reclamanți.

În cauză nu este îndeplinită, însă, condiția distinctă negativă a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept în discuție.

Așa cum s-a arătat la paragraful 38 din prezenta decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, prin care, printre altele, a statuat că: " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, stabilește că: La acordarea sporului pentru persoanele cu handicap nu sunt aplicabile dispozițiile art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022."

Relevante pentru această dezlegare sunt considerentele de la paragrafele 201-220 din decizie, în care s-a reținut că plafonul legal aplicabil în privința cuantumului sporurilor, stabilit prin art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu poate limita acordarea sporului pentru persoanele cu handicap, în măsura în care personalul angajat îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de acest spor și că inaplicabilitatea dispozițiilor legale de plafonare succesivă a cuantumului sporurilor, în cazul sporului pentru persoanele cu handicap, se întemeiază pe analiza prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, care vizează aplicarea în timp a noului act normativ în domeniul salarizării personalului plătit din fondurile publice, fiind relevant că aplicarea etapizată a legii, conform alin. (2) și (3) ale articolului menționat, nu este incidentă în privința sporului prevăzut de art. 22 din aceeași lege. De asemenea, s-a reținut existența unei incompatibilități între plafonul legal reglementat și sporul pentru persoanele cu handicap.

Așa cum lesne se poate observa din lecturarea dispozitivului și a considerentelor amintite, ceea ce s-a dezlegat prin Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024 este însăși problema de drept ce face obiectul sesizărilor conexate în cauza de față, fapt ce face inadmisibil demersul inițiat de instanțele de trimitere.